Lista papilor

Aceasta este lista papilor Bisericii Romano-Catolice. Lista include toți episcopii Romei (papii). Începând cu secolul al V-lea, aceștia poartă titlul onorific de papă, urmând exemplul omologilor lor din Alexandria.

Acest articol participă la Concursul de scriere. Ajutați la îmbunătățirea lui!

Papi înmormântați în Bazilica Sfântul Petru din Roma

Această listă cronologică a papilor Bisericii Catolice corespunde celei prezentate în Annuario Pontificio sub titlul „I Sommi Pontefici Romani” (Suveranii pontifi romani), cu excepția celor care sunt indicați în mod explicit ca antipapi. Publicat în fiecare an de Curia Romană, Annuario Pontificio nu îi mai identifică pe papi după numărul regnal, afirmând că este imposibil să se decidă care papă a reprezentat succesiunea legitimă în diferite momente.^[1] Ediția din 2001 a Annuario Pontificio a introdus „aproape 200 de corecturi la biografiile sale existente ale papilor, de la Sfântul Petru la Ioan Paul al II-lea”. Corecțiile au vizat datele, în special în primele două secole, locurile de naștere și numele de familie al unui singur papă.^[2]

Annuario Pontificio numără oficial 266 de papi.^[3] Domnia lui Benedict al IX-lea este împărțită în trei pontificate, între 1032 și 1048, ca urmare a luptelor pentru putere din acea perioadă; prin urmare, el este numărat de trei ori - și este singurul papă care este numărat de mai multe ori. Lista cuprinde astfel 264 de persoane fizice, dintre care unele dintre primele nu sunt confirmate istoric.

Hermannus Contractus este posibil să fi fost primul istoric care a numerotat papii în mod continuu. Lista sa se încheie în 1049, cu Leon al IX-lea la numărul 154. Mai multe modificări au fost aduse listei în cursul secolului al XX-lea. Antipopa Christopher a fost considerat un papă legitim pentru o lungă perioadă de timp, dar a fost eliminat din cauza modului în care a obținut papalitatea. Ștefan, un preot roman ales ca papă în martie 752, a fost listat ca Ștefan al II-lea până la ediția din 1961, când numele său a fost eliminat, deși a fost ales 3 zile înainte de moartea sa. Deciziile Conciliului de la Pisa (1409) au fost inversate în 1963 într-o reinterpretare a Schismei de Vest, extinzând pontificatul lui Grigore al XII-lea până în 1415 și clasificându-i pe pretendenții rivali Alexandru al V-lea și Ioan al XXIII-lea drept antipapi.

Un număr semnificativ dintre acești papi au fost recunoscuți ca sfinți, inclusiv 48 din primii 50 de papi consecutivi, iar alții sunt în proces de sfințire. Dintre primii 31 de papi, 28 au murit ca martiri.

Deși termenul „papă” (latină: papa - „tată”) este folosit în mai multe biserici pentru a remarca înalții lor lideri spirituali, în accepțiunea engleză acest titlu se referă în general la capul suprem al Bisericii Romano-Catolice. Titlul însuși a fost folosit oficial de către capul Bisericii Romano-Catolice de la pontificatul Papei Siriciu. Suveranul Pontif poartă următoarele titluri, în ordinea lor: Episcop al Romei, Vicar al lui Isus Hristos, Succesor al Sfântului Petru, Prinț al Apostolilor, Pontif Suprem al Bisericii Universale, Primat al Italiei, Arhiepiscop și Mitropolit al Provinciei Romane. La începutul anului 2006 papa Benedict al XVI-lea a renunțat la titlul de „Patriarh al Occidentului”. Din 1929 titlul oficial al papei a fost cel de „Suveran al Statului Vatican”. În latină, se mai folosesc următoarele nume prin tradiție, fiecare adăugat la diverse evenimente istorice, și, față alte apelative papale, nu sunt capabile de modificare: Summus Pontifex, Pontifex Maximus, and Servus servorum Dei.^[4]

Pentru o reprezentare grafică a acestei liste, vezi Lista papilor (reprezentare grafică).

Introducere

Nu este documentat dacă, în conformitate cu chestiunea formării monoepiscopatului, biserica din Roma a fost condusă de un singur episcop sau de un consiliu de prezbiteri (greacă πρεσβύτεροι, consiliu de bătrâni) în primii 200 de ani, dar acest lucru este predat în mod tradițional catolicilor. Se susține că încă de la Clement I (probabil în jurul anilor 88-97) a arătat că un singur episcop putea deține funcții speciale de conducere.^[5] În plus, era suficient să se consemneze doar numele său (Irineu) pentru a asigura succesiunea apostolică. Prin urmare, situația specifică a sursei, incertă din punct de vedere istoric, trebuie luată în considerare cu privire la potențialii episcopi din cel puțin primii 200 de ani.

Originea titlului

Titlul roman papă, care a fost folosit oficial mai târziu în Evul Mediu, este împrumutat din grecescul Πάππα (formă de adresare pentru tată).^[5] În cultura greacă, această formă familiară de adresare pentru demnitarii mai în vârstă (prezbiterii) a fost folosită și în comunitățile creștine în curs de înființare din primele secole (până în prezent, παπάς este numele pentru preotul unei parohii grecești). Patriarhul Heraclas al Alexandriei (232-248) este considerat primul episcop care a folosit acest titlu de onoare (Πάππας).^[5] Succesorii săi, papii Bisericii Ortodoxe Copte (în prezent Tawadros al II-lea din noiembrie 2012) poartă acest titlu până în prezent. Abia la 70 de ani după Heraclas, un alt episcop roman a primit pentru prima dată acest titlu.^[5] Marcellinus (episcop al Romei), care a murit în 304, este primul episcop roman pentru care titlul de Papa este atestat de o inscripție contemporană; Siricius, papă între 384 și 399, a fost primul care l-a folosit ca titlu propriu. De la Leo cel Mare din 440 până în 461, acesta s-a impus și ca denumire uzuală a episcopului Romei. Abia după Grigore al VII-lea din 1073 până în 1085, Biserica Romană a revendicat titlul ca prerogativă exclusivă a episcopului roman.

Lista papilor

Până în anul 249

Număr	Pontificat	Nume comun · Nume domnesc	Nume personal	Locul nașterii	Note
1	30 – cc. 64	Papa Petru Sântul Petru (controversat[6]) PETRUS, Cap al Bisericii, Episcopus Romanus	Simon Petru שמעון בן יונה (Șimon ben Yona) Șimon Kifa ΣΙΜΗΟΝ ΚΗΦΑΣ (Simeon Kephas)	Betsaida, Galileea	Discipol al lui Isus din Nazaret de la care, conform Matei 16:18-19, a primit cheile Împărăției Cerurilor.Executat prin crucificare cu capul în jos; Sărbătorit la 29 iunie (Ss. Petru și Paul), 22 februarie (Cathedra Petri). Recunoscut de Biserica Catolică ca primul episcop al Romei, ales de Isus, și deci primul papă.[7]
2	cc. 64 – cc. 76 (?)	Papa Lin Sfântul Lin LINUS		Toscana (Latium Nordic)	Martir, conform tradiției (nici o dovadă); Sărbătorit la 23 septembrie.Posibil menționat în Noul Testament (A doua epistolă a lui Pavel către Timotei 4:21)[8]
3	cc. 76 – cc. 88 (?)	Papa Anaclet Sfântul Anaclet (Anencletus) CLETUS		Probabil Grecia	Martir; Sărbătorit la 26 aprilie.
4	cc. 88 – cc. 97 (?)	Papa Clement I Sfântul Clement CLEMENS		Roma	Martir; Sărbătorit la 23 noiembrie.Posibil mențional în Noul Testament (Epistola lui Pavel către filipeni 4:3).[9]
5	cc. 97 – cc. 105 (?)	Papa Evarist (Aristus) Sfântul Evarist EVARISTUS			Martir, conform tradiției (nici o dovadă); Sărbătorit la 26 octombrie
6	cc. 105 – cc. 115 (?)	Papa Alexandru I Sfântul Alexandru ALEXANDER		Roma
7	cc. 115 – cc. 125	Papa Sixt I Sfântul Sixt SYXTUS		Roma sau Grecia
8	cc. 125 – cc. 136	Papa Telesfor Sfântul Telesfor TELESPHORUS		Grecia
9	cc. 136 – cc. 140	Papa Hygin Sfântul Hygin HYGINUS		Grecia	Martir, conform tradiției (nici o dovadă); Sărbătorit la 11 ianuarie
10	cc. 140 – cc. 155	Papa Pius I Sfântul Pius PIUS		Aquileia, Friuli, Italia	Martir prin sabie; Sărbătorit la 11 iulie
11	cc. 155 – 166/167	Papa Anicet Sfântul Anicet ANICETUS		Emesa, Siria	Martir conform tradiției (nici o dovadă); Sărbătorit la 17 aprilie
12	166/167 – 174/175	Papa Soter Sfântul Soter SOTERIUS		Fondi, Latium, Italia	Martir conform tradiției; Sărbătorit la 22 aprilie
13	174/175 – 189	Papa Eleuteriu Sfântul Eleutheriu ELEUTHERIUS		Nicopoli, Epyrus	Martir conform tradiției; Sărbătorit la 6 mai
14	189 – 198/199	Papa Victor I Sfântul Victor VICTOR		Africa de Nord	Primul papă născut pe continentul african, cel mai probabil în Libia de astăzi.
15	198/199 – 20 decembrie 217	Papa Zefirin Sfântul Zefirin ZEPHYRINUS		Roma
16	218 – 14 octombrie 222	Papa Calixt I Sfântul Calixt CALLISTUS			Martir; Sărbătorit la 14 octombrie
17	222 – 19 mai 230	Papa Urban I Sfântul Urban URBANUS		Roma
18	21 iulie 230 – 28 septembrie 235	Papa Ponțian Sfântul Ponțian PONTIANUS		Roma	Cetățean roman. Sărbătorit la 13 august. Primul care a abdicat din cauza exilului său în Sardinia de către împăratul Maximinus Thrax. Catalogul Liberian a înregistrat exilul său la 28 septembrie 235, cea mai timpurie dată exactă din istoria papală.[10][11] De asemenea, venerat ca sfânt în creștinismul ortodox, cu aceeași zi de sărbătoare.
19	21 noiembrie 235 – 3 ianuarie 236	Papa Anteriu Sfântul Anteriu ANTERUS		Grecia
20	10 februarie 236 – 20 ianuarie 250	Papa Fabian Sfântul Fabian FABIANUS		Roma

