ordine
From Wiktionary, the free dictionary
Etimologie
Din italiană ordine < latină ordo, ordinis.
Pronunție
- AFI: /'or.di.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului ordine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ordine | ordini |
| Articulat | ordinea | ordinile |
| Genitiv-Dativ | ordinii | ordinilor |
| Vocativ | ordine | ordinilor |
- dispoziție, succesiune regulată cu caracter spațial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, înșiruire, rând, rânduire, orânduială.
- așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic, rânduială; (p.ext.) conformitate cu o cerință, cu o normă, cu o disciplină, cu o regulă.
- principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii, lege proprie naturii.
- organizare, orânduire socială, politică, economică; regim; (spec.) stabilitate socială, respectul instituțiilor sociale stabilite.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Expresii
- A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva să respecte anumite norme (de conduită) încălcate; a admonesta
- (înv.) De ordine = de natura..., de felul..., de domeniul
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
