Lista laureaților Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină

Lista laureaților Premiului Nobel pentru fiziologie sau medicină din 1901 până în prezent.^[1]

An	Nume	Țară	Contribuția premiată
1901	Emil Adolf von Behring	Imperiul German	Pentru tratamentul cu ser specific al difteriei și pentru contribuția sa la elaborarea „teoriei hormonale a imunității”.
1902	Ronald Ross	Marea Britanie	Pentru lucrările în care evidențiază rolul țânțarilor ca sursă transmițătoare a malariei.
1903	Niels Ryberg Finsen	Danemarca	Tratamentul cu raze luminoase concentrate și răcite, mai ales în lupus.
1904	Ivan Pavlov	Rusia	Lucrările din domeniul fiziologiei digestiei.
1905	Robert Koch	Imperiul German	Descoperirea agentului patogen al tuberculozei.
1906	Camillo Golgi Santiago Ramón y Cajal	Italia Spania	Cercetări asupra structurii sistemului nervos.
1907	Charles Louis Alphonse Laveran	Franța	Descoperirea rolului jucat de protozoare la producerea îmbolnăvirilor.
1908	Ilia Ilici Mecinikov	Rusia	Descoperirea fagocitozei și elaborarea „teoriei fagocitare a imunității”.
	Paul Ehrlich	Imperiul german	Lucrările în domeniul imunologiei și chimioterapiei sifilisului.
1909	Emil Theodor Kocher	Elveția	Lucrările din domeniul fiziologiei, patologiei și chirurgiei glandei tiroide.
1910	Albrecht Kossel	Imperiul german	Lucrările în domeniul constituenților proteici și nucleoproteici din celule.
1911	Allvar Gullstrand	Suedia	Lucrări de dioptrică a ochiului.
1912	Alexis Carrel	SUA[2]	Lucrări privind structura vasculară și transplantarea vaselor sanguine și a organelor.
1913	Charles Robert Richet	Franța	Descoperirea anafilaxiei, un caz particular al fenomenului imunitar.
1914	Robert Bárány	Austro-Ungaria	Lucrări de fiziologie și patologie a aparatului vestibular.
1919	Jules Bordet	Belgia	Descoperiri legate de imunitate.
1920	August Krogh	Danemarca	Descoperirea mecanismului de reglare a circulației capilare și a schimbului de gaze la nivel pulmonar.
1922	Archibald Vivian Hill	Marea Britanie	Explicarea procesului de producere a energiei musculare.
	Otto Fritz Meyerhof	Republica de la Weimar	Lucrări asupra consumului de oxigen și metabolismului acidului lactic în mușchi.
1923	Frederick Banting și John James Richard MacLeod	Canada Marea Britanie	Contribuția adusă în descoperirea și introducerea în terapeutică a insulinei.[3]
1924	Willem Einthoven	Olanda	Descoperirea mecanismului electrocardiogramei.
1926	Johannes Fibiger	Danemarca	Descoperirea carcinomului spiropter.
1927	Julius Wagner-Jauregg	Austria	Utilizarea malarioterapiei în paralizia generală.
1928	Charles Nicolle	Franța	Cercetările de epidemiologie asupra tifosului exantematic.
1929	Christiaan Eijkman	Olanda	Descoperirea vitaminei antinevritice.
	Frederick Gowland Hopkins	Marea Britanie	Descoperirea vitaminelor stimulatoare ale creșterii.
1930	Karl Landsteiner	Austria	Descoperirea grupelor sanguine.
1931	Otto Heinrich Warburg	Republica de la Weimar	Descoperirea fermentului respirator.
1932	Charles Scott Sherrington și Edgar Douglas Adrian	Marea Britanie Marea Britanie	Descoperiri privind funcțiile neuronului.
1933	Thomas Hunt Morgan	SUA	Descoperirea rolului jucat de cromozomi în ereditate.
1934	George Hoyt Whipple George Richards Minot William Parry Murphy	SUA SUA SUA	Descoperiri privind tratamentul ficatului în caz de anemie.
1935	Hans Spemann	Germania	Descoperirea efectului „organizator” în dezvoltarea embrionului.
1936	Henry Hallett Dale Otto Loewi	Marea Britanie [4] Austria[5]	Descoperiri privind transmiterea chimică a influxului nervos.
1937	Albert Szent-Györgyi	Ungaria	Evidențierea mecanismului proceselor biologice de oxidare și descompunere a vitaminei C.
1938	Corneille Heymans	Belgia	Descoperirea rolului jucat de mecanismele sino-aortice în reglarea respirației.
1939	Gerhard Domagk	Germania	Studiul asupra sulfamidelor.
1943	Henrik Dam[6] Edward Adelbert Doisy	Danemarca SUA	Descoperirea vitaminei K.
1944	Joseph Erlanger și Herbert Spencer Gasser	SUA	Descoperiri privind funcțiile intens diferențiate ale fibrelor nervoase elementare.
1945	Alexander Fleming Ernst Boris Chain Howard Walter Florey	Marea Britanie Marea Britanie[7] Marea Britanie [8]	Descoperirea penicilinei și a acțiunii sale terapeutice în diverse boli infecțioase.
