Remove ads
From Wikipedia, the free encyclopedia
Conform interpretării din secolul al XXI-lea, varietăți regionale ale limbii franceze sunt considerate ansamblurile de particularități cu care este folosită limba complet formată și însușită de toți vorbitorii din Francofonie, în diferitele teritorii din lume ale acesteia. Aceste varietăți nu se confundă cu graiurile numite tradițional patois în franceză, vorbite pe teritoriul din Franța al limbii franceze din Evul Mediu până prin secolul al XIX-lea, și care practic au dispărut[1]. Varietățile regionale ale limbii franceze actuale nu se confundă nici cu celelalte limbi oïl vorbite în jumătatea de nord a Franței, care n-au dispărut total, și care sunt considerate oficial limbi regionale, împreună cu alte limbi romanice din afara grupului oïl și cu alte limbi neromanice[2].
Varietățile regionale pot fi raportate la limba standard, dar și la o franceză generală formată din trăsăturile comune tuturor francofonilor[3].
Una sau alta din varietățile regionale ale francezei nu constă numai din trăsături regionale, ci este vorba în esență de franceza generală, în care sunt prezente elemente regionale în număr mai mic sau mai mare în funcție de regiune, de vorbitor și de lexicul unui domeniu sau al altuia.
Printre cuvintele regionale se pot deosebi unele care corespund numai unor realități regionale și altele, care denumesc realități generale. Un exemplu din prima categorie este cuvântul traboule din Lyon, care denumește o străduță ce leagă o stradă mai mare de alta trecând printr-un grup de case, iar din cealaltă categorie – cuvântul banque (în franceza standard „bancă”), care înseamnă „tejghea” în partea de centru-est și de sud-est a Franței[4]. Trăsăturile regionale sunt de patru feluri[5]:
Un cuvânt regional poate fi folosit simplu ca sinonim al unui cuvânt standard, paralel cu acesta, de exemplu corespunzătoarele cuvântului „afină”: airelle în sudul Franței (ex. ramasser des airelles „a culege afine”) și cuvântul standard myrtille provenind din nordul Franței (ex. acheter une tarte aux myrtilles „a cumpăra o tartă cu afine”)[4]. Însă un cuvânt regional poate fi folosit și atunci când este considerat mai potrivit față de unul standard[6]:
În diverse teritorii ale limbii franceze sunt și elemente, în principal cuvinte, care sunt specifice pentru anumite state. Astfel sunt denumirile unor instituții. De exemplu, „liceului” din România îi corespund lycée în Franța, athénée în Belgia, gymnase în Elveția și cégep în Québec[7].
Franceza are foarte multe varietăți regionale. Principalele varietăți și grupuri de varietăți sunt următoarele (reprezentate pe harta de mai sus):
Fiecare dintre cele de mai sus se subîmparte în alte varietăți regionale. De exemplu, în cea din sudul Franței este o varietate lyoneză, în cea din Québec una montréaleză, în cea din Antile una haitiană, în cea din Oceanul Indian una din Mauritius etc.
Particularitățile acestor varietăți se datorează mai ales limbilor vorbite altădată sau și în prezent în această parte a Franței. Drept exemplu, prezentăm în continuare specificitățile fonetice ale varietății vorbite în regiunea orașului Lille (după abrevierea „vs.” este dată pronunțarea standard)[8]:
Aceste varietăți sunt influențate în principal de limba occitană dominantă în regiunile din sudul Franței înainte de impunerea francezei, dar vorbită și în prezent. Ca exemplu, iată mai jos principalele caracteristici fonetice ale francezei vorbite în Languedoc și în Provence[10]:
Franceza vorbită în Belgia[12] este influențată mai ales de limbile picardă și valonă, iar în Bruxelles de limba flamandă.
Sistemul vocalic din franceza belgiană este mai conservator decât cel al majorității varietăților din Franța. De exemplu, se percep bine următoarele opoziții:
Alte fenomene:
Franceza folosită în Elveția[13] este influențată de limba francoprovensală cândva generală în cantoanele francofone, și de germana elvețiană, dar sunt prezente și unele arhaisme din vremea când franceza s-a impus și în această regiune. Printre particularități sunt și unele cuprinse în standardul local.