Din anul 250

Număr	Pontificat	Nume comun · Nume domnesc	Nume personal	Locul nașterii	Note
21	martie 251 – iunie 253	Papa Corneliu Sfântul Corneliu CORNELIUS			Martir, prin suferințe extreme; Sărbătorit la 16 septembrie
22	25 iunie 253 – 5 martie 254	Papa Lucius I Sfântul Lucius LUCIUS		Roma	Sărbătorit la 4 martie
23	12 martie 254 – 2 august 257	Papa Ștefan I Sfântul Ștefan STEPHANUS		Roma	Martir prin decapitare; Sărbătorit la 2 august
24	31 august 257 – 6 august 258	Papa Sixt al II-lea Sfântul Syxt al II-lea SYXTUS SECUNDUS		Grecia	Martir prin decapitare;
25	22 iulie 259 – 27 decembrie 268	Papa Dionisiu Sfântul Dionisiu DIONYSIUS		Grecia	Sărbătorit la 26 decembrie
26	5 ianuarie 269 – 30 decembrie 274	Papa Felix I Sfântul Felix FELIX		Roma
27	4 ianuarie 275 – decembrie 283	Papa Eutichie Sfântul Eutichie EUTYCHIANUS
28	17 decembrie 283 – 22 aprilie 296	Papa Caius Sfântul Caius CAIUS
29	30 iunie 296 – 25 octombrie 304	Papa Marcelin Sfântul Marcelin MARCELLINUS
30	27 mai 308 – 16 ianuarie 309	Papa Marcel I Sfântul Marcel MARCELLUS
31	18 aprilie 309 – 17 august 310	Papa Eusebiu Sfântul Eusebiu EUSEBIUS
32	2 iulie 311 – 11 ianuarie 314	Papa Miltiade (Melchiades) Sfântul Miltiade MILTIADES		Africa
33	31 ianuarie 314 – 31 decembrie 335	Papa Silvestru I Sfântul Silvestru SILVESTER			Sărbătorit la 31 decembrie
34	18 ianuarie 336 – 7 octombrie 336	Papa Marcu Saint Marcu MARCUS		Roma	Sărbătorit la 7 octombrie
35	6 februarie 337 – 12 aprilie 352	Papa Iuliu I Sfântul Iuliu IULIUS
36	17 mai 352 – 24 septembrie 366	Papa Liberiu LIBERIUS			Primul papă necanonizat. Cetățean roman. Alungat de împăratul Constantius al II-lea, și a cedat ulterior acestuia. Cel mai timpuriu papă care nu a fost canonizat de Biserica Latină. Venerat ca sfânt în creștinismul ortodox, cu o zi de sărbătoare la 27 august.[12]
37	1 octombrie 366 – 11 decembrie 384	Papa Damas I Sfântul Damas DAMASUS		Egitania, Lusitania sau Roma, Imperiul Roman
38	11 decembrie 384 – 26 noiembrie 399	Papa Siriciu Sfântul Siriciu SIRICIUS
39	27 noiembrie 399 – 19 decembrie 401	Papa Anastasie I Sfântul Anastasie ANASTASIUS
40	22 decembrie 401 – 12 martie 417	Papa Inocențiu I Saint Inocențiu INNOCENTIUS
41	18 martie 417 – 26 decembrie 418	Papa Zosim Sfântul Zosim ZOSIMUS
42	28/29 decembrie 418 – 4 septembrie 422	Papa Bonifaciu I Sfântul Bonifaciu BONIFACIUS
43	10 septembrie 422 – 27 iulie 432	Papa Celestin I Sfântul Celestin COELESTINUS
44	31 iulie 432 – martie/august 440	Papa Sixt al III-lea Sfântul Sixt SYXTUS TERTIUS
45	29 septembrie 440 – 10 noiembrie 461	Papa Leon I cel Mare Sfântul Leon LEO MAGNUS		Roma	Conform legendei, el este cel ce l-a convins pe Attila, conducătorul hunilor, să renunțe la asediul asupra Romei.
46	19 noiembrie 461 – 29 februarie 468	Papa Ilarie Sfântul Ilarie HILARIUS
47	3 martie 468 – 10 martie 483	Papa Simpliciu Sfântul Simpliciu SIMPLICIUS		Tivoli, Italia	În timpul pontificatului său, Imperiul roman de Apus cade sub presiunile barbarilor conduși de Odoacru, la data de 28 august 476.
48	13 martie 483 – 1 martie 492	Papa Felix al III-lea Sfântul Felix FELIX TERTIUS		Roma
49	1 martie 492 – 21 noiembrie 496	Papa Gelasius I GELASIUS		Roma
50	24 noiembrie 496 – 19 noiembrie 498	Papa Anastasie al II-lea ANASTASIUS SECUNDUS
51	22 noiembrie 498 – 19 iulie 514	Papa Simachus Sfântul Simachus SYMMACHUS		Sardinia

Din anul 500

Număr	Pontificat	Portret	Nume comun	Nume personal	Locul nașterii	Note
52	20 iulie 514 – 19 iulie 523		Papa Hormisdas Sfântul Hormisdas HORMISDUS		Frosinone, Latium Sudic, Italia	Tatăl Papei Silveriu
53	13 august 523 – 18 mai 526		Papa Ioan I Sfântul Ioan IOANNES		Toscana
54	13 iulie 526 – 22 septembrie 530		Papa Felix al III-lea Sfântul Felix FELIX QUARTUS		Samnium
55	22 septembrie 530 – 17 octombrie 532		Papa Bonifaciu al II-lea BONIFACIUS SECUNDUS		Roma, din părinți ostrogoți	Primul papă germanic, ostrogot
56	2 ianuarie 533 – 8 mai 535		Papa Ioan al II-lea IOANNES SECUNDUS	Mercurius	Roma, Imperiul Roman de Apus
57	13 mai 535 – 22 aprilie 536		Papa Agapet I (Agapitus) Sfântul Agapet AGAPETUS		Roma, Regatul odoacer	Sărbătorit la 22 aprilie, 20 septembrie
58	1 iunie 536 – 11 noiembrie 537		Papa Silveriu Sfântul Silveriu SILVERIUS		Cicanum, Regatul ostrogot	Fiul Papei Hormisdas. Exilat; Sărbătorit la 20 iunie.
59	29 martie 537 – 7 iunie 555		Papa Vigiliu VIGILIU		Roma, Regatul odoacer
60	16 aprilie 556 – 4 martie 561		Papa Pelagius I PELAGIUS		Roma, Regatul ostrogot
61	17 iulie 561 – 13 iulie 574		Papa Ioan al III-lea IOANNES TERTIUS	Catelinus	Roma, Regatul ostrogot
62	2 iunie 575 – 30 iulie 579		Papa Benedict I BENEDICTUS		Roma, Regatul ostrogot
63	26 noiembrie 579 – 7 februarie 590		Papa Pelagius al II-lea PELAGIUS SECUNDUS		Roma, Regatul ostrogot
64	3 septembrie 590 – 12 martie 604		Papa Grigore I cel Mare Sfântul Grigore GREGORIUS MAGNUS		cc. 540, Roma, Imperiul Roman de Răsărit	El este cel ce îl trimite pe Sf Augustin să îi converteasca la creștinism pe anglo-saxonii păgâni din Britania, în anul 597.
65	13 septembrie 604 – 22 februarie 606		Papa Sabinianus Sfântul Sabinianus SABINIANUS		Blera
66	19 februarie 607 – 12 noiembrie 607		Papa Bonifaciu al III-lea BONIFACIUS TERTIUS		Roma, Imperiul Roman de Răsărit (astăzi Italia)
67	25 august 608 – 8 mai 615		Papa Bonifaciu al IV-lea Sfântul Bonifaciu BONIFACIUS QUARTUS		Marsica, Imperiul Roman de Răsărit (astăzi Italia)
68	19 octombrie 615 – 8 noiembrie 618		Papa Deusdedit (Adeodatus) DEUSDEDIT		Roma, Imperiul Roman de Răsărit (astăzi Italia)
69	23 decembrie 619 – 25 octombrie 625		Papa Bonifaciu al V-lea BONIFACIUS QUINTUS		Napoli, Imperiul Roman de Răsărit (astăzi Italia)
70	27 octombrie 625 – 12 octombrie 638		Papa Honoriu I HONORIUS		Ceperanum, Imperiul Roman de Răsărit (astăzi Italia)	Excomunicat pentru erezie.
71	28 mai 640 – 2 august 640		Papa Severinus SEVERINUS		Roma
72	24 decembrie 640 – 12 octombrie 642		Papa Ioan al IV-lea IOANNES QUARTUS		Dalmația
73	24 noiembrie 642 – 14 mai 649		Papa Teodor I THEODORUS		Palestina
74	5 iulie 649 – 16 septembrie 655		Papa Martin I Sfântul Martin Mărturisitorul MARTINUS			Sărbătorit în Biserica Catolică pe 13 aprilie, în Biserica Ortodoxă pe 14 aprilie.
75	10 august 654 – 2 iunie 657		Papa Eugen I Sfântul Eugen EUGENIUS		Roma
76	30 iulie 657 – 27 ianuarie 672		Papa Vitalian Sfântul Vitalian VITALIANUS
77	11 aprilie 672 – 17 iunie 676		Papa Deusdedit al II-lea (Adeodatus) DEUSDEDIT SECUNDUS
78	2 noiembrie 676 – 11 aprilie 678		Papa Donus DONUS
79	27 iunie 678 – 10 ianuarie 681		Papa Agaton Sfântul Agatho AGATHON		n. cc 577, Panormus, Sicilia (astăzi Italia)	Cetățean roman (de răsărit). Era de etnie greacă. Ziua de sărbătoare 10 ianuarie. De asemenea, venerat ca sfânt în creștinismul oriental, cu o zi de sărbătoare la 20 februarie. Papă în timpul celui de-al treilea conciliu de la Constantinopol (680), al șaselea conciliu ecumenic acceptat de bisericile catolice și ortodoxă răsăriteană.
80	17 august 682 – 3 iulie 683		Papa Leon al II-lea Sfântul Leon LEO SECUNDUS			Sărbătorit la 3 iulie
81	26 iunie 684 – 8 mai 685		Papa Benedict al II-lea Sfântul Benedict BENEDICTUS SECUNDUS			Sărbătorit la 7 mai
82	23 iulie 685 – 2 august 686		Papa Ioan al V-lea IOANNES QUINTUS		Siria
83	21 octombrie 686 – 21 septembrie 687		Papa Conon CONON		Tracia, Imperiul Roman de Răsărit (astăzi Bulgaria, Grecia sau Turcia)
84	15 decembrie 687 – 8 septembrie 701		Papa Sergiu I Sfântul Sergiu SERGIUS	Sergius	Palermo, Sicilia, Imperiul Roman de Răsărit (astăzi Italia)
85	30 octombrie 701 – 11 ianuarie 705		Papa Ioan al VI-lea IOANNES SEXTUS		Ephesus, Imperiul Roman de Răsărit (astăzi Turcia)
86	1 martie 705 – 18 octombrie 707		Papa Ioan al VII-lea IOANNES SEPTUMUS		Rossanum, Calabria, Imperiul Roman de Răsărit (astăzi Italia)
87	15 ianuarie 708 – 4 februarie 708		Papa Sisiniu SISINNIUS		Siria, Califatul Rashidun
88	25 martie 708 – 9 aprilie 715		Papa Constantin CONSTANTINUS		Tyre, Siria, Califatul Umayyad
89	19 mai 715 – 11 februarie 731		Papa Grigore al II-lea Sfântul Grigore GREGORIUS SECUNDUS		n. 669 la Roma, Ducatul de Roma, Exarhatul de Ravenna, Imperiul Roman de Răsărit	Sărbătorit la 11 februarie. A ținut Sinodul Romei (721).
90	18 martie 731 – 28 noiembrie 741		Papa Grigore al III-lea GREGORIUS TERTIUS		Siria, Califatul Umayyad	Subiect al califatului omeyyad; ultimul papă din Siria. Al treilea papă care provine dintr-o țară musulmană. Ultimul papă născut în afara Europei până la alegerea lui Francisc în 2013. Al treilea papă care poartă același nume ca predecesorul său imediat.
91	3 decembrie 741 – 14 martie/22 martie 752		Papa Zaharia Sfântul Zaharia ZACHARIAS		Grecia	Sărbătorit la 15 martie

