municipiu din județul Iași, România From Wikipedia, the free encyclopedia
Iași (livresc Iașii, respectiv Târgu' Ieșilor) este municipiul de reședință al județului cu același nume, Moldova, România. A fost capitala Moldovei în perioada 1564–1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 și 1862 și capitala Regatului României între 1916 și 1918 (în perioada Primului Război Mondial, atunci când Bucureștiul s-a aflat sub ocupație germană). Potrivit recensământului din 2021, municipiul Iași are 271.692 locuitori, fiind al treilea oraș ca populație din România (după București și Cluj-Napoca). Conform Eurostat, cu o populație de 507.100 locuitori (în 2019), zona metropolitană Iași este a doua ca mărime din România (după București).[9]
| Iași | |||
| — municipiu, reședință de județ[*], oraș mare[1] și oraș universitar[*] — | |||
 | |||
| |||
| Poreclă: Orașul marilor idei, Orașul marilor iubiri, Orașul celor trei uniri, Orașul celor șapte coline[2][3][4][5] | |||
  Iași Iași (România) | |||
 Iași Iași (Județul Iași) | |||
| Coordonate: 47°9′44″N 27°35′20″E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  România | ||
| Județ |  Iași | ||
| SIRUTA | 95060 | ||
| Atestare documentară | 6 octombrie 1408 | ||
| Reședință | Iași[*] | ||
| Componență | Iași[*][6] | ||
| Guvernare | |||
| - Primar | Mihai Chirica[7] (PNL, ) | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 94 km² | ||
| Altitudine[8] | 66 m.d.m. | ||
| Populație (2021) | |||
| - municipiu | 271.692 locuitori | ||
| - Metropolitană | 507.100 locuitori | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Cod poștal | 700001–700951 | ||
| Prefix telefonic | 02-32 | ||
| Localități înfrățite | |||
| - 31 orașe înfrățite | listă | ||
| Prezență online | |||
site web oficial  GeoNames | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Fiind fostă capitală europeană, Iașul are adaptări ale numelui în diferite limbi: în franceză Jassy sau Iassy, în germană Jassy, în maghiară Jászvásár, în italiană Iasi sau Jassi, în belarusă Горад Ясы, în bulgară Яш, în sârbă Stara Ias, în greacă Jási, în turcă Yaş, în poloneză Narodowie Jassy, în ucraineană Ясси, în croată Jaši, în rusă Яссы, în lituaniană Jasai.
Cea mai bogat documentată explicație este că numele orașului își are originea în Evul mediu timpuriu, de la poporul alanic al iașilor, dar istoricii protocroniști au altă teorie referitoare la originea numelui „Iași”. Ei afirmă că numele provine de la un trib sarmat mult mai vechi: iazigii din Antichitate, menționați de Ovidiu ca „Ipse vides onerata ferox ut ducata „Iasyx”/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas” și „„Jazyges” et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis”.
Atât iazigii, cât și alanii (dintre care făceau parte iașii) erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiind roxolanii. Alanii (care erau creștinați) au dat în trecut Prutului denumirea de Alanus fluvius iar orașului Iași, Forum Philistinorum (posibil Târgul amatorilor de vin). De la această populație derivă forma la plural Iașii sau Târgu' Ieșilor. De asemenea, Moldova a fost numită și Alania la 1320 în harta lui Giovanni di Carignano.[10][11][12] Gh. Ghibănescu a arătat în cartea sa că în 1238, Berke, fratele lui Batu han (conducătorul Hoardei de aur), zdrobește armata alanilor conduși de Caciar Ogala (lângă Marea de Azov) și determină exodul a aproape 10.000 de alani în Moldova[12]. Alanii (iașii) se stabilesc în zona în care va fi menționat orașul Iași. După aproape 60 de ani, în 1299-1302, majoritatea alanilor părăsesc Moldova și trec în Imperiul Bizantin, conform unor date furnizate de bizantinul Nichifor Gregoras. Au mai trecut și alte triburi de alani prin Moldova dar s-au stabilit în final în Ungaria, împreună cu cumanii. Urmașii alanilor din Caucaz sunt osetinii.
Un alt istoric a arătat că Iașii au format un popor care a trăit printre Cumani și care a părăsit Caucazul după invazia mongolă terminată cu bătălia de la Kalka; de asemenea a arătat că numele este derivat din "Äs", un nume etnic din zona Osetiei.[13] În limbile sanskrită și hindi, care au origine comună cu limba sarmaților, "yash" înseamnă "faimă".
O inscripție astăzi pierdută pe o bornă miliară romană descoperită în apropiere de Osijek în Croația în secolul al XVIII-lea menționează existența unui Jassiorum municipium[14]. Numele maghiar al orașului (Jászvásár) înseamnă mot-a-mot "Piața (Târgul) Iașilor"; numele vechi românesc, Târgu' Ieșilor (și forma alternativă Iașii), ar putea avea aceeași semnificație[[15].
În Ungaria, iașii au lăsat denumirea de Jász unui comitat și mai multor localități; pe de altă parte, sarmații erau arcași reputați, ori în limba maghiară íjász înseamnă tocmai arcaș, de unde presupunerea că acest cuvânt s-ar trage tot de la iași[16]. Etimologie eronată totuși, íjász fiind derivat din íj (respectiv ív, ambele cu sens de arc) și sufixul de profesie -ász/-ész care dă spre ex. și cuvintele kertész ('grădinar'), halász ('pescar') etc.
În Cronica lui Nestor orașul apare menționat cu numele Askîi Torg, și este înscris în „Lista orașelor rusești îndepărtate și apropiate” din Letopisețul Novgorodului.
.jpg)
Cercetările arheologice[17] au dus descoperirea unor amfore romane în strada Ciurchi, în zona viilor din Copou și la câțiva km de Iași, la Holboca. De asemenea, s-au descoperit monede imperiale romane lângă Dealul Cetățuia. La Valea Lupului (lângă Antibiotice SA) s-au descoperit morminte sarmatice, vase dacice și obiecte de podoabă. Din perioada de trecere spre feudalism s-au identificat pe teritoriul Iașului, 19 așezări cu resturi de locuire din sec. IV, neîntărite. Locuințele erau colibe de suprafață și bordeie.
Din secolele VII-X s-au descoperit locuințe rectangulare prevăzute cu cuptoare în formă de potcoavă precum și numeroase unelte, piese de veșminte și podoabe, încadrate în cultura de tip Dridu. Din secolele X-XI s-a descoperit o ceramică cu elemente de tehnică și forme specifice Moldovei de nord.
