Florica Musicescu
muziciană română From Wikipedia, the free encyclopedia
Florica Musicescu (n. 21 mai 1887, Iași – d. 19 martie 1969, București) a fost o renumită pianistă română și profesoară de pian, considerată unul din fondatorii școlii române de pian. Este fiica compozitorului și muzicologului Gavriil Musicescu, organizatorul Corului Mitropolitan din Iași.[1]
Florica Musicescu | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născută | ![]() Iași, România ![]() |
Decedată | (81 de ani) ![]() București, România ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | pianistă profesoară de muzică[*] profesoară universitară[*] ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Activitate | |
Instrument(e) | pian ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Activitate didactică
A studiat pianul sub îndrumarea Margaretei Sion și Aspasiei Sion-Burada. Din 1921 a predat pianul câteva decenii la Academia Regală de Muzică din București, devenită, după al II-lea Război Mondial, Conservatorul de Muzică din București. Mulți pianiști celebri ai secolului XX s-au format sub îndrumarea sa: Dinu Lipatti, Corneliu Gheorghiu[2], Radu Lupu, Dan Grigore, Madeleine Cantacuzino, Paul Dan, Sorin Enăchescu, Mihai Brediceanu, Svetla Protich, Marietta Orlov, Myriam Marbe, Mîndru Katz, Tamás Vesmás, Shulamith Shapira, Maria Fotino.
Distincții
- Ordinul Muncii clasa a II-a (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”[3]
- Ordinul Muncii clasa I (15 mai 1957) „pentru merite deosebite în activitatea artistică, pedagogică, precum și în munca din alte domenii ale culturii, [...] cu prilejul împlinirii a 70 de ani de viață”[4]
Note
Bibliografie
Lectură suplimentară
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.