Dimitrie A. Sturdza

Dimitrie A. Sturdza (pe numele complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu, n. 10 martie 1833, Miclăușeni, județul Iași – d. 8 octombrie 1914, București) a fost un academician, om politic român și de 4 ori cel de-al optsprezecelea prim-ministru al României între anii 1895 - 1909. A fost, de asemenea, președintele Academiei Române, între anii 1882 și 1884.

Dimitrie A. Sturdza
Politicianul Dimitrie A. Sturdza
Date personale
Născut	10 martie 1833 Miclăușeni, Principatul Moldovei
Decedat	8 octombrie 1914, (81 de ani) București, România
Părinți	Alexandru (Sandu) Sturdza
Frați și surori	Matei Sturdza[*][[Matei Sturdza |​]] Gheorghe Sturdza[*]​ Ruxandra Sturdza-Miclauseanu[*][[Ruxandra Sturdza-Miclauseanu (22 Jun 1842 Iasi, Moldavia - 25 Oct 1878 Genève, Switzerland)|​]]
Căsătorit cu	Honorina Rosetti
Copii	Alexandru D. Sturdza
Cetățenie	România
Religie	Ortodox
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba română[1][2]
Activitate
Educație	Academia Mihăileană
Alma mater	Universitatea Bonn Universitatea Ludwig Maximilian din München Universitatea Georg-August din Göttingen Universitatea Humboldt din Berlin
Cunoscut pentru	Prim-ministru al României între anii 1895 - 1909
Partid politic	Partidul Național Liberal
Numismat recunoscut la nivel național Președinte al Academiei Române
Membru titular al Academiei Române
Modifică date / text

Viața

Născut în Familia Sturdza.

Educat la Academia Mihăileană, și-a continuat studiile în Germania, unde a luat parte la mișcările politice ale vremii. Ulterior, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza. După aceea, s-a întors împotriva lui Cuza, fiind un lider al Coaliției Monstruoase, devenind membru în guvernul liberal al lui Ion Brătianu.

În 1892 a fost ales lider al partidului ca succesor al lui Dumitru Brătianu. În această calitate a fost ales de patru ori prim-ministru. Deși un om cu mare capacitate de muncă, era reprezentantul al celui mai strâmt naționalism și disprețuia tot ce era „străin”, făcând astfel foarte mult pentru a întârzia dezvoltarea politică și industrială a țării sale.

A fost numit secretar permanent al Academiei Române, devenind o autoritate recunoscută în numismatica românească. Ca secretar al academiei, a asistat publicarea colecțiilor de documente istorice făcute de Constantin Hurmuzachi (30 de volume, București, 1876 - 1897), precum și alte acte și documente în afară de pamflete politice minore.

Un cunoscut antisemit, acesta l-a exilat pe Moses Gaster, cu ajutorul premierului Ion C. Brătianu.^[3]

În 1907, în timpul ultimei guvernări a lui Dimitrie A. Sturdza, I.I.C. Brătianu, ministru de interne, și generalul Alexandru Averescu, ministru de război, au condus acțiunea de reprimare a țăranilor răsculați.

A murit într-un spital de boli mintale, fiind suferind și în perioada cât a fost prim-ministru.^[4][5]

Galerie

• Caricaturi de Nicolae S. Petrescu-Găină
• 
  Dimitrie Sturdza
• 
  1 Mai 1900 - 8 ore de lucru
• 
  Cazacioc
• 
  Puterea
• 
  Sâc...
• 
  Alungat din paradisul puterii
• 
  Dinasticismul tradatorului
• 
  Cei doi trădători

Note

1. IdRef, accesat în 2 mai 2020
2. Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022
3. Moses Gaster, o figură pe nedrept uitată, m.adevarul.ro
4. Lectia Sturza, 11 septembrie 2005, Evenimentul zilei, accesat la 4 august 2012
5. România a avut un prim-ministru cu patru mandate, nebun cu acte. Povestea lui Dimitrie Alexandru Sturdza care lătra la ședințele cu miniștrii, 11 martie 2016, Elisabeth Bouleanu, Adevărul, accesat la 22 august 2016

Bibliografie suplimentară

• Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 299–305
• Durchleuchtung eines Verrats. Der Fall des Oberst Alexandru D. Sturdza, von Petre Otu und Maria Georgescu. Taschenbuch. Lektor Verlag. 2022. Hainburg.

Vezi și

• Familia Sturdza
• Guvernul Dimitrie A. Sturdza (1)
• Guvernul Dimitrie A. Sturdza (2)
• Guvernul Dimitrie A. Sturdza (3)
• Guvernul Dimitrie A. Sturdza (4)

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – S
• D.A. Sturdza, constructorul, 27 octombrie 2006, Ion Bulei, Ziarul de Duminică

Funcții politice
Predecesor: Eugeniu Stătescu	Ministrul Afacerilor Externe 1 august 1881 – 1 februarie 1885	Succesor: Ion Câmpineanu
Predecesor: Alexandru Lahovari	Ministrul Afacerilor Externe 4 octombrie 1895 – 21 noiembrie 1896	Succesor: Constantin I. Stoicescu
Predecesor: Lascăr Catargiu	Prim-ministru al României 15 octombrie 1895 – 2 decembrie 1896	Succesor: Petre S. Aurelian
Predecesor: Constantin I. Stoicescu	Ministrul Afacerilor Externe 31 martie 1897 – 30 martie 1899	Succesor: Ion Lahovari
Predecesor: Petre S. Aurelian	Prim-ministru al României 12 aprilie 1897 – 23 aprilie 1899	Succesor: Gheorghe Cantacuzino
Predecesor: Iacob Lahovary	Ministrul Apărării Naționale 14 februarie 1901 – 21 decembrie 1904	Succesor: Gheorghe Manu
Predecesor: Alexandru Marghiloman	Ministrul Afacerilor Externe 14 februarie 1901 – 8 ianuarie 1902	Succesor: Ion I. C. Brătianu
Predecesor: Petre P. Carp	Prim-ministru al României 27 februarie 1901 – 4 ianuarie 1906	Succesor: Gheorghe Cantacuzino
Predecesor: Ion I. C. Brătianu	Ministrul Afacerilor Externe 12 decembrie – 21 decembrie 1904 ad-interim	Succesor: Iacob Lahovary
Predecesor: Ion Lahovari	Ministrul Afacerilor Externe 12 martie 1907 – 27 decembrie 1908	Succesor: Ion I. C. Brătianu
Predecesor: Gheorghe Cantacuzino	Prim-ministru al României 24 martie 1907 – 9 ianuarie 1909	Succesor: Ion I. C. Brătianu