Gheorghe Ghibănescu[12] a arătat că în 1238, tătarii determină exodul a aproape 10.000 de alani în Moldova. Alanii (iașii) se stabilesc în zona în care va fi menționat orașul Iași. Între 1299-1302, majoritatea alanilor părăsesc Moldova și trec în Imperiul Bizantin.
Din aceste date rezultă că Iașul a fost în antichitate un sat care s-a dezvoltat ajungând prin secolele VII-X un mic târg cu locuințe dreptunghiulare care a crescut o dată cu venirea triburilor iașilor (alani) în secolul al XIII-lea. Târgul Iașilor a fost ocupat în timp de pecenegi, cumani, alani și tătari.
Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial (acordat negustorilor din Liov), emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată, fapt dovedit și de zidurile Curții Domnești.
Emis din Suceava în 8 octombrie 1408 (6916)[18], respectivul document menționa:
„+ Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi că am încheiat cu sfetnicii și cu orășenii din târgul Liov și cu tot poporul lor și am făcut așezământ despre vămi, în țara noastră, și am încheiat cu dânșii ca să umble în țara noastră cu mărfurile lor. Și le-am rânduit vămi și le-am ușurat să dea vamă, în țara noastră astfel... Iar cine va merge spre părțile tătărăști, <va plăti> pentru 12 cântare, în Suceava, o rublă de argint, în IAȘI treizeci de groși (...) Iar cine va duce vite la tătari <va plăti> la vama principală, în Suceava, de vită patru groși, iar în Iași doi groși... iar pentru o sută de oi, în Suceava șaizeci de groși, iar în Iași treizeci de groși...”
Copia slavonă după pergamentul original, fost în Arhiva orașului Liov, a fost realizată de I. Bogdan și se păstrează la Biblioteca Academiei Române (nr. 5231). Documentul era întărit cu pecetea domnească, „+ Pecetea lui Io Alexandru voievod <domn> al Țării Moldovei“ [19].
Domnitorii Moldovei, prevăzători în fața atacurilor ce puteau interveni asupra capitalei (Suceava în acele timpuri), din partea polonezilor sau ungurilor, și-au ridicat în timp și alte curți domnești la Hârlău, Cotnari, Vaslui și Iași. Astfel tot în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), Iașul este pomenit ca fiind una din curțile domnești, în hrisovul ce i-l da unui anume Iurja Atoc, unde aceasta este numită „Curtea noastră dela Iași” [20].
În 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. Schimbarea statutului dintr-un simplu târg , în cel de curte domnească în sec. XV și apoi in capitală în sec. XVI, duce la dezvoltarea accelerată a orașului, prin atragerea de meșteșugari, negustori, cei mai mulți dintre ei străini. Astfel un misionar catolic, Remond, găsește în 1636 la Iași armeni, unguri, polonezi, dar și francezi și venețieni [21]. O perioadă de intensă înflorire a vieții economice, comerciale și culturale se înregistrează în sec. XVII, în timpul domniei lui Vasile Lupu. În 1640, Vasile Lupu a înființat aici prima școală în limba română și o tipografie în biserica Trei Ierarhi. În 1643, prima carte tipărită în Moldova a apărut la Iași.
Orașul a fost incendiat de mai multe ori, de tătari în 1513, de otomani în 1538, de cazaci în 1650 și de polonezi în 1686. Unul din cele mai dramatice momente pentru oraș a fost distrugerea din 1650, când cazacii și tătarii au atacat Moldova, răspunzând refuzului lui Vasile Lupu de a-și căsători fiica cu Timuș Hmelnițki. Miron Costin ne spune că „au ars atunce tot orașu", curtea fiind abandonată de dărăbanii (ostași pedeștri) lăsați de domn pentru pază. Singura salvare a locuitorilor erau Codrii Iașilor, din apropiere[22].
După jaful și incendiul din 1650, orașul trece printr-un alt mare incendiu, provocat de polonezi în 1686[23]. Oamenii se ascundeau prin mănăstiri, singurele locuri fortificate din oraș, alături de curte, însă chiar și așa nu scăpau de foc sau de pericolul robiei.
În 1734, orașul a fost afectat de o epidemie de ciumă.
Prin Pacea de la Iași, cel de-al șaselea război ruso-turc a luat sfârșit în 1792. În 1822, turcii au luat cu asalt orașul, pentru a potoli revoluționarii greci ai Eteriei, conduși de Alexandru Ipsilanti.
Între 1565 și 1859, orașul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 și 1862, atât Iași cât și București au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. În 1862, când uniunea celor două principate a devenit deplină sub numele de România, capitala țării a fost stabilită la București.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul era reședința județului Iași și avea o populație de 59.427 de locuitori[24]. În timpul primului război mondial, pentru doi ani, autoritățile române și familia regală s-au refugiat la Iași, timp în care orașul a fost capitala României neocupate, după ce Bucureștiul a căzut în mâinile Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916. Administrația și familia regală au revenit la București în noiembrie 1918.
Al Doilea Război Mondial a reprezentat o perioadă neagră în istoria ieșeană. La cinci zile de la intrarea României în război, Antonescu a declanșat, cu concursul autorităților publice locale, Pogromul de la Iași din 27-29 iunie 1941 împotriva cetățenilor români de etnie evreiască. În conformitate cu datele prezentate de autoritățile române, în cele trei zile de pogrom, continuat cu victimele „trenurilor morții” au fost uciși 13.266 de evrei. Acest pogrom a fost unul dintre cele mai grave evenimente de acest fel din lume[25][26]. Cele două morminte comune ale victimelor pogromului, aflate în cimitirul evreiesc din oraș, sunt o mărturie veșnică a acestui masacru[27].
În mai 1944, orașul a fost scena unor lupte grele între armatele româno-germane și Armata roșie și o mare parte din zona istorică a orașului a fost distrusă. La 21 august 1944, Iașul a fost ocupat de forțele sovietice.
În perioada postbelică orașul a continuat să se dezvolte, construindu-se noi cartiere și întreprinderi industriale, continuând să fie un important centru universitar.