Din anul 750

Număr	Pontificat	Portret	Nume comun	Nume personal	Locul nașterii	Note
—	23 martie 752 – 26 martie 752		Ștefan al II-lea STEPHANUS SECUNDUS	Stephanus	Roma, Ducatul Romei, Imperiul Roman de Răsărit (astăzi Italia)	Cetățean al Imperiului Roman de Răsărit. Nelistat ca făcând parte din lista oficială de papi ai Romei și nerecunoscut ca papă de către Vatican din 1961. A murit la trei zile după numirea sa, neprimind niciodată consacrare episcopală.[13]
92	26 martie 752 – 26 aprilie 757		Papa Ștefan al II-lea STEPHANUS SECUNDUS	Stephanus	Roma, Ducatul Romei, Imperiul Roman de Răsărit (astăzi Italia)	Frate de sânge cu Paul I. Cunoscut și ca Ștefan al III-lea, dar numărătoarea oficială îl califică ca și Secundus.[13]
93	29 mai 757 – 28 iunie 767		Papa Paul I Sfântul Paul PAULUS	Paulus	Roma, Ducatul Romei, Imperiul Roman de Răsărit	Frate de sânge cu Ștefan al II-lea.[13]
94	1 august 767 – 24 ianuarie 772		Papa Ștefan al III-lea STEPHANUS TERTIUS	Stephanus	Siracuza, Sicilia, Imperiul Roman de Răsărit (astăzi Italia)
95	1 februarie 772 – 26 decembrie 795		Papa Adrian I HADRIANUS	Hadrianus	Roma, Ducatul Romei, Imperiul Roman de Răsărit (astăzi Italia)
96	26 decembrie 795 – 12 iunie 816		Papa Leon al III-lea LEO TERTIUS	Leo	Roma, Ducatul Romei, Imperiul Roman de Răsărit (astăzi Italia)	El este cel ce l-a încoronat pe Carol cel Mare ca împărat al Occidentului, în noaptea de Crăciun a anului 800, în Catedrala Sf. Petru din Roma.
97	12 iunie 816 – 24 ianuarie 817		Papa Ștefan al IV-lea STEPHANUS QUARTUS	Stephanus	Roma, Statele Papale
98	25 ianuarie 817 – 11 februarie 824		Papa Pascal I Sfântul Pascal PASCHALIS	Paschalis	Roma, Statele Papale
99	6 iunie 824 – 27 august 827		Papa Eugen al II-lea EUGENIUS SECUNDUS	Eugenius	Roma, Statele Papale
100	31 august 827 – 10 octombrie 827		Papa Valentin VALENTINUS	Valentinus	Roma, Statele Papale
101	20 decembrie 827 – 25 ianuarie 844		Papa Grigore al IV-lea GREGORIUS QUARTUS	Gregorius	Roma, Statele Papale
102	25 ianuarie 844 – 27 ianuarie 847		Papa Sergiu al II-lea SERGIUS SECUNDUS	Sergius	Roma, Statele Papale
103	10 aprilie 847 – 17 iulie 855		Papa Leon al IV-lea Sfântul Leon LEO QUARTUS	Leo, O.S.B.	Roma, Statele Papale
104	29 septembrie 855 – 17 aprilie 858		Papa Benedict al III-lea BENEDICTUS TERTIUS	Benedictus	Roma, Statele Papale
105	24 aprilie 858 – 13 noiembrie 867		Papa Nicolae I Sfântul Nicolae Nicolae cel Mare NICOLAUS MAGNUS	Nicolaus	Roma, Statele Papale
106	14 decembrie 867 – 14 decembrie 872		Papa Adrian al II-lea HADRIANUS SECUNDUS	Hadrianus	Roma, Statele Papale
107	14 decembrie 872 – 16 decembrie 882		Papa Ioan al VIII-lea IOANNES OCTAVUS	Ioannes	Roma, Statele Papale
108	16 decembrie 882 – 15 mai 884		Papa Marin I MARINUS	Marinus	Gallese, Statele Papale
109	17 mai 884 – 8 iulie 885		Papa Adrian al III-lea Sfântul Adrian HADRIANUS TERTIUS	Hadrianus	Roma, Statele Papale
110	885 – 14 septembrie 891		Papa Ștefan al V-lea STEPHANUS QUINTUS	Stephanus
111	19 septembrie 891 – 4 aprilie 896		Papa Formosus FORMOSUS	Formosus	Ostia	Executat postum, în urma Sinodului cadavrelor.
112	4 aprilie 896 – 19 aprilie 896		Papa Bonifaciu al VI-lea BONIFACIUS SEXTUS	Bonifatius	Roma
113	22 mai 896 – august 897		Papa Ștefan al VI-lea STEPHANUS SEXTUS	Stephanus
114	august 897 – noiembrie 897		Papa Roman ROMANUS	Romanus
115	decembrie 897		Papa Teodor al II-lea TEODOR SECUNDUS	Theodorus
116	ianuarie 898 – ianuarie 900		Papa Ioan al IX-lea IOANNES NONUS	Ioannes, O.S.B.
117	900 – 903		Papa Benedict al IV-lea BENEDICTUS QUARTUS	Benedictus	Roma
118	iulie 903 – septembrie 903		Papa Leon al V-lea LEO QUINTUS	Leo	Ardea
119	29 ianuarie 904 – 14 aprilie 911		Papa Sergiu al III-lea SERGIUS TERTIUS	Sergius	Roma	Începe „Saeculum obscurum”.
120	aprilie 911 – iunie 913		Papa Anastasie al III-lea ANASTASIUS TERTIUS	Anastasius
121	iulie/august 913 – februarie/martie 914		Papa Lando LANDO	Lando	Sabinia, Italia
122	martie 914 – mai 928		Papa Ioan al X-lea IOANNES DECIMUS	Ioannes
123	mai 928 – decembrie 928		Papa Leon al VI-lea LEO SEXTUS	Leo
124	3 februarie 929 – 13 februarie 931		Papa Ștefan al VII-lea STEPHANUS SEPTIMUS	Stephanus de Gabrielli
125	15 martie 931 – decembrie 935		Papa Ioan al XI-lea IOANNES UNDECIMUS	Ioannes
126	3 ianuarie 936 – 13 iulie 939		Papa Leon al VII-lea LEO SEPTIMUS	Leo, O.S.B.
127	14 iulie 939 – 30 octombrie 942		Papa Ștefan al VIII-lea STEPHANUS OCTAVUS	Stephanus
128	30 octombrie 942 – mai 946		Papa Marin al II-lea MARINUS SECUNDUS	Marinus
129	10 mai 946 – decembrie 955		Papa Agapet al II-lea AGAPETUS SECUNDUS	Agapetus
130	16 decembrie 955 – 14 mai 964		Papa Ioan al XII-lea IOANNES DUODECIMUS	Ottaviano		Detronat de Otto I în mod ilegal.
—	6 decembrie 963 – 26 februarie 964		Papa Leon al VIII-lea LEO OCTAVUS	Leo	Roma	Detronat, numit antipapă de Împăratul Otto I în 1963, în opoziție cu Ioan al XII-lea și Benedict al V-lea. Pontificatul său din 963 în 964 este azi considerat invalid de către Biserica Catolică.
130	26 februarie 964 – 14 mai 964		Papa Ioan al XII-lea IOANNES DUODECIMUS	Ottaviano	Roma	Posibil ucis; Se termină „Saeculum obscurum”.
131	22 mai 964 – 23 iunie 965		Papa Benedict al V-lea BENEDICTUS QUINTUS	Benedetto
132	965 – 1 martie 965		Papa Leon al VIII-lea LEO OCTAVUS	Leo	Roma	Reinstaurat.
133	1 octombrie 965 – 6 septembrie 972		Papa Ioan al XIII-lea IOANNES TERTIUS DECIMUS	Giovanni dei Crescenzi
134	19 ianuarie 973 – iunie 974		Papa Benedict al VI-lea BENEDICTUS SEXTUS	Benedetto		Detronat și ucis.
135	octombrie 974 – 10 iulie 983		Papa Benedict al VII-lea BENEDICTUS SEPTIMUS	Benedetto
136	decembrie 983 – 20 august 984		Papa Ioan al XIV-lea IOANNES QUARTUS DECIMUS	Pietro Canepanova	Pavia
137	august 985 – martie 996		Papa Ioan al XV-lea IOANNES QUINTUS DECIMUS	Giovanni di Gallina Alba	Roma
138	3 mai 996 – 18 februarie 999		Papa Grigore al V-lea GREGORIUS QUINTUS	Bruno of Carinthia (Bruno von Kärnten)		Primul papă german.
139	2 aprilie 999 – 12 mai 1003		Papa Silvestru al II-lea SILVESTER SECUNDUS	Gerbert d'Aurillac	Auvergne, regiune a Franței	Primul papă francez, de asemenea el este cel ce a convertit la creștinism poporul maghiar, în urma încoronării lui Ștefan I al Ungariei ca primul rege al Ungariei și Rege Apostolic, în anul 1001, deși unii istorici se îndoiesc și suspectează că e falsă această informație.[14][15]

