Pălăria: are un diametru de 6-15 (18) cm, este cărnoasă, inițial convexă, cu marginea răsucită spre interior, la maturitate aplatizată cu marginea subțire, întinsă și ondulată. Cuticula este galbenă, acoperită în primul rând în mijloc cu numeroase scvame ruginii până purpuriu-roșiatice. Dacă negii sunt spălați de ploaie, cuticula apare într-un galben strălucitor.
Lamelele: sunt subțiri și dese, inegale, sinuoase, adnate la picior, fiind la început de culoare palid galbenă, apoi galben-aurie.
Piciorul: are o înălțime de 5-12 cm și o grosime de 1-2 cm, este cilindric, adesea ușor îndoit, elastic, fibros, de aceeași culoare cu pălăria și acoperit adesea de negi ruginii-roșiatici, dar direct sub pălărie neted și albicios.
Carnea: este galbenă, la început compactă și zemoasă, apoi moale și apoasă, cu un miros imperceptibil în tinerețe precum ușor rânced la bătrânețe. Gustul este amărui. Larvele unor specii de diptere din familia Mycetophilidae se hrănesc pe bazidiocarpi.
Caracteristici microscopice: are spori albi, hialini (translucizi), cu o picătură de ulei în centru, ovoidali și apar în mase. Mărimea lor este de 6-8 x 4-5,5 microni.[4][5][6]
Ciupercă roșie de brad poate fi confundată cu alte specii din familia Tricholomataceae cum sunt: Gymnopilus sapineus (necomestibil), [8]Tricholoma acerbum (necomestibil),[9]Tricholoma aurantium (necomestibil), [10]Tricholoma auratum (comestibil),[11]Tricholoma bufonium (otrăvitor),[12]Tricholoma flavovirens (comestibil),[13]Tricholomopsis decora (comestibil),[14]Tricholomopsis flammula (necomestibil), [15]Tricholomopsis ornata (necomestibil)[16] sau Tricholomopsis sulphureoides,[17] dar, de asemenea, cu Cortinarius bolaris (otrăvitor).[18]
!!Cortinarius bolaris!!
Gymnopilus sapineus
! Tricholoma acerbum !
Tricholoma aurantium
Tricholoma auratum
!!Tricholoma bufonium!!
Tricholoma flavovirens
Tricholomopsis decora
Tricholomopsis ornata
Tricholomopsis sulphureoides
Roșcovanele nu sunt ciuperci savuroase. Exemplare tinere pot fi folosite împreună cu alte ciuperci de pădure. Conservarea în oțet este de asemenea posibilă. Din cauza cârnii apoase nu se potrivesc pentru uscare.
Oana Zamfirescu: „The Caracteridtics of the Romanian Common Names Given to Lower Plants”, în: Lucrări Științifice, vol. 57 (1), seria Agronomie, Editura Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași, Iași 2014, p. 479
Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 195
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 232-233 - 2, ISBN 3-405-12116-7
Bruno Cetto, vol. 1-4 (vezi sus)
Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, ISBN 88-85013-57-0
Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile și otrăvitoare”, Editura Casa, Oradea 2013
Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
Elena Cristina Mincu, Răzvan Țuculescu: „Ciupercile din România”, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș 2010
Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze - Partea a.: „ Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”. Partea b: „Kleine Kryptogamenflora de Helmut Gams” Editura G. Fischer, Jena 1950
.JPG)
_Gillet_117024.jpg)
_Singer_59933_crop.jpg)