.jpg)
Orașul este situat în bazinul râului Bahlui[30] pe zona de contact[31] geomorfologic[32] dintre două mari subunități ale Podișului Moldovei: Podișul Central Moldovenesc și Câmpia colinară a Moldovei[30] (aflată în sectorul depresiunii Jijia-Bahlui).[33] Acest contact este pus în evidență de zona de tranziție a Coastei Iașilor.[34] În ansamblu, relieful său oferă imaginea unui amfiteatru natural larg,[32] în care cea mai mare parte a localității s-a dezvoltat pe cele șapte terase de versant ale râului Bahlui,[35] în timp ce în partea partea sudică a localității se găsesc șesuri, de o parte și de alta a Bahluiului și Nicolinei.[36]
Pe partea stângă a văii Bahluiului se găsesc o serie de coline domoale, în timp ce în partea dreaptă a acestuia se află dealuri sau platouri mai impunătoare incluse Coastei Iașilor.[31] Cele mai mari înălțimi se găsesc către limitele administrativ-teritoriale municipale nordică (dealurile La Coșări – 200 m, Rediului – 200 m, Șorogari – 202 m, Aroneanu – 218 m și sudică, Miroslava — 183 m, Galata 185 m, Cetățuia — 130 m, Socola 130 m, Căprița — 210 m, Vlădiceni — 200 m, Trelea — 344 m, Păun — 404 m). Atât descreșterea altitudinală cât și aplatizarea colinelor spre Bahlui se fac mai lent pe stânga decât spre dreapta,[32] unde versantul văii Bahluiului, scurt și puternic înclinat, domină valea retezând capetele de strat sub forma de cuestă ale Coastei Iașilor.[37]
De ambele părți se orientează spre Bahlui pâraie cu șesuri inundabile frecvent: Valea Lupului, Rediu, Podgoria Copou, Cârlig, Ciric pe stânga (cu văi transversale mai lungi, de 3-16 km, energie medie de relief de 50-70 m și șesuri mai largi ce ating 500 m) și Ștefan Vodă, Galata, Nicolina, Manta Roșie, Vămeșoaia pe dreapta (cu văi în general scurte, de 1-5 km, cu energie de relief de până la 100 m, fără șesuri sau cu șesuri foarte înguste de 50-150 m, mai puțin Nicolina).[32] Valea Nicolinei are și aceasta tot șapte terase, situate pe stânga acesteia, terasele respective având aceleași vârstă cu cele ale Bahluiului și racordându-se, cu o singură excepție, la cele ale acestuia.[38]
În timp ce valea Bahluiului se orientează în arealul orașului pe direcția vest-nord-vest spre est-sud-est, interfluviile colinelor și majoritatea văilor secundare se orientează pe direcția nord-nord-vest spre sud-sud-est.[39]
Vezi și articolul: [[]]Vezi și articolele Codrii Iașilor și Colinele IașilorVezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].| “ | [...] și-i zice cetății Iașilor, [...], tot „oraș de pe șapte coline”, expresie de blazon, rostită cotidian și înscrisă în pagini, respectabile | ” |
— Iurie Cujbă, 2023 | ||
Conform lucrării Iași – șapte trasee turistice tematice. Manual de explorare urbană, înălțimile Galata, Cetățuia, Repedea, Bucium, Șorogari, Breazu și Copou au un rol distinctiv în arealul ieșean, constituind în acest moment un complex cu rol de spațiu de recreere și de cultură cu rol consistent în conturarea identitatății turistice a orașului și a temei culturale a colinelor Iașului.[40] Aprecierea privind compoziția acestui complex de coline din spațiul municipiului nu este una unitară, existând opinia că și alte înălțimi precum Ciric sau Tătărași ar trebuit incluse în arealul colinar reprezentativ urban.[41][42]
| “ | [...] aici este [...] irelevant câte dealuri are orașul cu adevărat, similar cu cazul Romei însăși, care poate avea mai multe sau mai puține din aceste dealuri; dar punctul important este atingerea heptadei sau a completitudinii.[43] | ” |
— Gosciwit Malinowski, 2017 | ||
Cele șapte forme de relief numite Breazu, Bucium, Cetățuia, Copou, Galata, Repedea și Șorogari[44] (menționate și în lucrarea Iași – șapte trasee turistice tematice. Manual de explorare urbană)[40] sunt nominalizate ca fiind „Cele șapte coline ale Iașului”.[44] Rolul lor[45] este însă unul simbolic,[43] acesta fiind legat de aspirația de mai târziu a Iașului de a imita Roma[45] (în limba latină retro imitatio et aemulatio Romae),[46] dat find rolul acestuia de fostă capitală,[45] cu rol de microcosm ce a avut influență asupra întregii regiuni.[44] Cu toate acestea, conform lui Gościwit Malinowski(pl)[traduceți], asocierea simbolică poate fi în mod complet îndreptățită pentru un oraș doar dacă dacă acesta ar fi în același timp și foarte vechi.[43]
Vezi și articolul: Șapte coline ale RomeiVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].Politicianul fascist[47] Corneliu Zelea Codreanu a asociat în lucrarea sa Pentru Legionari tema cu ideea că „Iașiul zidit pe șapte dealuri, ca Roma, este și rămâne cetatea eternă a românismului”.[48]
Vezi și articolul: [[]]Vezi și articolele Mișcarea Legionară#Istoric și Naționalism etnicVezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].Este de menționat însă că numărul[49] simbolic[43] de 7 coline (nici mai mult, nici mai puțin)[49] nu corespunde numărului de coline sau dealuri real existente în arealul administrativ al municipiului.[37][50][51]
Situat la nord de Codrii Iașilor, orașul vechi se află într-un patrulater delimitat de actualele străzi Ștefan cel Mare (Ulița Mare), Alexandru Lăpușneanu, Independenței (Podul Hagioaiei), Elena Doamna și Grigore Ghica (Ulița Rusească), nucleul orașului aflându-se în zona Palatului Culturii (fostul Palat Domnesc) și Costache Negri (Ulița Veche).
Orașul nou s-a extins în toate direcțiile, cuprinzând în prima fază (secolele XVIII-XIX) cartierele Copou, Sărărie, Țicău, Tătărași, Ciurchi, și parțial Nicolina și Păcurari. În a doua fază (secolul XX), au fost incluse cartierele Păcurari (partea nouă, de vest), Nicolina (partea nouă, de sud, azi numită C.U.G.), Frumoasa-Poitiers, Socola, Bucium, Canta, Galata, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Dacia și Grădinari, la acestea adăugându-se Zona Industrială. Orașul are ca suburbii câteva localități care, din punct de vedere administrativ, sunt considerate încă așezări rurale, dar, din punct de vedere edilitar, se prezintă ca așezări urbane: Dancu, Tomești, Ciurea și Lunca Cetățuii. Tendința urbană este de extindere a Iașilor, aceste localități fiind incluse în zona metropolitană, alături de alte localități: Păun, Bârnova, Horpaz, Miroslava (cu Valea Adâncă și Balciu), Valea Lupului și Breazu. În urma exploziei fenomenului construcțiilor din ultimul deceniu, unele dintre aceste localități sunt astăzi practic unite cu orașul.