Din anul 1000

Număr și blazon	Pontificat	Portret	Nume comun	Nume personal	Locul nașterii	Note
140	iunie 1003 – decembrie 1003		Papa Ioan al XVII-lea IOANNES SEPTIMUS DECIMUS	Siccone	Roma
141	25 decembrie 1003 – iulie 1009		Papa Ioan al XVIII-lea IOANNES DUODEVICESIMUS	Giovanni Fasano; Phasianus
142	31 iulie 1009 – 12 mai 1012		Papa Sergiu al IV-lea SERGIUS QUARTUS	Pietro Bucca Porci; Râtul porcului lui Petru
143	18 mai 1012 – 9 aprilie 1024		Papa Benedict al VIII-lea BENEDICTUS OCTAVUS	Theophylactus II, Conti di Tusculum
144	aprilie/mai 1024 – 20 octombrie 1032		Papa Ioan al XIX-lea IOANNES UNDEVICESIMUS	Romanus, Conti di Tusculum
145	21 octombrie 1032 – 31 decembrie 1044		Papa Benedict al IX-lea BENEDICTUS NONUS	Theophylactus III, Conti di Tusculum		Primul mandat; abdică pentru răsplată financiară
146	13 ianuarie 1045 –10 martie 1045		Papa Silvestru al III-lea SILVESTER TERTIUS	Ioan, Episcop de Sabina		Validitatea numirii este discutabilă; considerat antipapă; detronat prin Consiliul de la Sutri.
147	10 martie 1045 – 1 mai 1045		Papa Benedict al IX-lea BENEDICTUS NONUS	Theophylactus III, Conti di Tusculum		Al doilea mandat; detronat prin Consiliul de la Sutri.
148	5 mai 1045 – 20 decembrie 1046		Papa Grigore al VI-lea GREGORIUS SEXTUS	Johannes Gratianus		Detronat prin Consiliul de la Sutri.
149	24 decembrie 1046 – 9 octombrie 1047		Papa Clement al II-lea CLEMENS SECUNDUS	Suidger	Saxonia
150	8 noiembrie 1047 – 17 iulie 1048		Papa Benedict al IX-lea BENEDICTUS NONUS	Theophylactus III, Conti di Tusculum		Al III-lea mandat; detronat și excomunicat.
151	17 iulie 1048 – 9 august 1048		Papa Damasus al II-lea DAMASUS SECUNDUS	Poppo	Tirol
152	12 februarie 1049 – 19 aprilie 1054		Papa Leon al IX-lea Sfântul Leon LEO NONUS	Bruno, Conte de Dagsbourg	Alsacia	S-a excomunicat reciproc cu Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului Mihail I Cerularie, declanșând Marea Schismă din anul 1054, ce împarte Creștinismul în două biserici: în Apus, o biserica latină cu centrul la Roma, condusă de Papă (Biserica Romano-Catolică), și în Răsărit, o biserică greacă cu centrul la Constantinopol, condusă de Patriarhul Ecumenic (Biserica Ortodoxă Răsăriteană).
153	13 aprilie 1055 – 28 iulie 1057		Papa Victor al II-lea VICTOR SECUNDUS	Gebhard, Conte de Calw, Tollenstein și Hirschberg
154	2 august 1057 – 29 martie 1058		Papa Ștefan al IX-lea STEPHANUS NONUS	Frederic de Lorraine	Ducatul Lorraine, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Franța)	Cunoscut și ca Ștefan al X-lea. Ultimul papă german până la Benedict al XVI-lea. Membru al Ordinului Benedectin.
155	6 decembrie 1058 – 27 iulie 1061		Papa Nicolae al II-lea NICOLAUS SECUNDUS	Gérard de Bourgogne	Château de Chevron, Comitatul Savoia, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Franța)	De etnicitate francez. A desemnat Colegiul Cardinalilor ca singurul corp de electori papali în bula In nomine Domini (1059).
156	30 septembrie 1061 – 21 aprilie 1073		Papa Alexandru al II-lea ALEXANDER SECUNDUS	Anselmo da Baggio	Baggio, Milano, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)
157	22 aprilie 1073 – 25 mai 1085		Papa Grigore al VII-lea Sfântul Grigore GREGORIUS SEPTIMUS	Ildebrando de Soana (Hildebrand),O.S.B.	Soana, Toscana, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)
158	24 mai 1086 – 16 septembrie 1087		Papa Victor al III-lea Fericitul Victor VICTOR TERTIUS	Desiderio da Montecassino, O.S.B.	Benevento, Ducatul de Benevento (astăzi Italia)
159	12 martie 1088 – 29 iulie 1099		Papa Urban al II-lea Fericitul Urban URBANUS SECUNDUS	Odon de Lagery, O.S.B.	Châtillon-sur-Marne, Champagne, Regatul Francez (astăzi Franța)	A predicat pentru Prima Cruciadă împotriva expansiunii islamice din Țara Sfântă.
160	13 august 1099 – 21 ianuarie 1118		Papa Pascal al II-lea PASCHALIS SECUNDUS	Raniero di Bleda, O.S.B.	Bleda, Margrafiatul de Toscana, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)
161	24 ianuarie 1118 – 28 ianuarie 1119		Papa Ghelasie al II-lea GELASIUS SECUNDUS	Giovanni Coniulo	Gaeta, Ducatul de Gaeta (astăzi Italia)
162	2 februarie 1119 – 13 decembrie 1124		Papa Calixt al II-lea CALISTUS SECUNDUS	Guido, Comte de Bourgogne	Franța	Deschide Primul Consiliu al Lateranilor, în 1123
163	15 decembrie 1124 – 13 februarie 1130		Papa Honoriu al II-lea HONORIUS SECUNDUS	Lamberto Scannabecchi	Fiagnano, Statele Papale, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)
164	14 februarie 1130 – 24 septembrie 1143		Papa Inocențiu al II-lea INNOCENTIUS SECUNDUS	Gregorio Papareschi	Roma, Statele Papale, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Găzduiește Al doilea Consiliu al Lateranilor, 1139
165	26 septembrie 1143 – 8 martie 1144		Papa Celestin al II-lea COELESTINUS SECUNDUS	Guido Guelfuccio di Castello	Città di Castello, Statele Papale, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)
166	12 martie 1144 – 15 martie 1145		Papa Lucius al II-lea LUCIUS SECUNDUS	Gherardo Caccianemici dall'Orso	Bologna, Statele Papale, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)
167	15 februarie 1145 – 8 iulie 1153		Papa Eugen al III-lea Fericitul Eugen EUGENIUS TERTIUS	Bernardo Pignatelli	Pisa, Republica din Pisa, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	A predicat pentru Cruciada a doua în Țara Sfântă, dar și pentru Cruciadele Nordice din Europa Răsăriteană.
168	8 iulie 1153 – 3 decembrie 1154		Papa Anastasie al IV-lea ANASTASIUS QUARTUS	Corrado	Roma, Statele Papale, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)
169	4 decembrie 1154 – 1 septembrie 1159		Papa Adrian al IV-lea HADRIANUS QUARTUS	Nicholas Breakspear	Abbots Langley, Hertfordshire, Regatul englez (astăzi Anglia, Regatul Unit)	Primul papă englez; acordă Irlanda lui Henry al II-lea, rege al Angliei.
170	7 septembrie 1159 – 30 august 1181		Papa Alexandru al III-lea ALEXANDER TERTIUS	Rolando Bandinelli	Siena, Toscana, Italia	Găzduiește Al treilea Consiliu al Lateranilor, 1179
171	1 septembrie 1181 – 25 noiembrie 1185		Papa Lucius al III-lea LUCIUS TERTIUS	Ubaldo Allucingoli	Lucca, Toscana, Italia
172	25 noiembrie 1185 – 19 octombrie 1187		Papa Urban al III-lea URBANUS TERTIUS	Uberto Crivelli	Milano, Italia
173	21 octombrie 1187 – 17 decembrie 1187		Papa Grigore al VIII-lea GREGORIUS OCTAVUS	Alberto di Morra	Benevento, Statele Papale, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	A predicat pentru Cruciada a treia în Țara Sfântă.
174	19 decembrie 1187 – 27 martie 1191		Papa Clement al III-lea CLEMENS TERTIUS	Paulino Scolari	Roma, Statele Papale, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)
175	30 martie 1191 – 8 ianuarie 1198		Papa Celestin al III-lea COELESTINUS TERTIUS	Giacinto Bobone then Orsini	Roma, Statele Papale, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)
176	8 ianuarie 1198 – 16 iulie 1216		Papa Inocențiu al III-lea INNOCENTIUS TERTIUS	Lothario dei Conti di Segni	Gavignano, Statele Papale, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	A predicat pentru Cruciada a patra în Țara Sfântă; de asemenea, tot el găzduiește Al patrulea Consiliu al Lateranilor, în 1215.
177	18 iulie 1216 – 18 martie 1227		Papa Honoriu al III-lea HONORIUS TERTIUS	Cencio Savelli	Roma, Statele Papale, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	A predicat pentru Cruciada a cincea în Țara Sfântă.
178	19 martie 1227 – 22 august 1241		Papa Grigore al IX-lea GREGORIUS NONUS	Ugolino dei Conti di Segni	Anagni, Statele Papale, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	A predicat pentru Cruciada a șasea în Țara Sfântă.
179	25 octombrie 1241 – 10 noiembrie 1241		Papa Celestin al IV-lea COELESTINUS QUARTUS	Goffredo Castiglioni	Milano, Comuna Libere din Milano, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Cetățean al Comunei Libere din Milano. A decedat înainte de încoronare.
180	25 iunie 1243 – 7 decembrie 1254		Papa Inocențiu al IV-lea INNOCENTIUS QUARTUS	Sinibaldo Fieschi	Genova, Republica Genova, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Găzduiește Primul Consiliu de la Lyon, 1245 și în anul 1248 predică pentru Cruciada a șaptea în Țara Sfântă.

