element
From Wiktionary, the free dictionary
Etimologie
Din franceză élément < latină elementum.
Pronunție
- AFI: /e.le'ment/
Substantiv
| Declinarea substantivului element | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | element | elemente |
| Articulat | elementul | elementele |
| Genitiv-Dativ | elementului | elementelor |
| Vocativ | ' | ' |
- parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg.
- piesă sau ansamblu de piese care formează o construcție.
- (spec.) fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer.
- persoană care face parte dintr-o colectivitate.
- (în filozofia antică și alchimie) fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei (foc, apă, aer, pământ) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor și fenomenelor naturii.
- fenomen al naturii care se manifestă ca o forță puternică.
- mediu în care trăiește o ființă; mediu în care cineva se simte bine.
- (chim.) substanță care nu poate fi descompusă în alte substanțe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obișnuite și care poate forma, prin combinare chimică, diverse substanțe compuse.
- pilă electrică; fiecare celulă a unei pile electrice.
- (în legătură cu o disciplină oarecare) principiu de bază, noțiune fundamentală.
Sinonime
- 1: componentă, constituent, piesă
- 6: stihie
- 7: habitat
- 10: cunoștințe, noțiuni
Cuvinte derivate
Traduceri
parte din întreg
|
în chimie
în alchimie
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