În pronunțare și în prozodie sunt prezente:
Franceza din Québec[15] iese în evidență în primul rând prin trăsăturile arhaice rămase de la imigranții din vestul Franței veniți în secolul al XVII-lea. În al doilea rând se poate percepe evoluția internă a varietății în condiții de izolare față de Franța. În al treilea rând, varietatea din Québec a fost influențată în oarecare măsură de limbile amerindiene locale, dar mai ales de limba britanicilor dominanți, deși de când provincia Québec a dobândit o largă autonomie, au fost adăugate la franceza standard reguli locale, în principal cu scopul înlocuirii anglicismelor.
În varietatea din Québec trăiesc toate opozițiile prezente în standardul general, dar care sunt, în funcție de regiune, mai mult sau mai puțin pe cale de dispariție în Franța: /a/ – /ɑ/ în silabă închisă, /ɛ̃/ – /œ̃/, vocală semideschisă – vocală semiînchisă [/œ/ – /ø/ în silabă închisă, /ɛ/ – /e/ (acestea fiind mai deschisă, respectiv mai închisă decât în Franța), /ɔ/ – /o/], /ɛ/ scurt – /ɛ:/ lung.
Particularități:
Varietatea acadiană[19] este denumită după numele Acadia al unei regiuni din Canada de pe vremea când era posesiune franceză. Acadia corespunde în mare provinciei Noua Scoție de astăzi. Vorbitorii varietății acadiene trăiesc mai ales în provincia New Brunswick, dar aceasta se vorbește și în Newfoundland. Din această varietate provine și cea din Louisiana, numită cadien „cadiană” (varietatea de aici a cuvântului acadien), deoarece aici au imigrat în secolul al XVIII-lea majoritatea francezilor expulzați de englezi din Noua Scoție.
Varietățile francezei din Antile[22] au fost influențate mai ales de limbile africanilor aduși ca sclavi. Pe teritoriile lor se vorbesc și limbi creole cu bază franceză, iar între acestea și varietățile locale ale francezei există un continuum. Din punctul de vedere al cunoașterii limbii franceze, Haiti pe de o parte și Antilele Franceze și Guyana pe de altă parte diferă oarecum. În Haiti și limba creolă locală este oficială, fiind vorbită de majoritatea populației, dat fiind că nivelul școlarizării este relativ scăzut, pe când în insulele ce aparțin de Franța este oficială numai franceza, iar nivelul școlarizării este comparabil cu cel din Franța, de aceea majoritatea populației este practic bilingvă.
Franceza folosită în țările din fostul Magreb francez[28] (Mauritania, Maroc, Algeria și Tunisia) are o situație aparte. Nu este limbă oficială, dar este totuși privilegiată, jucând un rol important în învățământ, ca prima limbă străină, predată intensiv, și, în măsură diferită de la țară la țară, ca limbă de predare și ca a doua limbă în media. De aceea, cel puțin persoanele școlarizate cunosc franceza, dar varietățile vorbite de ei sunt influențate de trăsături ale limbii lor materne, araba.
Dat fiind că sistemul vocalic al arabei constă numai din trei foneme (/i/, /u/ și /a/), aceasta influențează vocalele franceze în următoarele moduri:
/R/ se poate realiza ca [ʁ] (fricativă uvulară sonoră), [ʀ] (vibrantă uvulară), [r] (vibrantă alveolară), [ɾ] (bătută alveolară) sau [x] (fricativă velară surdă), în funcție de poziția consoanei și de factori sociologici (vârsta, sexul, mediul social al vorbitorului).
Împrumuturi există în franceza din Magreb din mai multe limbi, unele pe tot teritoriul, altele numai în anumite țări. Printre acestea sunt și cuvinte care au ajuns în argoul francez din Franța, apoi și în registrul de limbă familiar.
Principala sursă de împumuturi este, firește, limba arabă. Exemplu din tot Magrebul: baraka „binecuvântare divină”, în Franța cu sensul profan „baftă”.
În Mauritania sunt și cuvinte din limbi sub-sahariene, de exemplu, din limba wolof, guedj vs. poisson séché „pește uscat”.
În Maroc sunt și cuvinte de origine spaniolă, ex. patera – barcă cu fund plat.
În Algeria și în Tunisia se folosesc în domeniul fotbalului și cuvinte din engleză: keeper vs. gardien de but „portar” (în Algeria), referee vs. arbitre „arbitru” (în Tunisia).