Din anul 1250

Număr și blazon	Pontificat	Portret	Nume comun	Nume personal	Locul nașterii	Note
181	12 decembrie 1254 – 25 mai 1261		Papa Alexandru al IV-lea ALEXANDER QUARTUS	Rinaldo dei Conti di Segni; Rinaldo Conti	Anagni, Italia	Subiect și ulterior suveran al Statelor Papale. Primul papă născut după ce Statele Papale au încetat să mai fie un stat al Sfântului Imperiu Roman în 1177 (Tratatul de la Veneția). A restabilit inchiziția în Franța.
182	29 august 1261 – 2 octombrie 1264		Papa Urban al IV-lea URBANUS QUARTUS	Jacques Pantaléon	Troyes, Franța	Subiect al Regatului Franței. A instituit sărbătoarea Corpus Christi (1264).
183	5 februarie 1265 – 29 noiembrie 1268		Papa Clement al IV-lea CLEMENS QUARTUS	Gui Faucoi le Gros	Saint-Gilles, Franța	Subiect al Regatului Franței.
–	29 noiembrie 1268 – 1 septembrie 1271		Interregnum			Perioadă de aproape trei ani fără un papă valid ales. S-a datorat unui impas între cardinalii care votau pentru papă.
184	1 septembrie 1271 – 10 ianuarie 1276		Papa Grigore al X-lea Fericitul Grigore GREGORIUS DECIMUS	Tebaldo Visconti	Piacenza, Italia	Găzduiește Al doilea Consiliu de la Lyon (1274), și instituie bula papală Ubi periculum, regularizând conclavele papale până în secolul XX.
185	21 ianuarie 1276 – 22 iunie 1276		Papa Inocențiu al V-lea Fericitul Inocențiu INNOCENTIUS QUINTUS	Pierre de Tarentaise	Savoia, Franța	Subiect al comitatului Savoia. A fost de etnie franceză. Membru al Ordinului Dominican.
186	11 iulie 1276 – 18 august 1276		Papa Adrian al V-lea HADRIANUS QUINTUS	Ottobuono Fieschi	Genova, Italia	Cetățean al Republicii Genova. A anulat Ubi periculum al lui Gregorius X privind reglementările conclavurilor papale.
187	8 septembrie 1276 – 20 mai 1277		Papa Ioan al XXI-lea IOANNES VICESIMUS	Pedro Hispano	Lisabona, Portugalia	Uciș la prăbușirea laboratorului său științific; Primul papă portughez.
188	25 noiembrie 1277 – 22 august 1280		Papa Nicolae al III-lea NICOLAUS TERTIUS	Giovanni Gaetano Orsini	Roma
189	22 februarie 1281 – 28 martie 1285		Papa Martin al IV-lea MARTINUS QUARTUS	Simon de Brion; Simon de Brie	Touraine, Franța
190	2 aprilie 1285 – 3 aprilie 1287		Papa Honoriu al IV-lea HONORIUS QUARTUS	Giacomo Savelli	Roma
191	22 februarie 1288 – 4 aprilie 1292		Papa Nicolae al IV-lea NICOLAUS QUARTUS	Girolamo Masci	Ascoli, Italia
—	4 aprilie 1292 – 5 iulie 1294		Interregnum			Perioadă de doi ani fără un papă valid ales. S-a datorat unui impas între cardinalii care votau pentru papă.
192	5 iulie 1294 – 13 decembrie 1294		Papa Celestin al V-lea Sfântul Celestin COELESTINUS QUINTUS	Pietro Angelerio da Morrone, O.S.B.	Sant'Angelo Limosano, Regatul Siciliei (astăzi Italia)	Subiect al Regatului Siciliei. Membru al Ordinului Sfântului Benedict. Fondator al Celestinilor. A reinstituit regulile Ubi periculum. Primul papă care a abdicat din proprie inițiativă până la Benedict al XVI-lea (2013). Se zvonește că ar fi fost ucis în închisoare de succesorul său, Bonifaciu al VIII-lea.
193	24 decembrie 1294 – 11 octombrie 1303		Papa Bonifaciu al VIII-lea BONIFACIUS OCTAVUS	Benedetto Caetani	Anagni, Statele Papale (astăzi Italia)	Subiect și ulterior suveran al Statelor Papale. A încorporat Ubi periculum în dreptul canonic (1298). A oficializat jubileul (1300). A emis bula Unam sanctam (1302), proclamând supremația papală și împingând-o la cea mai înaltă extremă istorică.
194	22 octombrie 1303 – 7 iulie 1304		Papa Benedict al XI-lea Fericitul Bendedict BENEDICTUS UNDECIMUS	Niccolò Boccasini	Treviso, Statele Papale (astăzi Italia)	Mott: Illustra faciem Tuam super servum Tuum („Fie ca fața Ta să îți lumineze servitorii”) Subiect și ulterior suveran al Statelor Papale. Membru al Ordinului Dominican. A reversat Unam sanctam a lui Bonifaciu al VIII-lea.
195	5 iunie 1305 – 20 aprilie 1314		Papa Clement al V-lea CLEMENS QUINTUS	Raymond Bertrand de Got (sau Goth)	Villandraut, Gasconia, Regatul Francez (astăzi Franța)	Subiect al Regatului Franței. A mutat papalitatea la Avignon (1309). A convocat Consiliul de la Vienne (1311-1312). A inițiat persecuția Cavalerilor Templieri prin bula Pastoralis Praeeminentiae sub presiunea regelui Filip al IV-lea al Franței.
—	20 aprilie 1314 – 7 august 1316		Interregnum			Perioadă de doi ani fără un papă valid ales. S-a datorat unui impas între cardinalii care votau pentru papă.
196	7 august 1316 – 4 decembrie 1334		Papa Ioan al XXII-lea IOANNES VICESIMUS SECUNDUS	Jacques d'Euse; Jacques Duèse	Cahors, Quercy, Regatul Francez (astăzi Franța)	Subiect al Regatului Franței. Papă la Avignon. Controversat pentru opiniile sale privind viziunea beatifică. S-a opus înțelegerii franciscane a sărăciei lui Hristos și a apostolilor săi, determinându-l pe William de Ockham să scrie împotriva puterii papale nelimitate.
197	20 decembrie 1334 – 25 aprilie 1342		Papa Benedict al XII-lea BENEDICTUS DUODECIMUS	Jacques Fournier	Saverdun, Regatul Francez (astăzi Franța)	Subiect al Regatului Franței. Papă la Avignon. Membru al Ordinului Cistercienilor. Cunoscut pentru emiterea constituției apostolice Benedictus Deus (1336). Un papă prudent care a reformat ordinele monastice și s-a opus nepotismului.
198	7 mai 1342 – 6 decembrie 1352		Papa Clement al VI-lea CLEMENS SEXTUS	Pierre Roger	Limoges, Regatul Franței (astăzi Franța)	Papă la Avignon, a domnit în timpul Marii Epidemi de Ciumă din Europa.[16]
199	18 decembrie 1352 – 12 septembrie 1362		Papa Inocențiu al VI-lea INNOCENTIUS SEXTUS	Étienne Aubert; Stephen Aubert	Beyssac, Regatul Franței (astăzi Franța)	Papă la Avignon.
200	28 septembrie 1362 – 19 decembrie 1370		Papa Urban al V-lea Fericitul Urban URBANUS QUINTUS	Guillaume Grimoard; Guillaume de Grimoard, O.S.B.	Languedoc, Regatul Franței (astăzi Franța)	Subiect al Regatului Franței. Papă la Avignon. Membru al Ordinului Sfântului Benedict. A reformat domenii ale educației[17] și a trimis mișcări misionare în Europa și Asia. Pontificatul său a fost martorul cruciadelor din Alexandria și Savoia.[18][19]
201	30 decembrie 1370 – 26 martie 1378		Papa Grigore al XI-lea GREGORIUS UNDECIMUS	Pierre Roger de Beaufort	Maumont, Limousin, Regatul Franței (astăzi Franța)	Subiect al Regatului Franței. Papă la Avignon; a întors sediul papalității la Roma (1377).[20] Ultimul papă francez.
202	8 aprilie 1378 – 15 octombrie 1389		Papa Urban al VI-lea URBANUS SEXTUS	Bartolomeo Prignano	Napoli, Regatul de Neapole (astăzi Italia)	În timpul pontificatului său a avut loc Schisma Apuseană, un eveniment ce a împarțit politica Bisericii Romano-Catolice în două centre rivale: unul la Roma, și altul la Avignon, în Franța, între anii 1378-1417.[21] Ultimul papă ales în afara Colegiului Cardinalilor.[22]
203	2 noiembrie 1389 – 1 octombrie 1404		Papa Bonifaciu al IX-lea BONIFACIUS NONUS	Pietro Tomacelli	Napoli, Regatul de Neapole (astăzi Italia)	A fost papă în timpul Schismei Apusene.
204	17 octombrie 1404 – 6 noiembrie 1406		Papa Inocențiu al VII-lea INNOCENTIUS SEPTIMUS	Cosimo Gentile Migliorati	Sulmona, Regatul de Neapole (astăzi Italia)	A fost papă în timpul Schismei Apusene.
205	30 noiembrie 1406 – 4 iulie 1415		Papa Grigore al XII-lea GREGORIUS DUODECIMUS	Angelo Correr	Veneția, Republica Venețiană (astăzi Italia)	Cetățean al Republicii Venețiene. A domnit în timpul Schismei Apusene. A confirmat Conciliul de la Konstanz (1415); a fost convins să abdice pentru a rezolva Schisma Occidentală la acest consiliu, convocat de către oponentul său, Ioan al XXIII-lea. Ultimul papă care a demisionat până la Benedict al XVI-lea (2013).
—	4 iulie 1415 – 11 noiembrie 1417		Interregnum			Perioadă de doi ani fără un papă valid ales. Conciliul de la Konstanz (1414-1418) a cerut tuturor celor trei pretendenți papali să abdice, dar numai Grigore al XII-lea (Roman) a făcut-o. Ioan al XXIII-lea (Pisan) a fost înlăturat, Benedict al XIII-lea (Avignon) a fost excomunicat și a fost ales un nou papă (Martin al V-lea).
206	11 noiembrie 1417 – 20 februarie 1431		Papa Martin al V-lea MARTINUS QUINTUS	Oddone Colonna	Roma	În momentul alegerii lui ca papă, anul 1417, Schisma Apuseană ia sfarșit, și tot el găzduiește Conciliul de la Basel, 1431
207	3 martie 1431 – 23 februarie 1447		Papa Eugen al IV-lea EUGENIUS QUARTUS	Gabriele Condulmer	Veneția, Republica Venețiană (astăzi Italia)	Cetățean al Republicii Venețiene. Nepot al lui Grigore al XII-lea. Membru al Ordinului Augustinian. L-a încoronat pe împăratul Sigismund la Roma în 1433. A emis bula Creator Omnium (1434), prin care a anulat orice recunoaștere a dreptului Portugaliei de a cuceri Insulele Canare, încă păgâne, și a excomunicat pe oricine i-a înrobit pe creștinii nou convertiți, pedeapsa urmând să rămână în vigoare până când prizonierii își vor recăpăta libertatea și bunurile. A transferat Consiliul de la Basel la Ferrara (1438); în cele din urmă a fost transferat din nou la Florența (1439-1445) pentru a evita pericolul ciumei bubonice.
208	6 martie 1447 – 24 martie 1455		Papa Nicolae al V-lea NICOLAUS QUINTUS	Tommaso Parentucelli	Sarzana, Republica Genova, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	În timpul pontificatului său, Imperiul bizantin cade sub atacurile turcilor otomani, iar capitala Constantinopol este cucerită de către sultanul Mahomed al II-lea.
209	8 aprilie 1455 – 6 august 1458		Papa Calixt al III-lea CALLISTUS TERTIUS	Alfons de Borgia	Xàtiva, Valencia, Coroana Aragonului (astăzi Spania)	Subiect al Regatului de Valencia (și, prin urmare, subiect al Coroanei de Aragon). Primul papă valencian. A instituit sărbătoarea Transfigurării, care urma să fie celebrată pe 6 august. A ordonat rejudecarea Ioanei d'Arc, ceea ce a condus la reabilitarea acesteia. I-a ridicat pe cei doi nepoți ai săi la rangul de cardinali, dintre care unul a devenit Papa Alexandru al VI-lea.
210	19 august 1458 – 15 august 1464		Papa Pius al II-lea PIUS SECUNDUS	Enea Silvio Bartolomeo Piccolomini	Corsignano, Republica Siena, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Cetățean al Republicii Siena. A manifestat un mare interes pentru planificarea urbană. A fondat Pienza lângă Siena ca oraș ideal în 1462. Cunoscut pentru lucrarea sa asupra Commentaries.
211	30 august 1464 – 26 iulie 1471		Papa Paul al II-lea PAULUS SECUNDUS	Pietro Barbo	Veneția, Republica Venețiană (astăzi Italia)	Nepotul lui Eugen al IV-lea. A construit Palazzo San Marco (în prezent Palazzo Venezia). A aprobat introducerea tiparului în statele papale.
212	9 august 1471 – 12 august 1484		Papa Sixt al IV-lea SYXTUS QUARTUS	Francesco della Rovere, O.F.M	Celle Ligure, Republica Genova, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Membru al Ordinului franciscan. Cetățean al Republicii Genova. A comandat Capela Sixtină și a creat Arhivele Vaticanului. A autorizat Inchiziția spaniolă la cererea monarhilor catolici din Spania, vizând creștinii evrei convertiți din Spania. Patron al artelor, a reunit grupul de artiști care au inaugurat Renașterea timpurie la Roma cu primele capodopere ale noii ere artistice a orașului. Cunoscut pentru nepotismul său și implicarea în conspirația Pazzi.
213	29 august 1484 – 25 iulie 1492		Papa Inocențiu al VIII-lea INNOCENTIUS OCTAVUS	Giovanni Battista Cybo	Republica Genova, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Cetățean al Republicii Genova. L-a numit pe Tomás de Torquemada în funcția de inchizitor general al Inchiziției spaniole. A aprobat urmărirea penală a vrăjitoriei în bula Summis desiderantes affectibus (1484).
214	11 august 1492 – 18 august 1503		Papa Alexandru al VI-lea ALEXANDER SEXTUS	Roderic Llançol i de Borja	Xàtiva, Valencia, Coroana Aragonului (astăzi Spania)	Subiect al Regatului de Valencia (și, prin urmare, subiect al Coroanei Aragonului). Nepotul lui Callixt al III-lea; tatăl lui Cesare Borgia și al Lucreziei Borgia. A împărțit lumea extraeuropeană între Spania și Portugalia în bula Inter caetera (1493). Considerat unul dintre cei mai controversați papi ai Renașterii, în parte pentru că a recunoscut că a fost tatăl mai multor copii ai amantelor sale. Ca urmare, numele său de familie valencian italienizat, Borgia, a devenit un sinonim pentru libertinaj și nepotism, considerate în mod tradițional ca caracterizând pontificatul său.