Clima prezintă un caracter continental pronunțat, fiind influențată de masele de aer cu proveniență răsăriteană. Vara predomină timpul secetos cu temperaturi ridicate, iar iarna se simte din plin efectul maselor de aer venite dinspre nord și nord-est, regiunea fiind frecvent bântuită de viscole. Secetele, brumele târzii de primăvară și timpurii de toamnă, aversele de ploaie însoțite de căderi de grindină, completează trăsăturile regimului climatic continental specific.
| Luna | Ian | Feb | Mar | Apr | Mai | Iun | Iul | Aug | Sep | Oct | Nov | Dec | Anual |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Maxima medie °C (°F) | −0.1 (31,8) |
2.1 (35,8) |
8.1 (46,6) |
16.5 (61,7) |
22.4 (72,3) |
25.3 (77,5) |
26.8 (80,2) |
26.6 (79,9) |
22.7 (72,9) |
16.1 (61) |
8.4 (47,1) |
2.7 (36,9) |
14,8 (58,6) |
| Media zilnică °C (°F) | −3.7 (25,3) |
−1.8 (28,8) |
3.0 (37,4) |
10.3 (50,5) |
16.1 (61) |
19.2 (66,6) |
20.5 (68,9) |
19.9 (67,8) |
15.9 (60,6) |
10.0 (50) |
4.3 (39,7) |
−0.6 (30,9) |
9,4 (48,9) |
| Minima medie °C (°F) | −6.9 (19,6) |
−4.8 (23,4) |
−0.8 (30,6) |
5.2 (41,4) |
10.4 (50,7) |
13.7 (56,7) |
15.0 (59) |
14.3 (57,7) |
10.7 (51,3) |
5.5 (41,9) |
1.1 (34) |
−3.4 (25,9) |
5,0 (41) |
| Minima istorică °C (°F) | −30.6 (−23.1) |
−36.3 (−33.3) |
−22.7 (−8.9) |
−9.4 (15,1) |
−3 (26,6) |
3.5 (38,3) |
6.3 (43,3) |
4.6 (40,3) |
−3.5 (25,7) |
−9.6 (14,7) |
−21.1 (−6.0) |
−29.5 (−21.1) |
−36,3 (−33,3) |
| Precipitații mm (inches) | 32 (1.26) |
31 (1.22) |
31 (1.22) |
53 (2.09) |
63 (2.48) |
101 (3.98) |
83 (3.27) |
56 (2.2) |
48 (1.89) |
25 (0.98) |
35 (1.38) |
31 (1.22) |
589 (23,19) |
| Zăpadă cm (inches) | 11.3 (4.45) |
14.3 (5.63) |
11.9 (4.69) |
6.9 (2.72) |
0.0 (0) |
0.0 (0) |
0.0 (0) |
0.0 (0) |
0.0 (0) |
0.7 (0.28) |
10.4 (4.09) |
6.3 (2.48) |
61,8 (24,33) |
| Nr. de zile cu precipitații (≥ 1.0 mm) | 6 | 6 | 6 | 8 | 8 | 9 | 9 | 5 | 5 | 5 | 6 | 7 | 80 |
| Ore însorite | 69.1 | 77.6 | 127.6 | 170.1 | 234.9 | 254.7 | 272.8 | 270.1 | 208.0 | 155.8 | 73.0 | 57.3 | 1.971,0 |
| Sursa nr. 1: NOAA[52] | |||||||||||||
| Sursa nr. 2: Romanian National Statistic Institute (extremes 1901-2000)[53] | |||||||||||||
Componența etnică a municipiului Iași
Români (73,75%)
Alte etnii (0,73%)
Necunoscută (25,52%)
Componența confesională a municipiului Iași
Ortodocși (67,1%)
Romano-catolici (2,49%)
Alte religii (3,48%)
Necunoscută (26,93%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Iași se ridică la 271.692 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 290.422 de locuitori.[54] Majoritatea locuitorilor sunt români (73,75%), iar pentru 25,52% nu se cunoaște apartenența etnică.[55] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (67,1%), cu o minoritate de romano-catolici (2,49%), iar pentru 26,93% nu se cunoaște apartenența confesională.[56]
 |
Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki. |
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Iași este orașul primului spectacol de teatru în limba română, al primului muzeu literar memorial (Bojdeuca din Țicău) și al primului Muzeu de Istorie Naturală.
În oraș, pe dealul Copoului, se află cea mai veche universitate din România, Universitatea din Iași, numită în prezent Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Întemeiată în 1860 prin decret de către principele Alexandru Ioan Cuza, continuatoare a vechii Academii Mihăilene, universitatea are astăzi 15 facultăți, cu peste 40.000 de studenți. Clădirea principală, monument de arhitectură, a fost ridicată în 1896.
Tot în Iași se află continuatoarea primei școli superioare de inginerie din România, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”, cu peste 15.000 de studenți, prima școală superioară de muzică din România, Universitatea de Arte „George Enescu”,[59] Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa"[60], Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, Universitatea Petre Andrei.
În Piața Eminescu, în perioada interbelică, s-a ridicat clădirea Fundației Culturale Regale, ce astăzi găzduiește cea mai veche bibliotecă universitară din țară, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, cu un fond de carte ce se apropie de 3 milioane de exemplare, unele foarte rare.
Principalele campusuri studențești se află în Tudor Vladimirescu (22 cămine) – unde se află cel mai mare cămin din partea de sud-est a Europei – Codrescu (5 cămine și complexul internațional Gaudeamus), Titu Maiorescu (4 cămine), Târgușor-Copou (4 cămine) și Agronomie (5 cămine).
Iași este cel mai important centru economic al Moldovei și unul dintre cele mai importante ale României.[61]. Industriile principale sunt metalurgia (SC Arcelor Mittal Tubular Products, SC Tehno Steel), medicamentele (SC Antibiotice SA, Fiterman Pharma), componentele auto (BorgWarner, Lear Corporation, Conex Distribution), echipamentele industriale (BMT Aerospace, Agmus, ASAM), textilele (SC IasiConf SA, Benetton), materialele de construcții (Brikston, Build Corp) și industria alimentară.
Sectoarele bancar și cel al tehnologiei informației au luat avânt după aderarea României la U.E., numeroase bănci și companii de software (Amazon, Avast, AMD, Continental, Oracle, Conduent, Xerox, Accenture, Technologies, Bentley Systems, Capgemini, SCC, Endava, ESET, BitDefender, etc.) fiind prezente în oraș.
Iași este de asemenea un centru comercial regional important, aici existând numeroase centre comerciale (Palas Mall, Era Shopping Park, Iulius Mall, Felicia Shopping Center, MCM Center etc.), mai multe magazine cu articole pentru casă și materiale de construcții, îmbrăcăminte și îngrijire personală, hyper și supermarket-uri (Carrefour, Kaufland, Auchan, Metro, Selgros, Mega Image, Lidl, Penny, Profi, Dedeman, MatHaus, Brico Dépôt, Leroy Merlin, Mobexpert, Pepco, Kik, JYSK, JUMBO, DM). Alte proiecte sunt în curs de realizare (Palas Campus, IKEA, Mall Moldova, Silk District, etc.).
