Specia a fost descrisă de prima dată de savantul german Jacob Christian Schäffer drept Agaricus amethystinus deja în 1774 în volumul 4 al operei sale Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur Icones[5] și încă odată de compatriotul său August Batsch sub denumirea Agaricus subviolascens de verificat în volumul 1 al trilogiei sale sale Elenchus Fungorum latine et germanice din 1783.[6]
Dar numele binomial hotărât este Agaricus camphoratus, determinat de renumitul micolog suedez Elias Magnus Fries în volumul 1 al trilogiei sale Systema Mycologicum din 1821.[7]
Apoi, în 1838, Fries însușii a transferat specia la genul Cortinarius sub păstrarea epitetului în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum,[8] fiind numele curent valabil (2021). Toți ceilalți taxoni creați precum variațiile descrise sunt acceptate sinonim.
Pălăria: compactă și densă are un diametru între 4 și 10 cm, este la început boltită semisferic cu marginea răsucită înspre interior și franjurată prin resturile vălului parțial care inițial acoperă zona între marginea pălăriei și picior în formă de o cortină violacee, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș, devenind în scurt timp convexă și apoi plată uneori chiar și răsucită în sus și ondulată. Cuticula este netedă, lucios-mătăsoasă și uscată. Coloritul inițial palid violet până albastru-liliaceu se decolorează destul de timpuriu ocru până brun-ocru, începând în centru.
Lamelele: stau destul de apropiat, sunt subțiri, bifurcate, în vârstă ondulate, nu prea înalte precum aderate la picior, fiind învăluite la început de sus menționata cortină. Coloritul este în tinerețe intensiv liliaceu, apoi bej-violaceu și la bătrânețe ruginiu până brun ca scorțișoara sau brun-purpuriu, ocazional cu muchii ceva mai deschise în culoare.
Piciorul: cu o înălțime de 6-10 (12) cm și o grosime de 1,5-2,5 cm este uscat, robust, gros, fibros, cilindric, uneori puțin îndoit și în partea inferioară mai îngroșat în formă de măciucă, fiind plin pe dinăuntru. Suprafața apăsat fin-fibroasă și nu rar brumată alb este de un colorit albicios până palid de lut, la bază mai mult ocru cu pete maronii și, în tinerețe, spre vârf uneori slab violaceu. Nu are un inel veritabil, dar prezintă o zonă inelară subțire și maronie compusă din resturile vălului.
Carnea: groasă și densă este albicioasă sau crem, dar mereu cu pete violacee, în special în picior, spre bază ocru. Mirosul diferă, depinde de stadiul evoluției. Tinde de la cel al cojii de cartofi până la cel de corn ars, bălegar de țap, cartofi putreziți sau chiar picioare puturoase. Gustul este blând, dar grețos, ca de gumă veche.[3][4]
Caracteristici microscopice: are spori alungit-ovoidali și verucoși de culoare ocru-gălbuie cu o mărime de 9-10 x 5-6 microni, pulberea lor fiind ruginie. Basidiile clavate și de aceeași culoare cu 2-4 sterigme fiecare au o dimensiune de 25-30 x 6-8 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) sunt foarte lungi și fusiforme, colorate asemănător.[10]
Reacții chimice: cuticula se decolorează cu baze puternice deschis ruginiu până gri-brun, dar nu arată nicio reacție cu de exemplu acizi, azot, azotat de argint sau tinctură de Guaiacum.[3][11]
Antonius Nicholas Jannaris: „Deutsch-Neugriechisches Handwörerterbuch Unter besonderer Berücksichtigung der neugriechischen Volksprache bearbeitet”, volumul 1, Editura Hahn’sche Buchhandlung, Hanovra 1883 p. 451
Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 274-275, ISBN 978-3-8354-1839-4
Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, Editura Kosmos, Stuttgart 2008, ISBN 978-3-440-11472-8
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983