Din anul 1500

Număr și blazon	Pontificat	Portret	Nume comun	Nume personal	Locul nașterii	Note
215	22 septembrie 1503 – 18 octombrie 1503		Papa Pius al III-lea PIUS TERTIUS	Francesco Todeschini Piccolomini	Siena, Republica Siena, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Nepot al lui Pius al II-lea
216	31 octombrie 1503 – 21 februarie 1513		Papa Iulius al II-lea IULIUS SECUNDUS	Giuliano della Rovere	Albisola, Republica Genoa, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Nepot al lui Sixtus al IV-lea; Găzduiește Conciliul Lateran V, 1512; și în timpul pontificatului său este darâmată Vechea Catedrală a Sf. Petru din Roma și începe construirea uneia noi, mult mai măreață, în stil renascentist.
217	9 martie 1513 – 1 decembrie 1521		Papa Leon al X-lea LEO DECIMUS	Giovanni di Lorenzo de' Medici	Florența, Republica Florentină, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Fiul lui Lorenzo Magnificul, și în timpul pontificatului său are loc Reforma Protestantă a lui Martin Luther.
218	9 ianuarie 1522 – 14 septembrie 1523		Papa Adrian al VI-lea HADRIANUS SEXTUS	Adrian Florensz Dedal	Utrecht, Episcopatul Utrecht, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Olanda)	Unicul papă olandez și pentru că Olanda de astăzi era pe atunci parte a Germaniei, mulți îl consideră ultimul papă german până în 2005; ultimul papă non-italian până în 1978.
219	26 noiembrie 1523 – 25 septembrie 1534		Papa Clement al VII-lea CLEMENS SEPTIMUS	Giulio di Giuliano de' Medici	Florența, Republica Florentină, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Roma contopită de trupe imperiale ("Sacco di Roma"), 1527
220	13 octombrie 1534 – 10 noiembrie 1549		Papa Paul al III-lea PAULUS TERTIUS	Alessandro Farnese	Canino, Statele Papale (astăzi Italia)	Inițiază Reforma Catolică sau Contrareforma antiprotestantă, prin deschiderea Conciliului de la Trento, în anul 1545.
221	7 februarie 1550 – 23 martie 1555		Papa Iulius al III-lea IULIUS TERTIUS	Giovanni Maria Ciocchi del Monte	Roma, Statele Papale (astăzi Italia)	Subiect și ulterior suveran al statelor papale. A redeschis Conciliul de la Trento (1551). A înființat Collegium Germanicum (1552). Scandalul Innocenzo.
222	9 aprilie 1555 – 30 aprilie sau 1 mai 1555		Papa Marcel al II-lea MARCELLUS SECUNDUS	Marcello Cervini	Montefano, Statele Papale (astăzi Italia)	A ținut titlul pentru 22 de zile până la moartea sa în urma unui infarct.[23] Subiect și ulterior suveran al Statelor Papale. Ultimul care și-a folosit numele de naștere ca nume papal. A instituit economii imediate în cheltuielile Sfântului Scaun. Missa Papae Marcelli a fost, se crede, compusă în onoarea sa.[24]
223	23 mai 1555 – 18 august 1559		Papa Paul al IV-lea PAULUS QUARTUS	Giovanni Pietro Carafa	Capriglia Irpina, Regatul de Neapole (astăzi Italia)	Motto: Dominus mihi adjutor ("Dumnezeu este ajutorul meu")[25] Subiect al Regatul de Napoli. Fondator și membru al Theatines. A instituit Ghetto Roman în bula Cum nimis absurdum (1555) și a publicat Indexul cărților interzise (1559). I-a ordonat lui Michelangelo să repicteze figurile nude din Judecata de Apoi cu modestie.
224	25 decembrie 1559 – 9 decembrie 1565		Papa Pius al IV-lea PIUS QUARTUS	Giovanni Angelo Medici	Milano, Ducatul Milanului, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Redeschide Conciliul de la Trento, 1562, care s-a încheiat în 1563.[26]
225	7 ianuarie 1566 – 1 mai 1572		Papa Pius al V-lea Sfântul Pius PIUS QUINTUS	Michele Ghislieri	Bosco, Ducatul Milanului, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Motto: Utinam dirigantur viæ meæ ad custodiendas („O, ca căile mele să fie statornice în respectarea statutelor Tale”) Victoria de la Lepanto, 1571
226	13 mai 1572 – 10 aprilie 1585		Papa Grigore al XIII-lea GREGORIUS TERTIUS DECIMUS	Ugo Boncompagni	Bologna, Statele Papale (astăzi Italia)	Motto: Aperuit et clausit („Deschis și închis”)[27] Subiect și mai târziu suveran al Statelor Papale. A construit Capela Gregoriană din Vatican. Primul papă care a conferit Imaculata Concepție ca patroană a Insulelor Filipine prin bula papală Ilius Fulti Præsido (1579). Consolidarea relațiilor diplomatice cu națiunile asiatice.Reforma calendarului, 1582
227	24 aprilie 1585 – 27 august 1590		Papa Sixt al V-lea SYXTUS QUINTUS	Felice Peretti	Grottammare, Statele Papale (astăzi Italia)	Motto: Aqua et panis, vita canis („Apa și pâinea, viața unui câine”)[28] Subiect și ulterior suveran al Statele Papale. Membru al Ordinul Franciscan Conventual. A finalizat lucrările de construcție la bazilicile majore din Roma. A limitat Colegiul Cardinalilor la un număr de 70; a dublat numărul Congregației curiale.
228	15 septembrie 1590 – 27 septembrie 1590		Papa Urban al VII-lea URBANUS SEPTIMUS	Giovanni Battista Castagna	Roma, Statele Papale (astăzi Italia)	Subiect și ulterior suveran al Statelor Papale. Susținut de spanioli. Papă cu cea mai scurtă domnie;[29] a murit înainte de încoronare.[30] A stabilit prima interdicție de fumat cunoscută la nivel mondial, interzicând fumatul în interiorul și în apropierea tuturor bisericilor.[31]
229	5 decembrie 1590 – 15 /16 octombrie 1591		Papa Grigore al XIV-lea GREGORIUS QUARTUS DECIMUS	Niccolò Sfondrati	Somma Lombardo, Ducatul de Milano, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Subiect al Ducatului de Milano. A modificat constituția Effraenatam a lui Syxtus V astfel încât pedeapsa pentru avort să nu se aplice până când fătul nu devine animat (1591). A făcut ca jocurile de noroc privind alegerile papale să fie pedepsite cu excomunicarea.
230	29 octombrie 1591 – 30 decembrie 1591		Papa Inocențiu al IX-lea INNOCENTIUS NONUS	Giovanni Antonio Facchinetti	Bologna, Statele Papale (astăzi Italia)	Subiect și mai târziu suveran al Statelor Papale. A sprijinit cauza regelui Filip al II-lea al Spaniei și Liga Catolică împotriva regelui Henric al IV-lea al Franței în Războaiele religioase franceze. A interzis înstrăinarea proprietăților bisericești.
231	30 ianuarie 1592 – 3 martie 1605		Papa Clement al VIII-lea CLEMENS OCTAVUS	Ippolito Aldobrandini	Fano, Statele Papale (astăzi Italia)	Subiect și ulterior suveran al Statelor Papale. A inițiat o alianță a puterilor creștine europene pentru a participa la războiul cu Imperiul Otoman cunoscut sub numele de Război cel Lung. A convocat Congregatio de Auxiliis, abordând disputele doctrinare dintre Dominicani și Iezuiți privind liberul arbitru și harul divin.[32]
232	1 aprilie 1605 – 27 aprilie 1605		Papa Leon al XI-lea LEO UNDECIMUS	Alessandro Ottaviano de' Medici	Florența, Ducatul de Florența, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Subiect al Ducatului de Florența. Strănepot al lui Leo X. Numit „Papa Fulger” (Papa Lampo) datorită pontificatului său scurt.
233	16 mai 1605 – 28 ianuarie 1621		Papa Paul al V-lea PAULUS QUINTUS	Camillo Borghese	Roma, Statele Papale (astăzi Italia)	Motto: Absit nisi in Te gloriari („Totul poate fi absent cu excepția gloriei în Tine”)[33] Subiect și mai târziu suveran al Statelor Papale. Cunoscut pentru diversele sale proiecte de construcție, inclusiv fațada Bazilicii Sfântului Petru. A înființat Banca Sfântului Duh (1605). A restaurat Aqua Traiana, un apeduct roman.