Cine vrea să descopere Iașul va intra aici ca pe o imensă poartă a istoriei neamului românesc. La Iași „fiecare piatră vorbește de trecut", prin numărul mare de mănăstiri, muzee, case memoriale. De aceea, se poate spune că orașul Iași este un veritabil muzeu național, prin comorile de istorie și de artă pe care le are.
„Sunt români care n-au fost niciodată la Iași, deși n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înțelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviință de spiritul trecutului nostru care trăiește în acest loc mai viu și mai bogat decât oriunde aiurea [...]. În conștiința lui naționala ar fi o lipsa dacă el n-ar fi vazut orașul care a fost și-și zice încă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei...”
În Iași, se află Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, cea mai veche din oraș, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, restaurată integral la sfârșitul secolului XIX. De asemenea, mai pot fi vizitate biserica Trei Ierarhi și Mănăstirea Golia, mărturii ale gusturilor estetice ale unui mare domnitor Vasile Lupu, Catedrala Mitropolitană, Casa Dosoftei, Palatul Culturii, Casa Pogor cu „Masa Umbrelor”, aleile Copoului cu mireasma de tei și cu ecouri de vers eminescian (Teiul lui Eminescu și Muzeul "Mihai Eminescu"), Casele memoriale „Mihail Sadoveanu”, „George Topârceanu”, „Mihai Codreanu”, „Otilia Cazimir”, Biblioteca Universitară „Mihai Eminescu”, fondată ca bibliotecă a Academiei Mihăilene. Alte monumente importante din perioada medievală sunt: Mănăstirea Galata, din timpul lui Petru Șchiopul, Biserica Sfântul Sava, (înc. sec. XVII), bisericile Bărboi, Barnovschi, Ioan Zlataust, Sf. Dimitrie, Tălpălari, Sf. Teodor, Sf. Andrei, Sf. Constantin, Sf. Pantelimon, Mănăstirea Cetățuia - ctitorie a lui Gheorghe Duca - sau Mănăstirea Frumoasa, din sec. XVIII. Primul spital din oraș a fost întemeiat la jumătatea sec. XVIII în jurul Mănăstirii Sfântul Spiridon, al cărui nume îl poartă și astăzi. Spitalul Sfântul Spiridon este cel mai mare din zona Moldovei.
În zona de sud a orașului, în cartierul C.U.G.2 se află Parcul Tehnologic Iași și Centrul Expozițional Moldova. Din punct de vedere arhitectonic, Iașii de azi se prezintă ca un adevărat amestec de nou și vechi, de istorie și modernitate, de iarbă, beton și sticlă. Clădiri cu mare valoare istorică se află printre blocuri noi de locuințe (mai mult sau mai puțin moderne). În perioada anterioară regimului comunist s-au pierdut în elanul modernizator clădiri importante precum turnul mânăstirii Trei Ierarhi sau bisericile Dancu si Sf. Vineri. Însă adevăratele ravagii orașul le-a suferit în perioada comunistă, când s-a distrus o bună parte a centrului vechi, fără a se ține cont de faptul că multe din clădirile demolate dădeau o personalitate urbei. Au avut de suferit zonele Piața Unirii (grav afectată de bombardamentele din 1943-1944), Târgu Cucu, fost cartier evreiesc, Bulevardul Ștefan cel Mare și altele. Unele demolări aveau ca scop curățirea orașului de clădirile insalubre și mizere sau rămase în ruină de pe urma războiului, altele aveau alte scopuri. Chiar și în aceste condiții, au rămas în picioare multe clădiri importante și, pe bună dreptate, Iașii este considerat un adevărat muzeu; în fiecare colț al său se simt urmele trecerii unei personalități de seamă a literaturii, științei, filozofiei, istoriei sau politicii românești.
Orașul este renumit pentru numeroasele plantații de tei, arbore considerat un simbol local.[63] Numeroase exemplare de Tilia tomentosa se regăsesc în aliniamente stradale, dar și în următoarele parcuri:
În județul Iași se mai află:
.JPG)
Sunt peste 40 de hoteluri și pensiuni în Iași:
„…Călător și trecător, cum eram întotdeauna, Iașii sunt pentru mine un popas tihnit (…). Veselia lui îmi apare în fel cu totul intelectual, sub icoana amicilor mei literați, adunați în discuțiuni și lectură (…). O zi petrecută în Iași era pentru mine o sărbătoare discretă și ales nuanțată. Mă simțeam în Iași mai aproape de locul ideal unde fiecare ar vrea să-și petreacă viața ca nicăieri aiurea. Era, în acest oraș domnesc, cuprins de melancolia amintirilor prea mari, mai multă inteligență și mai mult cult pentru cele intelectuale, decât în oricare centru românesc…”—Gala Galaction – „Iașii – precum erau”
Odată cu stabilirea capitalei Moldovei la Iași, acesta cunoaște o dezvoltare accelerată pe toate planurile, urban, comercial și cultural. Astfel în secolul al XVI-lea, Despot Vodă inaugurează în Iași "Școala latină de la Cotnari", instituție care a promovat studiile de latină nu numai în Iași și în întreaga Moldovă, ci în întreg spațiul românesc.
În anul 1641 la Iași se înființează "Academia Vasiliană" și prima tipografie din Moldova, în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634 - 1653). ]n anul 1646 Mitropolitul Varlaam publică la Iași "Cazania" sau "Carte românească de învățătură". Tot în acest an apare primul cod de legi în limba română.
La 18 martie 1833, la Iași s-a înființat prima societate științifică românească și anume Societatea de Medici și Naturaliști. Sediul acesteia este în casa Roset, clădirea în care se găsește și Muzeul de Istorie Naturală din Iași, muzeu înființat în 1834.
În anul 1835 la Iași este înființată „Academia Mihăileană", în anul 1836 se înființează Conservatorul Filarmonic Dramatic din Iași, iar în anul 1860 este înființată Universitatea „Al. I. Cuza". Celebra tragediană Agatha Bârsescu a fost una din profesoarele de la Conservatorul din Iași.
În anul 1863 este constituită Societatea cultural-literară „Junimea", în cadrul căreia s-au afirmat cele mai mari personalități ale culturii românești: Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Costache Negruzzi, Ion Creangă, AD Xenopol, Vasile Alecsandri, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale și alții.
