Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România

From Wikipedia, the free encyclopedia

Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România

Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a luat ființă în anul 1924, când Biserica Ortodoxă Română a introdus calendarul iulian îndreptat, act care a determinat un grup de preoți și credincioși să serbeze în continuare sărbătorile după vechiul calendar iulian.

Thumb
Catedrala mitropoliei Ortodoxe pe Stil Vechi, Slătioara

Istoric

Separarea Bisericii Ortodoxe în Stil Vechi și Nou a avut loc în 1923, când la Constantinopol s-a decis trecerea de la calendarul iulian la calendarul gregorian. Singurul opozant al schimbării, mitropolitul Visarion Puiu, s-a exilat în 1944 în Occident, murind la Paris.[1]

Cel mai cunoscut oponent al introducerii noului calendar era ieromonahul Glicherie Tănase. Acesta a fost nevoit să părăsească Mănăstirea Neamț-Schitul Pocrov și să construiască alte lăcașuri de cult pentru a putea sluji după calendarul vechi. Ulterior el a devenit primul mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române de stil vechi, în sânul căreia a fost creată o nouă ierarhie.

Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România are o mitropolie autonomă cu sediul la Slătioara în comuna Râșca, județul Suceava. În perioada 1985–1992 conducător al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi a fost mitropolitul Silvestru Onofrei. Întâi-stătătorul Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de stil vechi este ÎPS Mitropolit Demosten Ioniță, care este secondat de 9 episcopi.[2]

În anul 1992 erau înregistrați circa 32.000 de credincioși ortodocși de stil vechi (din București și dintr-o parte a Moldovei).[necesită citare]

În anul 2010 erau înregistrați circa 500.000 de credincioși ortodocși de stil vechi (din București și dintr-o parte a Moldovei).[necesită citare]

Conducători

Note

Lectură suplimentară

Vezi și

Legături externe

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.