234	9 februarie 1621 – 8 iulie 1623		Papa Grigore al XV-lea GREGORIUS QUINTUS DECIMUS	Alessandro Ludovisi	Bologna, Statele Papale (astăzi Italia)	Subiect și ulterior suveran al Statele Papale. A emis bula Aeterni Patris Filius (1621), care a impus ca conclavurile să fie prin vot secret. A înființat Congregația pentru Propagarea Credinței (1622). A emis constituția apostolică Omnipotentis Dei (1623) împotriva magicienilor și vrăjitoarelor.
235	6 august 1623 – 29 iulie 1644		Papa Urban al VIII-lea URBANUS OCTAVUS	Maffeo Barberini	Florența, Marele Ducat de Toscana, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	În timpul pontificatului său este terminată construcția Bazilici Sf. Petru din Roma și are loc procesul împotriva lui Galileo Galilei. Ultimul papă care a extins teritoriul papal prin folosindu-se de forțe armate. A emis un proiect de lege în 1624 care pedepsea utilizarea tutunului în locurile sfinte cu excomunicarea.[31]
236	15 septembrie 1644 – 7 ianuarie 1655		Papa Inocențiu al X-lea INNOCENTIUS DECIMUS	Giovanni Battista Pamphili	Roma, Statele Papale (astăzi Italia)	Motto: Alleviatæ sunt aquæ super terram („Apele sunt ridicate deasupra Pământului”)[34] Subiect și ulterior suveran al Statelor Papale. Stră-stră-strănepot al lui Alexandru al VI-lea. A ridicat Fontana dei Quattro Fiumi în Piazza Navona. S-a opus Păcii de la Westfalia. A promulgat constituția apostolică Cum occasione (1653), condamnând cele cinci doctrine ale jansenismului.
237	7 aprilie 1655 – 22 mai 1667		Papa Alexandru al VII-lea ALEXANDER SEPTIMUS	Fabio Chigi	Siena, Marele Ducat de Toscana, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Subiect al Marelui Ducat al Toscanei. Strănepot al lui Paul al V-lea. A cerut construirea Pieței Sfântului Petru. A emis constituția apostolică Sollicitudo Omnium Ecclesiarum care a stabilit doctrina Imaculata Concepție (1661), aproape identică cu cea a Pius al IX-lea aproape două secole mai târziu.
238	20 iunie 1667 – 9 decembrie 1669		Papa Clement al IX-lea CLEMENS NONUS	Giulio Rospigliosi	Pistoia, Marele Ducat de Toscana, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Motto: Aliis non sibi clemens („Fii amabil cu alții, nu cu tine însuți”)[35] Subiect al Marelui Ducat al Toscanei. A mediat pacea de la Aachen (1668).
239	29 aprilie 1670 – 22 iulie 1676		Papa Clement al X-lea CLEMENS DECIMUS	Emilio Altieri	Roma, Statele Papale (astăzi Italia)	Motto: Bonum auget malum minuit („El crește binele și scade răul”)[36] Subiect și ulterior suveran al Statelor Papale. A canonizat prima sfântă din America: Sfânta Trandafir de Lima (1671). A decorat podul Sant' Angelo cu cele zece statui de îngeri și a adăugat una dintre cele două fântâni care împodobesc piața Sfântul Petru. A stabilit reglementări pentru scoaterea moaștelor sfinților din cimitire.
240	21 septembrie 1676 – 11/12 august 1689		Papa Inocențiu al XI-lea Fericitul Inocențiu INNOCENTIUS UNDECIMUS	Benedetto Odescalchi	Como, Lombardia, Ducatul Milanului, Sfântul Imperiu Roman (astăzi Italia)	Motto: Avarus non implebitur („Avarul nu este satisfăcut”)[37] Subiect al Ducatului de Milano. A condamnat doctrina rezervei mentale (1679) și a inițiat Liga Sfântă. A extins Sfântul Nume al Mariei ca sărbătoare universală (1684). Admirat pentru contribuțiile pozitive la cateheză.
241	6 octombrie 1689 – 1 februarie 1691		Papa Alexandru al VIII-lea ALEXANDER OCTAVUS	Pietro Vito Ottoboni	Veneția, Republica Venețiană (astăzi Italia)	Cetățean al Republicii Venețiene. A condamnat așa-numitul păcat filosofic.
242	12 iulie 1691 – 27 septembrie 1700		Papa Inocențiu al XII-lea INNOCENTIUS DUODECIMUS	Antonio Pignatelli	Spinazzola, Regatul de Neapole (astăzi Italia)	Subiect al Regatului Napoli. A emis bula papală Romanum decet Pontificem (1692) pentru a opri nepotismul. A ridicat diverse instituții caritabile și educaționale.[38]
243	23 noiembrie 1700 – 19 martie 1721		Papa Clement al XI-lea CLEMENT UNDECIMUS	Giovanni Francesco Albani	Urbino, Statele Papale (astăzi Italia)	Subiect și mai târziu suveran al Statelor Papale. A făcut parte din controversa ritului chinezesc. A patronat primele săpături arheologice din catacombele romane și a făcut universală sărbătoarea Imaculata Concepție. A promulgat interdicția Inchiziției privind retipărirea operelor lui Galileo a fost ridicată în 1718, când a fost acordată permisiunea de a publica o ediție a operelor sale științifice (cu excepția Dialogul, care era condamnat) la Florența.[39][40]
244	8 mai 1721 – 7 martie 1724		Papa Inocențiu al XIII-lea INNOCENTIUS TERTIUS DECIMUS	Michelangelo de ’Conti; Michael Angelo Conti	Poli, Lazio, Statele Papale (astăzi Italia)	Subiect și ulterior suveran al Statelor Papale. Le-a interzis iezuiților să își continue misiunea în China, ordonând ca niciun membru nou să nu fie primit în ordin.[41] A emis bula papală Apostolici Ministerii (1724), reînviind disciplina ecleziastică în Spania și coloniile sale.[42]
245	29 mai 1724 – 21 februarie 1730		Papa Benedict al XIII-lea BENEDICTUS TERTIUS DECIMUS	Pietro Francesco Orsini	Gravina, Puglia, Regatul de Neapole (astăzi Italia)	Subiect al Regatului de Napoli. Membru al Ordinului Dominican, cu numele religios Vincenzo. Al treilea și ultimul membru al familiei Orsini care a devenit papă. Numit inițial Benedict al XIV-lea din cauza antipapei cu același nume, dar a revenit la XIII. A abrogat interdicția mondială de a fuma tutun stabilită de Urban VII și Urban VIII.[31] În timpul pontificatului său, James Bradley a descoperit aberația stelară, dovedind mișcarea relativă a Pământului pe orbita sa în jurul Soarelui.[43]
246	12 iulie 1730 – 6 februarie 1740		Papa Clement al XII-lea CLEMENS DUODECIMUS	Lorenzo Corsini	Florența, Marele Ducat de Toscana (astăzi Italia)	Motto: Dabis discernere inter malum et bonum („Trebuie să vă învredniciți să faceți diferența între bine și rău”)[44] Subiect al Marelui Ducat al Toscanei. A comandat Fântâna Trevi din Roma (1732).[45] A finalizat noua fațadă a Arhidiecezei Sfântului Ioan de Lateran (1735). A condamnat Francmasoneria în In eminenti apostolatus (1738).[46] Cel mai vârstnic papă până la alegerea lui Benedict XVI în 2005.
247	17 august 1740 – 3 mai 1758		Papa Benedict al XIV-lea BENEDICTUS QUARTUS DECIMUS	Prospero Lorenzo Lambertini	Bologna, Statele Papale (astăzi Italia)	Motto: Curabuntur omnes („Totul va fi vindecat”)[47] Subiect și mai târziu suveran al Statelor Papale. A reformat educația preoților și calendarul sărbătorilor.[48][49] A finalizat Fântâna Trevi[45] și a afirmat învățăturile lui Toma de Aquino. A fondat academii de artă, liturghie, religie și știință. A autorizat publicarea unei ediții a operelor științifice complete ale lui Galileo, inclusiv o versiune ușor cenzurată a Dialogului lui Galileo.[50]