În continuare Iașul cunoaște o viață literară efervescentă, prin scriitorii care au trăit și au creat aici. Străzile orașului au fost străbătute de nume strălucite ale culturii românești cum sunt Mihai Eminescu, Ion Creangă, Titu Maiorescu, Costache Negruzzi, Ionel Teodoreanu, Otilia Cazimir, George Topârceanu, Nicolae Gane, Mihai Codreanu și alții. Aici a trăit o mare parte a vieții Mihai Sadoveanu și a compus o parte din opera sa, în „castelul din Copou”.
Viața teatrală cunoaște și ea o dezvoltare puternică. După primul spectacol în limba română dat de Gheorghe Asachi în casele boierului Ghica, spectacolele trupelor străine (italiene, franceze, rusești) se dădeau în săli special amenajate. În 1832, o altă trupă franțuzească de comedii și vodeviluri sosește în Iași sub direcția a doi frați Fouraux și preface în teatru casa doctorului Peretz din strada Goliei. Sala de teatru activa sub firma „Théâtre de varieté”. Pe scena acestui teatru, în 10 aprilie 1834, Gheorghe Asachi a organizat spectacolul în limba română intitulat „Serbarea păstorilor moldoveni”, în care „actorii” erau Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri, Matei Millo, Mihail Kogălniceanu, Al. Mavrocordat, N. Docan, Scarlat Vărnav și alți fii de boieri. În anul 1840 se înființează Teatrul Național, sub direcțiunea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu, conducerea trupei românești fiind asigurată de Costache Caragiali. Teatrul Național a funcționat din 22 decembrie 1846 în noua sală a Teatrului cel Mare de la Copou. Aici se joacă „Baba Hârca", prima opereta românească, muzica semnată de A. Flechtenmacher, Matei Millo interpretând rolul principal, fiind și primul actor român care încearcă travestiul. Obține un triumf cum nu se mai pomenise pe scena ieșeană până atunci. Costumul este păstrat și astăzi la Muzeul Mihai Eminescu din Iași. Din numele mari care au jucat în trecut pe scenele teatrelor din Iași, se remarcă Matei Millo, Maria Filotti, Miluță Gheorghiu (inegalabil în rolul Chiriței), iar în zilele noastre Tamara Buciuceanu Botez, Draga Olteanu Matei, au urcat pe scena ieșeană pentru a da viață rolului Chiriței.
În noaptea de 17 spre 18 februarie 1888, în urma unui incendiu devastator, clădirea Teatrului de la Copou este distrusă. Demersurile pentru construirea unui nou local de teatru au durat până în 1894 când este aprobat contractul cu arhitecții vienezi Fellner și Helmer și a fost construită actuala clădire a teatrului, considerată a doua cea mai frumoasă clădire din lume a unui teatru, conform unui top întocmit de televiziunea BBC, realizat cu ocazia „Zilei mondiale a teatrului".[65]
În anul 2012, orașul și-a depus candidatura pentru a deveni Capitală Culturală Europeană în 2021, competiție câștigată de Timișoara [66], iar pentru a-și susține candidatura, a fost ales sloganul Iași 2021-Interfața răsăriteană a culturii europene, bazându-se în acest sens, pe relațiile culturale transfrontaliere cu Cernăuțiul și Chișinăul. Din anul 2013, pentru a putea intra în competiție, a fost organizat Festivalul Internațional al Educației (din luna mai) sau FILIT (în luna octombrie) care reunește scriitori renumiți din întreaga lume.
După reinstaurarea regimului democratic în România în anul 1990 au fost deschise la Iași mai multe centre culturale străine. În prezent funcționează în municipiul Iași:
Primul centru din zona Moldova pentru bolnavii de Alzheimer s-a deschis la Iași, în condițiile în care peste 6.000 de ieșeni sunt diagnosticați cu această boală.[necesită citare]
Orașul Iași este al doilea cel mai poluat oraș din România.[68] În 2015, poluarea cu particule fine (PM10) a depășit în mod repetat pragurile legale.[68]. Traficul rutier, șantierele nesupravegheate și lipsa acută a spațiilor verzi (orașul deține în jur de 11 metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor [68]) sunt câteva din motivele din spatele acestor probleme. În 2014, Comisia Europeană a lansat acțiuni legale împotriva României, citând situația din Iași, Brașov și București ca example de neconformitate cu legislația de mediu comunitară.[69]
Iași este un nod feroviar aflat la intersecția dintre Magistrala Făurei - Tecuci - Iași - Ungheni, linia principală Iași - Pașcani și ramificațiile Iași - Dorohoi, Iași - Hârlău.
În oraș sunt patru gări: Gara Iași[70], Gara Internațională Nicolina, Gara Nicolina, Gara Socola și o stație de triaj la Socola. Municipiul Iași este conectat prin legături directe cu principalele orașe ale țării și cu Republica Moldova.
În prezent, Gara Iași se află într-un proces de renovare, început în anul 1989, cu termen de finalizare neasumat.
În Iași, primele zboruri au avut loc în anul 1905. În anul 1926, odată cu inaugurarea cursei București-Galați-Iași și Chișinău, Aerodromul Iași capătă statut de aeroport comercial.
În anul 1969 aeroportul este modernizat, se construiesc o pistă de beton în lungime totală de 1.800 m și un terminal pentru pasageri. O nouă modernizare a aeroportului are loc în anul 2001, când terminalul de pasageri este adus la o capacitate de procesare simultană de 150 pasageri/oră pentru traficul intern, respectiv 100 pasageri/oră pentru traficul extern. De asemenea, în 2005, pe aeroport a fost implementat un sistem instrumental de aterizare CAT II.
În 2012, în scopul creșterii capacității de procesare pasageri, a fost inaugurat un nou terminal. Cu o suprafață de 1.210 mp, terminalul T2 este destinat, în principal, curselor interne. Aeroportul Iași are o pistă de decolare-aterizare din asfalt, de 2.400 metri lungime și 45 metri lățime, prevăzută cu două acostamente a 7,5 metri fiecare, două căi de rulare (prima are o lungime de 280 metri și 23 metri lățime, iar a doua, parte din fosta pistă 15/33, este în lungime de aproximativ 1.000 metri), precum și o platformă cu șapte locuri de parcare. Din Iași există curse directe către: București, Londra, Viena, Milano, Roma, Paris, Tel Aviv, Cluj-Napoca, Timișoara, Antalia, Oradea, Bologna, Cuneo, Dortmund, Malmö, München, Torino, Salonic, Verona, Barcelona, Bruxelles, Billund, Catania, Eindhoven, Köln, Larnaca, Veneția, Chania, Constanța, Heraklion, Rodos.
