specie de ciupercă From Wikipedia, the free encyclopedia
Oudemansiella mucida, (Heinrich Adolf Schrader, 1794 ex Franz Xaver Rudolf von Höhnel (1910) sin. Mucidula mucida (Heinrich Adolf Schrader, 1794 ex Narcisse Théophile Patouillard, 1887), din încrengătura Basidiomycota în familia Physalacriaceae și de genul Oudemansiella,[1] denumită în popor ciupercă de porțelan sau bureți mucoși[2] este o specie relativ comună de ciuperci comestibile preponderent saprofagă ce descompune resturi vegetale, foarte rar și parazitară. Se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord în pâlcuri dense, parțial uriașe, adesea în buchete mai mici cu punct de inserție comun, pe lemnul căzut pe pământ sau pe trunchiuri moarte de fag în păduri de foioase și mixte (acolo uneori și pe molid). Timpul apariției este din septembrie până iarna, atât timp ce nu este geros, cu precădere în regiuni umede și muntoase.[3][4]
| Oudemansiella mucida sin.
Mucidula mucida | |
|---|---|
 | |
| Ciupercă de porțelan | |
| Clasificare științifică | |
| Domeniu: | Eucariote |
| Regn: | Fungi |
| Diviziune: | Basidiomycota |
| Clasă: | Agaricomycetes |
| Ordin: | Agaricales |
| Familie: | Physalacriaceae |
| Gen: | Oudemansiella |
| Specie: | O. mucida |
| Nume binomial | |
| Oudemansiella mucida (Schrad.) Hohn. (1910) | |
| Sinonime | |
| Modifică text | |
Numele binomial a fost determinat drept Agaricus mucidus de botanistul și micologul german Heinrich Adolph Schrader (1767-1836) în lucrarea sa Spicilegium florae germanicae din 1794[5] și transferat de compatriotul său Franz Xaver Rudolf cavaler von Höhnel (1852-1920) la genul Oudemansiella sub păstrarea epitetului, de verificat în Sitzungsberichte der Kaiserlichen Akademie der Wissenschaften din 1910.[6] Acest taxon este valabil până în prezent (2019), dar a stat pentru mai mulți an în concurență cu denumirea renumitului micolog francez Lucien Quelet din 1886, anume Collybia mucida.[7]
Index Fungorum preferă denumirea Mucidula mucida,[8] creată de micologul francez Narcisse Théophile Patouillard în volumul 1 al operei sale Les Hyménomycètes d’Europe - Anatomie et Classification des Champignons Supérieurs - Matériaux pour l’Histoire des Champignons din 1887,[9] care se găsește și ea în cărți micologice. Toate celelalte sinonime sunt nefolosite și astfel neglijabile.
În anul 1881, botanistul Carlo Luigi Spegazzini a determinat Oudemansiella drept nume generic în onoarea botanistului olandez Corneille Antoine Jean Abraham Oudemans (1825-1906). Epitetul specific se trage din cuvântul latin (latină mucidus=mucegăios, mucos, vâscos),[10] datorită aspectului buretelui, în special al pălăriei.
_-_panoramio.jpg)
Ciupercă de porțelan poate fi confundată cu ciuperci comestibile mai mult sau mai puțin savuroase ca de exemplu cu: Cuphophyllus virgineus sin. Hygrocybe virginea (comestibil, se dezvoltă preferat prin pășuni).[13] Hygrophorus agathosmus (comestibil),[14] Hygrophorus chrysodon (comestibil),[15] Hygrophorus cossus (comestibil),[16] Hygrophorus discoxanthus (comestibilitate tare limitată, se dezvoltă tot sub fagi pe sol calcaros, dar cu miros puternic și nu prea plăcut, lamelele se decolorează galben-maroniu),[17] Hygrophorus eburneus (comestibil),[18] Hygrophorus gliocyclus (comestibil, se dezvoltă în păduri de conifere sub pini, rar),[19] Hygrophorus hedrychii (comestibil, se dezvoltă sub mesteceni, fără miros și gust specific),[20] Hygrophorus ligatus (comestibil, se dezvoltă sub molizi, fără miros sau gust specific)[21] Hygrophorus piceae (comestibil, se dezvoltă în păduri de molizi pe mușchi, fără miros, cu gust plăcut)[22] sau cu Pluteus petasatus (comestibil).[23]
Din păcate se pot culege și consuma de asemenea bureți toxici până extrem de otrăvitori cu consecințe fatale, în primul rând cu Pluteus salicinus (crud sau uscat slab otrăvitor, halucinogen),[24] sau cu Clitocybe dealbata[25] și Clitocybe rivulosa.[26]
.JPG)
.jpg)
_P._Kumm_181966.jpg)
Ciupercă de porțelan este un soi nu prea des întâlnit pe lista pasionaților de ciuperci. Mai întâi trebuie îndepărtat (spălat) glutenului ce îl acoperă.[27] Datorită faptului că este o specie des întâlnită precum a apariției în cantități mari, se potrivește ca adăugare la diverse mâncăruri de bureți, dar nu pentru uscat. Buretele poate fi conservat în ulei, oțet sau saramură după înlăturarea mucusului sub apă curgătoare, uscat bine cu un prosop și prăjit.[28][29]
Din culturi pure ale acestui burete, s-a obținut un antibiotic cu efect antifungic în Slovacia, care între altele a dobândit o anumită importanță în controlul dermatofitelor.[30]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
