From Wikipedia, the free encyclopedia
Liviu Antonesei (n. , Vlădeni, Iași, România) este un scriitor, cercetător, publicist, politician democrat, actualmente retras din politică, profesor universitar din Iași.
Liviu Antonesei | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (71 de ani)[1] Vlădeni, Iași, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | scriitor politician |
Limbi vorbite | limba română[2] |
Președinte al Consiliului Județean Iași | |
În funcție iulie 1996 – ianuarie 1999 | |
Precedat de | Ioan Amihăesei |
Partid politic | PAC |
Modifică date / text |
A absolvit școala primară, gimnaziul și liceul în Iași. A optat pentru secția de psihologie-sociologie a Universității din Iași, pe care a absolvit-o în 1976.
În timpul studenției, a descoperit presa studențească, fiind titular al rubricii de sociologie a revistei Dialog și redactor-șef adjunct al surorii sale Opinia studențească.
A revenit la conducerea celei din urmă în 1980, iar în mai 1983, a fost eliberat din funcție în urma unei prime anchete a Securității, foarte decisă „să facă ordine” în rândurile tinerilor scriitori ieșeni. După anchetă, a fost urmărit continuu de Securitate: interceptarea corespondenței și a convorbirilor telefonice, avertismente etc. Dar și gesturile de nesupunere s-au intensificat, culminând cu semnarea apelului inițiat de Dan Petrescu și semnat de Doina Cornea, Luca Pițu, Liviu Ioan Stoiciu, Alexandru Tacu, Mariana Marin și alți 15 scriitori și muncitori din întreaga țară împotriva realegerii lui Ceaușescu la Congresul al XIV-lea al PCR apărut la începutul lui octombrie 1989 în presa internațională. Nu se consideră disident, nu a fost nici măcar membru de partid, ci non-conformist uneori, alteori refuznik.
Între 1976-1978 a fost psiholog-terapeut la Centrul logopedic interșcolar din Iași și profesor de logică și psihologie la Liceul pedagogic din același oraș. Între 1978-1989 a fost cercetător în Științele educației la Centrul de științe socio-umane al Universității ieșene. Din 1990 este lector la catedra de Științele educației a aceleiași universități. Din 1996 este doctorand în științele educației cu o teză despre pedagogie ca știință a culturii". Din 1978, autorul a circa o sută de studii științifice din domeniile sociologiei educației, istoriei intelectuale, istoriei și filozofiei culturii, didacticii moderne, metodologiei cercetării educației și științelor politice. În septembrie 2001 și-a susținut doctoratul, iar din ianuarie 2002 a fost promovat conferențiar universitar. Din octombrie 2005 devine prin concurs profesor la aceeași catedră.
În perioada 1974-1976 este redactor-șef adjunct la revista Opinia studențească. În anii 1980-1983 este redactor-șef adjunct la aceeași revistă. Între 1990-1995 devine redactor-șef adjunct la revista Convorbiri literare, editată de Uniunea Scriitorilor din România. Între 1990-1995 este membru al Uniunii Scriitorilor și al consiliului său de conducere; demisionează din ambele în toamna anului 1995. Este membru al PEN Clubului român din 1990 și al ASPRO de la înființare. Devine director literar-artistic al revistei Timpul din august 1993 și director din 1998; este președinte-fondator al Fundației culturale "Timpul" în 2000, instituția editoare a revistei timp de aproximativ 20 de ani. Între 2012 și 2014, în calitate de director editorial, a pus fundamentele Editurii Adenium, pe care a părăsit-o pe motivul nepotrivirii cu restul echipei. Din 1974 este autor a circa 10.000 de articole, eseuri, cronici în presa culturala și curentă, articole de blog. Din iulie 2020 este redactor la Revista Regal Literar. [3]
A fost tradus in antologii de poezie și în reviste din Ungaria, SUA, Grecia, Italia, Germania, Rusia, Franța etc.
Debut în volum în 1988, cu cartea de eseuri Semnele timpului, Editura Junimea, reeditată de Editura Princeps Edit, 2006.
E-books
2004 – Check Point Charlie Editura Liternet
2004 – Despre dragoste. Anatomia unui sentiment Editura Liternet
2006 – Semnele timpului (opinii, dialoguri) Editura Liternet
2014 - "The Innocent and Collateral Victims of a Bloody War with Russia"- , Profusion Gold, London
Liviu Antonesei a fost președinte al Județului Iași din iulie 1996 până în decembrie 1998, când a plecat prin demisie. El a fost ales din partea Partidului Alianței Civice, care în 1996, la locale, a câștigat Primăria Iași, Consiliul Local Iași, Consiliul Județean Iași și președinția acestuia, plus 28 de primării din județ. Atunci era președintele organizației județene PAC și coordonatorul campaniei electorale.
Antonesei s-a remarcat prin atitudinea vocală împotriva administrației Iașului, ca urmare a deciziei primarului Gheorghe Nichita de a tăia, în februarie 2013, aliniamentul de tei din centrul orașului și a-l înlocui cu arbuști japonezi pitici. Scriitorul a publicat un număr de editoriale virulente în acest sens, sprijinind totodată inițiativele civice de protest ale altor intelectuali și studenți.[4][5]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.