Rețeaua de străzi a orașului, dezvoltată în ultimii 50 ani, o continuă pe cea din evul mediu, asigurând un trafic fluent, cu excepția orelor de vârf, când numărul tot mai mare al mașinilor duce la producerea unor mari ambuteiaje (mai ales în intersecțiile din Piața Unirii, Mircea cel Bătrân, Gară, Podu Roș, Podu de Piatră, Piața M. Eminescu, Elena Doamna, Baza 3, Țesătura).
Există planuri pentru realizarea unei autostrăzi Est-Vest Autostrada Târgu Mureș-Ungheni (Autostrada A8, Montana), ce va face legătura cu „Autostrada Transilvania" (Autostrada A3), la Târgu Mureș[71], a unei șosele de centură, care să preia traficul greu din oraș [72], inaugurată parțial în 2012 și pentru realizarea pasarelei Octav Băncilă, care să facă legătura între cartierele Alexandru cel Bun și Păcurari, cu începerea lucrărilor planificată pentru începutul anului 2008[73], finalizată în 2015. Legătura cu București este asigurată pe drumul european modernizat E583, care are ieșire la E85, tot pe aici fiind și principala cale de comunicație cu Transilvania și mai apoi cu Occidentul, de unde, în ultimul timp, vin foarte multe investiții.
În anul 1898 Primăria încheie primul contract cu firma germană AEG Berlin, pentru realizarea transportului cu tramvaie electrice la Iași.
Astăzi, transportul în comun este asigurat prin tramvaie, autobuze și microbuze, de către SCTP Iași (fostă Regia Autonomă de Transport Public Iași)[74].
Liniile de tramvai fac legătura între majoritatea cartierelor orașului[75]. În 1989, rețeaua electrică de tramvai din Iași a atins maxima dezvoltare, cumulând 35 km de cale dublă activă pe trasee.[76] De asemenea, există o linie de tramvai spre localitatea Dancu.
Rețeaua de tramvaie din Iași are ecartament 1000 mm.
Trasee de tramvaie din Iași:
| Linie | Traseu | Lungime
(dus-întors) |
Operator |
|---|---|---|---|
| 1 | Rond Copou - T. Cucu - Podu Roș (1) - Tătărași - T. Cucu - Rond Copou | 17,50 km | CTP Iași |
| 3 | Dancu - Tătărași - T. Cucu - Gară | 15,6 km | CTP Iași |
| 6 | R. Dacia - Gară - T. Cucu | 13 km | CTP Iași |
| 7 | Canta - Gară - T. Cucu - T. Vladimirescu - Baza 3 - Țuțora | 14,7 km | CTP Iași |
| 8 | R. Copou - T. Cucu - T. Vladimirescu - Baza 3 | 14 km | CTP Iași |
| 9 | R. Copou - T. Cucu - Podu Roș (3) - Tehnopolis | 20,2 km | CTP Iași |
| 11 | R. Dacia - Bd. N. Iorga - Baza 3 - Tătărași N | 21,3 km | CTP Iași |
| 13 | R. Copou - T. Cucu - Tătărași - Podu Roș (1) - T. Cucu - R. Copou | 17,5 km | CTP Iași |
Parcul actual de tramvaie preluat de către CTP Iași cuprinde 153 tramvaie:
| Model | Nr. total | Nr. în uz | Nr. în conservare | Nr. casate | Proveniență | Observații |
|---|---|---|---|---|---|---|
| M8C | 7 | 4 | Essen | rulate, 2018 | ||
| M6C | 4 | 2 | Mühlheim | rulate, 2018 | ||
| Be 8/8 | 12 | 5 | 0 | 1 | Berna | SH, aduse prin programul „Donație de tramvaie”, 2008; vagonul 711 este folosit pentru piese |
| ST11 | 10 | 0 | 0 | 0 | Darmstadt | SH, 2008 |
| ST10 | 7 | 3 | 0 | 0 | Darmstadt | SH, 2007 |
| Be 4/4 | 9 | 0 | 0 | 0 | Berna | SH, aduse prin programul „Donație de tramvaie”, 2003 |
| GT5 | 12 | 0 | 0 | 1 | Augsburg | SH, 2001, vagonul 366 pentru piese |
| ST8 | 6 | 0 | 0 | 1 | Darmstadt | SH, 1998 |
| ST7 | 10 | 0 | 0 | 0 | Darmstadt | SH, 1998 |
| GT4 | 95 | 94 | 0 | 0 | Stuttgart, Augsburg, Halle, Nordhausen | SH, 1997 |
| Tatra T4D | 25 | 0 | 18 | 0 | Halle | SH, 1997 |
| Tatra T4R | 26 | 0 | 9 | 15 | Cehoslovacia | cumpărate noi (70 buc.), 1978 |
| Timiș 2 | 6 | 0 | 2 | 4 | Timișoara | cumpărate noi, 1981 (94 buc.); au mai rămas doar 6 în depou, restul fiind casate și descompletate |
| V2A | 1 | 0 | 1 | 0 | Cluj-Napoca, Oradea | modernizate la Nicolina S.A. Iași, 1992 (25 buc.); un singur vagon în depou, restul fiind casate și descompletate |
| ITB | 1 | 1 | 0 | 0 | 1959 (122 buc.) restaurat la RATP Iași, ultimul vagon ITB rămas, restul fiind casate și descompletate | |
| AEG | 2 | 1 | 0 | 0 | 1900 (54 buc.), 1 restaurat la RATP Iași, unul în curs de reabilitare | |
| Total | 217 | 153 | 31 | 33 | - | - |
În 2006, circulația troleibuzelor a fost sistată, deși exista aici o rețea foarte extinsă, de 31,3 km.[76] Rețeaua a intrat în conservare, dar pe unele trasee s-a început dezafectarea acesteia.