Formarea de cuvinte se efectuează prin mai multe procedee:
Inovații semantice: barbu (în standard „bărbos”) – musulman extremist (în tot Magrebul), chérubin (în standard „îngeraș”) vs. enfant, adolescent „copil, adolescent” (în Tunisia).
Franceza din Africa Subsahariană[30] are, în fostele colonii franceze și belgiene, un statut de nivel mai înalt și un rol mai important decât în nordul Africii. În fiecare țară francofonă de la sud de Sahara, franceza este fie unica, fie una dintre limbile oficiale, dar în fiecare este limba comunicării la nivel de țară, fiindcă există multe limbi locale, ceea ce face imposibilă comunicarea la acest nivel fără o limbă comună. Chiar și acolo unde una dintre limbile locale este limbă oficială, aceasta nu s-a putut impune în toată țara respectivă, de aceea se recurge în continuare la franceză. Limba învățămâtului și a mass mediei este de asemenea aproape exclusiv franceza. În același timp, majoritatea populației este bilingvă, și aceasta influențează franceza vorbită aici, care prezintă o paletă foarte variată în ceea ce privește nivelul ei de cunoaștere și abaterile sale de la standard. Aceasta depinde de gradul de școlarizare a vorbitorilor. Există continuum în două direcții: între franceză și limba locală, și între diferitele niveluri ale folosirii francezei. Se poate considera ca nivelul cel mai reprezentativ unul mediu, pe care îl folosesc și cei care cunosc de asemenea nivelul cel mai apropiat de standard. Aceasta ca să nu fie priviți ca snobi cu ocazia comunicării cu celelalte categorii ale populației.
Lexicul francez din Africa Subsahariană[31] se caracterizează prin faptul că a păstrat mai puține arhaisme decât varietățile din America. Exemplu de asemenea cuvânt este honnir „a face de rușine”.
În varietățile subsahariene există nu numai lexeme folosite și în Franța, ci și cuvinte comune cu alte varietăți francofone decât cele din Franța:
Împrumuturi provin din mai multe limbi în franceza din Africa Subsahariană:
Formare de cuvinte:
Franceza vorbită în țările și regiunile din Oceanul Indian[33] nu are același statut în fiecare, iar locuitorii acestora vorbesc și alte limbi foarte diferite, de aceea în fiecare din acestea trăiește altă varietate a francezei.
În Madagascar, limba oficială este malgașa, dar franceza joacă un rol foarte important în învățământ, în administrație și în media. În același timp, cei care cunosc cu adevărat franceza sunt relativ foarte puțini, doar 0,2% din populație, care sunt bilingvi. Aici nu există nici limbă creolă cu bază franceză.
Insula Réunion aparține de Franța, deci aici franceza are același statut ca în Antilele Franceze, nivelul școlarizării este și aici relativ înalt, și aici de asemenea există o limbă creolă. Majoritatea populației este bilingvă.
Mauritius a fost colonie franceză între anii 1715 și 1810, apoi a ajuns sub dominație britanică, iar în 1968 și-a dobândit independența. Pe insulă este oficială numai limba engleză, dar majoritatea populației vorbește și acum o creolă cu bază franceză, iar limba franceză are un rol imprtant, fiind considerată un mijloc de ascensiune socială. Este prezentă în media, în cultul catolic și în viața economică.
Pe insulele din Oceanul Pacific, franceza se vorbește în Noua Caledonie, în insulele Wallis și Futuna, în Polinezia și în insulele Vanuatu. Primele trei teritorii aparțin de Franța, acolo franceza are același statut și rol ca în celelalte regiuni franceze de peste mări. Vanuatu este stat independent, unde franceza este una din limbile oficiale, vorbită de circa 40% din populație.
În Noua Caledonie[34], franceza este nu numai limbă oficială, ci și singura limbă de comunicare la nivelul întregului arhipelag, deoarece aici se vorbesc numeroase limbi: 28 de limbi melaneziene, limbi polineziene, limbi indoneziene și asiatice, engleza australiană, precum și creola cu bază engleză din Vanuatu. Există și o creolă cu bază franceză, tayo, dar vorbită de numai circa 1000 de persoane.
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.