capitala istorică a Bucovinei, aflat azi în Ucraina From Wikipedia, the free encyclopedia
Cernăuți[2] (în ucraineană Чернівці, transliterat: Cernivți, în poloneză Czerniowce, în germană Czernowitz, în rusă Черновцы, transliterat: Cernovțî, în idiș טשערנאָוויץ, transliterat Tschernivts, în italiană Cernovizza, în franceză Tchernivtsi, în engleză Chernivtsi) este un oraș și centru administrativ, politic și economic al regiunii cu același nume din vestul Ucrainei (Nordul Bucovinei). Orașul este situat pe malurile râului Prut.
| Cernăuți | |||
| Чернівці | |||
| — Oraș — | |||
| Denumirea în alte limbi | |||
| - ucraineană | Чернівці / Cernivți | ||
|---|---|---|---|
| - poloneză | Czerniowce | ||
| - germană | Czernowitz (Tschernowitz) | ||
 | |||
| |||
| Poreclă: „Mica Vienă”
„Capitala de taină a Europei" „Ierusalimul de pe Prut" „Ultima Alexandrie a Europei" (denumire dată de Zbigniew Herbert) | |||
 Cernăuți (Ucraina) Poziția geografică în Ucraina | |||
| Coordonate: 48°17′27″N 25°56′04″E | |||
| Țară |  Ucraina | ||
| Regiune |  Cernăuți | ||
| Raion | Cernăuți | ||
| KOATUU | 7310100000 | ||
| Atestare | 8 octombrie 1408 | ||
| Raioane | 3 | ||
| Guvernare | |||
| - Primar | Roman Kliciuk (Batkivșcina) | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 153 km² | ||
| Altitudine | 248 m.d.m. | ||
| Populație (2015[1]) | |||
| - Total | ▲264.333 locuitori | ||
| Fus orar | EET (+2) | ||
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) | ||
| Cod poștal | 58000 | ||
| Prefix telefonic | 380-372(2) | ||
| Localități înfrățite | |||
| - 15 orașe înfrățite | listă | ||
| Prezență online | |||
site web oficial  GeoNames | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Ucraina 1991–
URSS 1944–1991
România 1941–1944.svg){kind=small}
URSS 1940–1941 România 1918–1940.svg){kind=small}
Austro-Ungaria 1867–1918
Imperiul Austriac 1804–1867.svg){kind=small}
Monarhia Habsburgică 1775–1804
Moldova 1346–1774
Pe partea opusă a Prutului față de actualul oraș a existat o mică cetate, Țețina, distrusă de tătari. Se pare că locuitorii rămași în viață au decis reconstruirea localității pe partea sudică a râului, considerată mai ușor de apărat. Orașul Cernăuți este atestat documentar la 8 octombrie 1408 într-un privilegiu acordat de Alexandru cel Bun,[3] domnitor al Moldovei (1400–1432), negustorilor din Lwow (în perioada austriacă Lemberg, azi Lviv în Ucraina). Începând cu 1775, orașul a făcut parte din Imperiul Habsburgic primind numele de Czernowitz.[4] La recensământul din acel an au fost numărate în oraș 338 de familii.[5]
Autoritățile imperiale au colonizat la Cernăuți populație de limbă germană, atât germani, cât și evrei. În anul 1849 Cernăuți a devenit capitala Ducatului Bucovinei, instituit prin Constituția Austriei din 4 martie 1849.
Cei șase primari pe care i-a avut orașul între 1864 și 1914 au fost: un polonez, un armean, doi germani și doi evrei. În anul 1875 a fost înființată Universitatea Cernăuți,[6] o instituție de învățământ superior renumită în tot Imperiul Austro-Ungar.
În timpul primului război mondial, Cernăuțiul a fost ocupat de armate rusești în trei rânduri. Prima ocupare a Cernăuțiului a avut loc în ziua de 2 septembrie 1914, când în oraș au intrat mai multe regimente de cazaci, comandate de generalul Pavlov și colonelul Ariutinov.[7] În octombrie 1914, batalionul maiorului austriac Iaskiewicz a reocupat orașul Cernăuți. A doua invazie rusească a avut loc în 27 septembrie 1916, când armata rusă comandată de colonelul Sechin a sosit în oraș, după părăsirea orașului de către autoritățile austriece. La 18 iunie 1917, rușii au invadat a treia oară Bucovina.
Când Austro-Ungaria s-a dezmembrat în 1918, Cernăuții au devenit parte din România.[8] În iunie 1940 a fost ocupat de Armata Roșie a URSS, împreună cu Bucovina de Nord, în urma pactului Ribbentrop-Molotov și alocat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. În iulie 1941 a fost recucerit de România, pe atunci în alianță cu Germania Nazistă. Autoritățile române au trecut la eliminarea populației evreiești din oraș, unde au concentrat-o într-un ghetou înființat la , de unde au început deportările în lagărele din Transnistria.[9] Traian Popovici, primarul orașului, s-a opus cu vigoare acestor măsuri, reușind să salveze de la deportare circa 19.000 de evrei.[10] La Armata Sovietică l-a reocupat, fiind reanexat la Uniunea Sovietică, în cadrul aceleiași Republici Sovietice Socialiste Ucrainene. În luptele ce s-au dat pentru oraș (25-30 martie 1944) au murit 1.500 de soldați și ofițeri români și germani.
După Dezmembrarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în 1991, Cernăuți a devenit parte a Ucrainei independente.[11]
România a deschis în mai 1999 un Consulat General la Cernăuți.[12]
Pe 24 februarie 2022, legea marțială a fost declarată la Cernăuți, ca și în restul Ucrainei. De la începutul Invaziei Rusiei în Ucraina, orașul a fost o gazdă pentru persoanele strămutate intern din zona de front din estul și centrul Ucrainei și un punct de odihnă pentru refugiații în drum spre România din apropiere. Unii cernăuțeni au plecat și ei din țară. De la începutul ostilităților active din oraș au sunat de mai multe ori sirenele alarmei aeriene, dar nu au existat explozii sau distrugeri.
