sistem
From Wiktionary, the free dictionary
română
Variante
Etimologie
Din franceză système, < latină systema.
Pronunție
- AFI: /sis'tem/
Substantiv
| Declinarea substantivului sistem | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sistem | sisteme |
| Articulat | sistemul | sistemele |
| Genitiv-Dativ | sistemului | sistemelor |
| Vocativ | sistemule | sistemelor |
- ansamblu de elemente (principii, reguli, forțe etc.) dependente între ele și formând un tot organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de științe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcționeze potrivit scopului urmărit.
- totalitatea relațiilor pe baza cărora este alcătuit un sistem.
- totalitatea depozitelor formate în decursul unei perioade geologice.
- metodă de lucru, mod de organizare a unui proces, a unei operații, fel de a lucra; normă, obicei.
- model, tip, tipar; marcă (de fabrică).
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- sistem audio
- sistem Braille
- sistem binar
- sistem de aerisire
- sistem de aprindere
- sistem de asigurare
- sistem de comunicație
- sistem inerțial
- sistem informațional
- sistem zecimal
Cuvinte apropiate
Traduceri
ansamblu de elemente formând un tot organizat
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.