Articol principal:Autobuzele din Iași
Parcul de autobuze CTP Iași este format din aproximativ 150 de autobuze, dintre care 92 de autobuze Isuzu Citiport, 8 autobuze Eurobus Diamond, 10 autobuze MAN NL 313, 40 de autobuze Den Oudsten Alliance City B96.
| Anul introducerii pe trasee | Producător/Model | An producție | Motor/transmisie | Număr total/unități active | Observații |
|---|---|---|---|---|---|
| 2005 | MAZ-103 | 2005-2006 | Mercedes-Benz OM906LA Euro III | 50
(0 active,retrase in 2017) |
|
| 2009 | Mercedes O405 N2 Burillo Venus | 1995 | ? | 9
(0 active, retrase în 2013) |
Ex-dBus San Sebastian. |
| 2013 | Den Oudsten Alliance City B96 | 1998-2001 | DAF GS200 M Euro II
ZF Ecomat |
40
(40 active) |
Ex-HTM Personenvervoer. |
| 2016 | MAN Lion's City NL 313 | 2005-2006 | MAN Engines D2866 LUH 26 Euro III
ZF Ecomat |
10
(10 active) |
Ex-Postbus Austria (Vorarlberg), PostBus Switzerland (Chur), RLG Lippe (Omnibusbetriebe Mesenhohl GmbH & Co. KG Essen), și VKU Unna. |
| 2016 | Euro Bus Diamond | 2016 | Mercedes-Benz OM936 Euro VI
ZF EcoLife |
8
(8 active) |
|
| 2016-2018 | Isuzu Citiport | 2016-2018 | Cummins ISB6.7E6 280B Euro VI
ZF EcoLife |
92
(92 active) |
4 (prin fonduri locale) în 2016 și încă 88 prin intermediul unui credit BERD (livrate în 2017 - 2018). |
| 2017 | Scania OmniCity CN230UB | 2006 | Scania DC9 16 230 Euro IV
ZF Ecomat |
16
(0 active) |
Închiriate, cu posibilitatea de cumpărare în 2018.
Ex-Norgesbuss (Oslo). |
Trasee de autobuz din Iași:
| Linie | Traseu | Lungime
(dus-întors) |
Operator |
|---|---|---|---|
| 5 | Rond Țuțora - Baza 3 - Podu Roș (1) - Rond Dacia | 19,60 km | CTP Iași |
| 19 | Canta - Gara - Podu Roș (2)- C.U.G.I | 20 km | CTP Iași |
| 20 | Tătărași Sud - T. Cucu - Păcurari - ERA - Metro | 18 km | CTP Iași |
| 27 | (Blocuri Ciurea) - Tehnopolis - Bd. Poitiers - Baza 3 - Tătărași Nord | 25,7 km | CTP Iași |
| 28 | Rond Dacia - Piața ACB - Podu Roș (3) - T. Cucu - Triumf | 22,70 km | CTP Iași |
| 29 | Tomești - Țuțora - Baza 3 - Podu Roș (2) | 19,7 km | CTP Iași |
| 30 | Canta - Gara - Bd.Nicolae Iorga - Bucium | 21,90 km | CTP Iași |
| 30b | ERA - Canta - Gara - Bd.Nicolae Iorga - Bucium | 28 km | CTP Iași |
| 36 | Rond Dacia - Gara - Piața Unirii - Copou - Breazu | 23 km | CTP Iași |
| 41 | Ciurea - Podu Roș (3) - T. Cucu - Piața Independenței | 21,40 km | CTP Iași |
| 42 | C.U.G.I - T.Vladimirescu - T. Cucu - Rond Copou | 22,30 km | CTP Iași |
| 43 | C.U.G.I - T.Vladimirescu - T. Cucu - Păcurari | 23,90 km | CTP Iași |
| 43c | C.U.G.I - T.Vladimirescu - T. Cucu - Păcurari - ERA | 29,20 km | CTP Iași |
| 44 | (Ciurea) - Tehnopolis - Str.Libertății - Frumoasa - Mircea - Piața ACB - Rond Dacia | 17,30 km | CTP Iași |
| 46 | Păcurari - T. Cucu - T.Vladimirescu - Bucium | 25,10 km | CTP Iași |
| 47 | Rond Dacia - Piața ACB - Mircea - Podu Roș (3) - T.Vladimirescu - Tătărași Sud | 21,50 km | CTP Iași |
| 50 | Gara - Piața Unirii - T. Cucu - Aeroport | 14,50 km | CTP Iași |
| 51 | Gara Socola - T.Vladimirescu - Sala Polivalentă - Podu Roș - Gara Socola | 11,30 km | CTP Iași |
| 52 | Piața ACB - Pasaj O.Băncilă - Rond Copou | 13 km | CTP Iași |
Parcul de microbuze CTP Iași este format din 35 de microbuze care acoperă 3 trasee:
18 (3,5 km): Tătărași Sud - str. Ignat - str. Aurel Vlaicu - str. Șapte Oameni - str. Locotenent Popovici - str. Aviației - str. Moților - str. Mistrețului - str. Marginea - str. Aeroportului - str. Aurel Vlaicu - str. Ignat - Tătărași Sud
48 (8,5 km): Tg. Cucu - Cim. Sf. Petru și Pavel - Complex ”Roua” - Ciric (- Tătărași Sud)
49 (5,9 km): Tg. Cucu - Cim. Sf. Petru și Pavel - Complex ”Roua”
Municipiul Iași este administrat de un primar și un consiliu local compus din 27 consilieri. Primarul, Mihai Chirica, de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[77]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Național Liberal | 7 | ||||||||
| Alianța Dreapta Unită | 7 | ||||||||
| Partidul Social Democrat | 6 | ||||||||
| Alianța pentru Unirea Românilor | 4 | ||||||||
| Partidul România - Echitate, Comunitate, Onestitate | 3 | ||||||||
De Iași și-au mai legat destinul importante personalități, precum:
Municipiul Iași este înfrățit cu:[81]
Poitiers, Franța din 1969
Xī'ān, China din 1993
Monterrey, Mexic din 1993 (relații relativ restrânse din cauza dificultăților de comunicare; reluare temporar colaborari in 2007)
Vinița, Ucraina din 1993 (relații relativ restrânse din cauza dificultăților de comunicare; în 2005 s-a reluat contactul prin intermediul Ambasadei Romane în Ucraina)
Padova, Italia din 1995
Isfahan, Iran din 1999 Sant'Oreste, Italia din 1999 Forano, Italia din 1999 Filacciano, Italia din 1999 Torrita Tiberina, Italia din 1999 Morlupo, Italia din 1999 Nazzano, Italia din 1999
Atlanta, Statele Unite din 2001
Peristeri, Grecia din 2002 Villeneuve-d'Ascq, Franța din 2003
Ierihon, Israel din 2003
Veliko Tarnovo, Bulgaria din 2003 Ilioupoli, Grecia din 2007
Chișinău, Republica Moldova din 24 ianuarie 2008 Cernăuți, Ucraina din 2012Atât înainte, cât și după Unirea Principatelor din anul 1859, au existat misiuni diplomatice permanente în capitala Moldovei, ca de exemplu un viceconsulat francez (deschis în 1798), consulatul Austriei sau cel al Statelor Unite ale Americii (1873).[82]
În prezent, funcționează la Iași următoarele reprezentanțe diplomatice:
Consulatul General al Republicii MoldovaConsulate Onorifice:
Consulatul Onorific al Republicii Italiană
Consulatul Onorific al Republicii Franceze
Consulatul Onorific al Republicii Turcia
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