Din anul 1750

Număr și blazon	Pontificat	Portret	Nume comun	Nume personal	Locul nașterii	Note
248	6 iulie 1758 – 2 februarie 1769		Papa Clement al XIII-lea CLEMENS TERTIUS DECIMUS	Carlo della Torre Rezzonico	Veneția, Veneto, Republica Venețiană (astăzi Italia)	Cetățean al Republicii Veneția. A furnizat faimoasele frunze de smochin pe statuile masculine nud din Vatican. I-a apărat pe iezuiți în bula papală Apostolicum pascendi (1765).[51] În timpul pontificatului său (sau la sfârșitul pontificatului predecesorului său), interdicția generală împotriva lucrărilor care susțin heliocentrismul a fost eliminată din Indexul cărților interzise, deși interdicția specifică asupra versiunilor necenzurate ale Dialog lui Galileo și De Revolutionibus a lui Copernic au rămas.[50]
249	19 mai 1769 – 22 septembrie 1774		Papa Clement al XIV-lea CLEMENS QUARTUS DECIMUS	Giovanni Vincenzo Antonio Ganganelli	Sant'Arcangelo di Romagna, Statele Papale (astăzi Italia)	Subiect și ulterior suveran al Statelor Papale. Membru al Ordinului Franciscan Conventual, cu numele religios Lorenzo. I-a suprimat pe iezuiți prin scurtul Dominus ac Redemptor (1773).[52]
250	15 februarie 1775 – 29 august 1799		Papa Pius al VI-lea PIUS SEXTUS	Giovanni Angelo Braschi	Cesena, Statele Papale (astăzi Italia)	Motto: Floret in Domo Domini („Înflorește în Casa Domnului”)[53] Subiect și ulterior suveran al Statele Papale. A condamnat Revoluția franceză; expulzat din Statele Papale de către francezi din 1798 până la moartea sa.[54] Ultimul papă care a fost un patron al artei Renaștere.[53]
—	29 august 1799 – 14 martie 1800		Interregnum			Perioadă de șase luni fără un papă valid ales. Acest lucru s-a datorat unor probleme logistice unice (fostul papă a murit prizonier, iar conclavul a avut loc la Veneția) și unui impas între cardinalii care votau.[55]
251	14 martie 1800 – 20 august 1823		Papa Pius al VII-lea PIUS SEPTIMUS	Barnaba Chiaramonti	Cesena, Statele Papale (astăzi Italia)	Subiect și ulterior suveran al Statelor Papale. Membru al Ordinului Sfântului Benedict, cu numele religios Gregorio. A fost prezent la încoronarea lui Napoleon I ca împărat al Franței, în Catedrala "Notre-Dame" din Paris.[56] Expulzat din Statele Papale de către francezi între 1809 și 1814.[57] A reînviat iezuiții prin bula Sollicitudo omnium ecclesiarum (1814).[58] A înființat Corpul Papal de Carabinieri (1816).[59]
252	28 septembrie 1823 – 10 februarie 1829		Papa Leon al XII-lea LEO DUODECIMUS	Annibale Sermattei della Genga	Genga, Statele Papale (astăzi Italia)	Subiect și ulterior suveran al Statelor Papale. A plasat sistemul de învățământ catolic sub controlul iezuiților prin bula Quod divina sapientia (1824).[60] A condamnat Francmasoneria și societățile biblice.
253	31 martie 1829 – 1 decembrie 1830		Papa Pius al VIII-lea PIUS OCTAVUS	Francesco Saverio Castiglioni	Cingoli, Statele Papale (astăzi Italia)	Subiect și ulterior suveran al Statelor Papale. L-a acceptat pe Ludovic Filip I ca rege al francezilor.[61] A condamnat societățile secrete masonice și traducerile moderniste ale Bibliei prin scrisoarea Litteris altero (1830).[62]
254	2 februarie 1831 – 1 iunie 1846		Papa Grigore al XVI-lea GREGORIUS SEXTUS DECIMUS	Bartolomeo Alberto Cappellari	Belluno, Veneto, Republica Venețiană (astăzi Italia)	Cetățean al Republicii Veneția. Membru al Camaldolese, cu numele religios Mauro. Ultimul non-episcop care a fost ales ca papă. Opus politic reformelor democratice și modernizatoare ale Statelor Papale.[63] În ceea ce privește gândirea științifică, toate urmele opoziției bisericii față de heliocentrism au dispărut în 1835, când versiunile necenzurate ale Dialog și De Revolutionibus au fost eliminate definitiv din Indexul cărților interzise.[64]
255	16 iunie 1846 – 7 februarie 1878		Papa Pius al IX-lea Fericitul Pius al IX-lea PIUS NONUS	Giovanni Maria Mastai-Ferretti	Senigallia, Statele Papale (astăzi Italia)	Deschide Conciliul Vatican I;[65] pierde Statele Papale. Al doilea pontificat, ca lungime, din istorie. Cel mai lung pontificat post-apostolic.[66]
256	20 februarie 1878 – 20 iulie 1903		Papa Leon al XIII-lea LEO TERTIUS DECIMUS	Gioacchino Vincenzo Raffaele Luigi Pecci	Carpineto Romano, Departamentul Roma, Imperiul Francez (astăzi Italia)	Cetățean francez de etnie italiană, devenind ulterior supus al Statelor Papale și în cele din urmă cetățean italian. A emis enciclica Rerum novarum (1891), susținând democrația creștină împotriva comunismului. Al treilea cel mai longeviv papă după Pius al IX-lea și Ioan Paul al II-lea, cu excepția lui Petru. A promovat rozariul și scapularul. Primul papă care a îmbrățișat complet conceptul de Maria ca mediatoare. Primul papă care a fost filmat cu ajutorul unei camere de filmat (1898)[67] și primul papă cu vocea înregistrată.[68] Cel mai bătrân papă verificabil în funcție.[69][70]
257	4 august 1903 – 20 august 1914		Papa Pius al X-lea Sfântul Pius al X-lea PIUS DECIMUS	Giuseppe Melchiorre Sarto	Riese, Treviso, Veneto, Regatul Lombardia-Veneția (astăzi Italia)	Motto: Instaurare omnia in Christo („Restorează toate lucrurile în Hristos”)Subiect al Regatului Lombardia-Veneția, devenind ulterior cetățean italian. A pus un accent reînnoit pe Euharistie, extinzând receptarea acesteia. A combătut modernismul, depunând un jurământ împotriva acestuia (1910). A pledat pentru utilizarea cântecului gregorian și a reformat Breviarul roman (1911).[71]
258	3 septembrie 1914 – 22 ianuarie 1922		Papa Benedict al XV-lea BENEDICTUS QUINTUS DECIMUS	Giacomo Paolo Giovanni Battista della Chiesa	Pegli, Regatul Sardiniei (astăzi Italia)	Motto: In Te, Domine, speravi: non confundar in aeternum („În Tine, Doamne, am nădăjduit: să nu fiu încurcat în veci”) Subiect al Regatului Sardiniei,[72] devenind ulterior cetățean italian. Creditat pentru intervenția în favoarea păcii în timpul Primului Război Mondial.[73] A emis Codul de drept canonic din 1917; a sprijinit misionarii în Maximum illud. Amintit de Benedict al XVI-lea ca un „profet al păcii”.[73]
259	6 februarie 1922 – 10 februarie 1939		Papa Pius al XI-lea PIUS UNDECIMUS	Achille Ambrogio Damiano Ratti	Desio, Milano, Regatul Lombardia-Veneția (astăzi Italia)	Motto: Pax Christi in Regno Christi („Pacea lui Hristos în Regatul lui Hristos”)[74] Subiect al Regatului Lombardia-Veneția, devenind ulterior cetățean italian. A semnat Tratatul Lateran cu Italia (1929)[75], instituind Cetatea Vaticanului ca stat suveran. A inaugurat Radio Vatican (1931)[76]. A reînființat Academia Pontificală de Științe (1936).[77] S-a opus nazismului și comunismului.[78][79]
260	2 martie 1939 – 9 octombrie 1958		Papa Pius al XII-lea Venerabilul Pius al XII-lea PIUS DUODECIMUS	Eugenio Maria Giuseppe Giovanni Pacelli	Roma, Italia	Motto: Opus justitiae pax („Munca justiției va fi pace”) Cetățean italian. Creditat cu intervenția pentru pace în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial; controversat pentru reacțiile sale la Holocaust.[80][81] A eliminat majoritatea italiană din colegiul cardinalilor.[82] A invocat infailibilitatea papală în enciclica Munificentissimus Deus, definind dogma Assumirea.[83] A publicat Humani generis (1950), prima enciclică care se referă în mod specific la evoluție și a adoptat o poziție neutră, concentrându-se asupra evoluției umane: „Biserica nu interzice asta [...] să aibă loc cercetări și discuții, din partea unor oameni cu experiență în ambele domenii, cu privire la doctrina evoluției, în măsura în care aceasta cercetează originea corpului uman ca provenind dintr-o materie preexistentă și vie.”[84]
261	28 octombrie 1958 – 3 iunie 1963		Papa Ioan al XXIII-lea Fericitul Ioan al XXIII-lea IOANNES VICESIMUS TERTIUS	Angelo Giuseppe Roncalli	Sotto il Monte, Bergamo, Italia	Motto: Obedientia et pax („Ascultare și pace”)[85] Deschide Conciliul Vatican II;[86] Uneori numit "Bunul Papă Ioan".[87]
262	21 iunie 1963 – 6 august 1978		Papa Paul al VI-lea Servitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea PAULUS SEXTUS	Giovanni Battista Enrico Antonio Maria Montini	Concesio, Brescia, Italia	Motto: Cum Ipso in monte sancto („Cu El pe muntele sfânt”)[88] Ultimul papă încoronat cu tiara papală.[89]
263	26 august 1978 – 28 septembrie 1978		Papa Ioan Paul I Servitorul lui Dumnezeu Ioan Paul I IOANNES PAULUS PRIMUS	Albino Luciani	Forno di Canale (astăzi Canale d'Agordo), Veneto, Italia	Motto: Humilitas („Umilitate”)[90] Primul papă care folosește „Primul“ în titulatură. Primul papă cu două nume, acelea ale predecesorilor săi imediați.[90]
264	16 octombrie 1978 – 2 aprilie 2005		Papa Ioan Paul al II-lea Fericitul Ioan Paul al II-lea IOANNES PAULUS SECUNDUS	Karol Józef Wojtyła	Wadowice, Polonia	Motto: Totus tuus („Complet al tău”)[91] Primul papă polonez și primul non-italian de la Papa Adrian al VI-lea în 1523 încoace. [92]După părerea unora, ar fi canonizat mai mulți sfinți decât toți predecesorii săi.[93] Cel mai longeviv pontificat de la Pius al IX-lea încoace (1846-1878).

Din anul 2000

Număr și blazon	Pontificat	Portret	Nume comun	Nume personal	Locul nașterii	Note
265	19 aprilie 2005 – 28 februarie 2013		Papa Benedict al XVI-lea BENEDICTUS SEXTUS DECIMUS	Joseph Alois Ratzinger	Marktl am Inn, Bavaria, Germania	Motto: Cooperatores veritatis („Cooperatori ai adevărului”)[94] Primul papă german de la Papa Adrian al VI-lea în 1523 încoace (Adrian al VI-lea s-a născut în Sfântul Imperiu Romano-German, în partea care astăzi este teritoriu olandez, astfel încât unii nu îl includ între papii germani și pretind că penultimul papă german ar fi fost Ștefan al IX-lea). Cel mai bătrân dintre cei care au devenit papi de la Clement al XII-lea încoace, în 1730.[95]
266	13 martie 2013 – 21 aprilie 2025		Papa Francisc FRANCISCUS	Jorge Mario Bergoglio, S.J.	Buenos Aires, Argentina	Motto: Miserando atque eligendo („Smerit dar ales”)[96] Primul papă originar de pe continentul american[97] și primul papă iezuit.[98] Primul papă din Emisfera sudică. Primul papă provenit dintr-un institut religios de la Grigorie al XVI-lea (1831-1846); primul papă iezuit. Primul care a folosit un nume papal nou și necompus de la Lando (913-914). A mediat îmbunătățirea relațiilor cubaneze-americane din 2015.[99] A eliminat majoritatea europeană din cardinali. Primul papă care a vizitat și a ținut o liturghie în Peninsula Arabică.[100]

Sanctitatea Sa Papa Benedict al XVI-lea a fost ales într-un conclav pe 19 aprilie 2005 și inaugurat pe 24 aprilie 2005.

Note privind numărarea papilor

Unele anomalii în această listă menționate anterior necesită explicații suplimentare:

• Felix al II-lea (356-357), Bonifaciu al VII-lea (974, 984-985), Ioan al XVI-lea (997-998), Benedict al X-lea (1058-1059) și Alexandru al V-lea (1409-1410) nu apar în listă pentru că ei sunt considerați antipapi.^[101]
• Numărarea papilor pe nume Felix a fost îndreptată să omită antipapa Felix al II-lea. Însă, majoritatea listelor încă îi numesc pe ultimii doi Felicși Felix al III-lea și Felix al IV-lea. În plus, a existat un antipapă pe nume Felix al V-lea.^[101]
• Nu a existat niciodată un papă Ioan al XX-lea ca rezultat al unei confuzii în sistemul de numărare în secolul XI.^[13]
• Când Simon de Brion a devenit papă în 1281, a ales să fie numit Martin. La acea vreme, Marinus I și Marinus al II-lea au fost considerați din greșeală a fi Martin al II-lea și Martin al III-lea, și astfel, oarecum eronat, Simon de Brion a devenit Papa Martin al IV-lea.^[102]
• În legendă, o femeie engleză a domnit ca Papa Ioana în urma morții Papei Leon al IV-lea, din 855 până în 858. Însă, aceasta este imposibil: Leon al IV-lea a fost succedat imediat de către Benedict al III-lea și a fost provocat de către un antipapă în acel timp.^[103]
• Papa Donus al II-lea, despre care se spune că ar fi domnit în jurul anului 974, nu a existat niciodată. Această credere a rezultat dintr-o confuzie între titlul dominus (lord) și un nume propriu.^[13]

Vezi și

• Listă de antipapi
• Listă de papi în ordine alfabetică
• Liber Pontificalis
• Lista celor mai lungi 10 pontificate
• Lista celor mai scurte 10 pontificate
• Lista papilor care au abdicat
• Lista papilor care au fost depuși
• Papi care au luat numele antipapilor precedenți
• Familii din care au fost mai mulți papi
• Listă de vârste a papilor
• Profeția Papilor
• Listă de papi francezi
• Papi africani
• Listă de papi (grafică)
• Schisma apuseană