Populația Cernăuților a suferit unele modificări în perioada habsburgică. Aici s-au așezat numeroși evrei, germani, polonezi, dar și ucraineni. Aceștia din urmă au reușit să-i devanseze numeric pe români, după cum rezultă din rezultatul diferitelor recensăminte austriece prezentate în următorul tabel:
| Cernăuți (orașul) | Cernăuți (suburbii) | |||
|---|---|---|---|---|
| Anul | Români | Ucraineni | Români | Ucraineni |
| 1860 | 9.177 | 4.133 | 20.068 | 6.645 |
| 1870 | 5.999 | 5.831 | 28.315 | 35.011 |
| 1880 | 6.431 | 8.232 | 8.887 | 23.051 |
| 1890 | 7.624 | 10.385 | 11.433 | 34.067 |
| 1900 | 9.400 | 13.030 | 13.252 | 25.476 |
| 1910 | 13.440 | 15.254 | 18.060 | 22.351 |
Conform datelor recensământului din 1930, din cei 112.427 de locuitori ai municipiului Cernăuți, 35.387 erau ortodocși, 7.168 greco-catolici, 21.232 romano-catolici, 4.854 evanghelici-lutherani, 42.932 mozaici ș.a. Din punct de vedere etnic, 30.367 s-au declarat români, 568 unguri, 16.359 germani, 1.521 ruși, 11.130 ucraineni, 8.986 poloni, 42.592 evrei ș.a. Mai mult de jumătate din populația evreiască originară din oraș a fost nimicită, din motive rasiste, în cadrul programului de exterminare aplicat de regimul antonescian în colaborare cu Germania nazistă în anii celui de-al Doilea Război Mondial.
Cea mai mare parte a populației rămase a Cernăuților a fost transferată în restul Uniunii Sovietice, imediat după instaurarea regimului comunist, în anii 1940-1941 precum și după 1944. În locul celor deportați din motive rasiale sau din alte considerente politice mai mult sau mai puțin similare, ca și al celor emigrați sau „repatriați”, din rândurile evreilor, germanilor, românilor, polonezilor și ucrainenilor, au fost aduși cetățeni de pe cuprinsul Uniunii Sovietice, majoritatea atașați culturii ruse și ucrainene.
Populația actuală este, potrivit datelor recensământului populației Ucrainei din 2001, de 236.691 de locuitori. Între aceștia se află 189.021 de ucraineni, 26.733 ruși, 10.553 români și încă 3.829 români care au optat pentru categoria de moldoveni; 1.408 polonezi 1.308 evrei și 971 - alții.[13] Orașul ocupă o arie de 153 km pătrați și este împărțit administrativ în 3 sectoare (raioane): Садгiрський/Sadagura (Sadagura, Jucica Nouă, Jucica Veche, Rohozna, Lencăuți, Șerăuții de Jos - suburbiile de la nord de Prut), Шевченкiвский/Șevcenko (Taras Șevcenko - poet ucrainean) și Першотравневий/1 mai.
Componența etnică a orașului Cernăuți (1930)
Români (27,01%)
Germani (14,55%)
Evrei (37,88%)
Ruteni (9,9%)
Polonezi (7,99%)
Maghiari (0,5%)
Ruși (1,35%)
Altă etnie (0,82%)
Componența confesională a orașului Cernăuți (1930)
Ortodocși (31,47%)
Romano-catolici (18,88%)
Mozaici (38,18%)
Evanghelici/Luterani (4,31%)
Greco-catolici (6,37%)
Altă religie (0,89%)
Conform recensământului efectuat în 1930[14], populația orașului Cernăuți se ridica la 112.427 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau evrei (37,88%), cu o minoritate de români (27,01%), una de germani (14,55%), una de ruteni (9,90%), una de polonezi (7,99%), una de maghiari (0,5%) și una de ruși (1,35%). Alte persoane s-au declarat: armeni (59 de persoane), bulgari (78 de persoane), greci (11 persoane), găgăuzi (19 persoane), sârbi/croați/sloveni (29 de persoane), turci (30 de persoane), cehi/slovaci (226 de persoane), altă etnie (118 persoane), iar 334 de persoane nu au declarat etnia. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau mozaici (38,18%), dar existau și ortodocși (31,47%), romano-catolici (18,88%), evanghelici/luterani (4,31%), greco-catolici (5,37%). Alte persoane au declarat: armeano-gregorieni (19 persoane), armeano-catolici (84 de persoane), baptiști (64 de persoane), adventiști (92 de persoane), reformați (92 de persoane), unitarieni (46 de persoane), ortodocși pe stil vechi (lipoveni) (17 persoane), musulmani (30 de persoane), altă religie (12 persoane), fără religie (88 persoane), iar 310 persoane nu au declarat religia.
Cernăuți - Storojineț - Crasna - Vicovu de Sus (conexiune cu Putna) - Marginea (conexiune cu Rădăuți) - Sucevița - Câmpulung Moldovenesc - Vatra Dornei
Cernăuți - Boian - Lipcani (conexiune cu Soroca, Bălți și Chișinău) - Rădăuți-Prut - Bivolari - Popricani - Iași
Cernăuții sunt înfrățiți cu următoarele orașe:[15][16]
|
Consulate
Consulatul General al României
Consulatul Onorific al Republicii Austria
Consulatul Onorific al Republicii Federale Germane
Printre cele mai importante personalități care s-au născut sau care au trăit în Cernăuți se numără:
.JPG)
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