1946	Hermann Joseph Muller	SUA	Crearea radiogeneticii și studiul mutațiilor produse de razele X.
1947	Carl Fedinand Cori Gerty Cori	SUA	Descoperirea mecanismului biosintezei glicogenului.
	Bernardo Houssay	Argentina	Descoperirea rolului jucat de hormonul lobului hipofizar anterior în metabolismul zahărului.
1948	Paul Hermann Müller	Elveția	Descoperirea eficacității produsului DDT ca insecticid de contact.
1949	Walter Rudolf Hess	Elveția	Descoperirea rolului hipotalamusului în coordonarea activității organelor interne.
	António Egas Moniz	Portugalia	Descoperirea valorii terapeutice a lobotomiei în anumite psihoze.
1950	Edward Calvin Kendall Tadeus Reichstein Philip Showalter Hench	SUA Elveția SUA	Descoperiri privind hormonii corticosuprarenali, structura și acțiunea lor biologică.
1951	Max Theiler	Africa de Sud[9]	Descoperirea virusului febrei galbene și a combaterii sale.
1952	Selman Waksman	SUA[10]	Descoperirea streptomicinei, antibiotic eficace împotriva tuberculozei.
1953	Fritz Albert Lipmann	SUA[7]	Descoperirea coenzimei A și a importanței sale în metabolismul intermediar.
	Hans Adolf Krebs	Marea Britanie[7]	Descoperirea ciclului tricarboxilic care are loc în procesele de oxido-reducere la nivel celular.
1954	John Franklin Enders Thomas Huckle Weller Frederick Chapman Robbins	SUA SUA SUA	Descoperirea posibilității de a cultiva virusurile poliomielitice pe țesuturi de diferite tipuri.
1955	Hugo Theorell	Suedia	Descoperirea modului de acțiune a enzimelor oxidante.
1956	André Frédéric Cournand, Werner Forssmann și Dickinson W. Richards	SUA[11] Germania SUA	Descoperiri privind privind cateterismul cardiac și modificările patologice ale sistemului circulator.
1957	Daniel Bovet	Italia [12]	Sinteza unor compuși antihistaminici și a diferiților relaxanți musculari.
1958	George Wells Beadle Edward Lawrie Tatum Joshua Lederberg	SUA SUA SUA	Lucrările din domeniul geneticii moleculare.
	Joshua Lederberg	SUA	Descoperiri legate de recombinările materialului genetic al bacteriilor.
1959	Severo Ochoa, Arthur Kornberg	SUA[13] SUA	Descoperirea mecanismului biosintezei acizilor nucleici (ARN și ADN) și a rolului acestora în ereditate.
1960	Frank Macfarlane Burnet Peter Medawar	Australia Marea Britanie[14]	Descoperirea toleranței imunologice și explicarea ei.
1961	Georg von Békésy	Ungaria SUA	Descoperirea mecanismului fizic al stimulării formațiilor cohleare.
1962	Francis Crick, James D. Watson, Maurice Wilkins	Marea Britanie SUA Marea Britanie	Descoperirea ADN-ului.
1963	John Carew Eccles Andrew Huxley Alan Lloyd Hodgkin	Australia Marea Britanie Marea Britanie	Descoperirea mecanismelor ionice implicate în excitarea și inhibiția porțunilor periferice și centrale ale membranei celulei nervoase.
1964	Konrad Bloch Feodor Lynen	SUA Germania	Descoperirea mecanismului biochimic al sintezei colesterolului și acizilor grași.
1965	André Lwoff Jacques Monod François Jacob	Franța	Lucrările lor referitoare la reglarea genetică a sintezei proteinelor în celula vie.
1966	Peyton Rous	SUA	Descoperirea unor virusuri cancerigene.
	Charles Brenton Huggins	SUA	Descoperiri privind tratamentul hormonal al cancerului de prostată.
1967	Ragnar Granit Haldan Keffer Hartline George Wald	Suedia SUA SUA	Descoperiri privind procesele vizuale fiziologice și chimice fundamentale.
1968	Marshall Warren Nirenberg, Har Gobind Khorana	SUA	Aportul la descoperirea codului genetic.
	Robert W. Holley	SUA	Reușita „citirii” pentru întâia oară a secvenței complete a nucleotizilor unei molecule de ARN-solubil.
1969	Max Delbrück, Alfred Hershey și Salvador Luria	SUA	Descoperiri privind substanțele neurotransmițătoare și mecanismul depozitării, eliberării, și inactivării lor.
1970	Bernard Katz Ulf von Euler Julius Axelrod	Marea Britanie Suedia SUA	Descoperirea mecanismelor ionice implicate în excitarea și inhibiția porțiunilor periferice și centrale ale membranei celulei nervoase.
1971	Earl Wilbur Sutherland Jr.	SUA	Descoperiri în domeniul mecanismelor de acțiune a hormonilor
1972	Gerald Edelman, Rodney Robert Porter	SUA Marea Britanie	Descoperirea structurii anticorpului (a moleculei de imunoglobulină).
1973	Karl von Frisch Konrad Lorenz Nikolaas Tinbergen[15]	Austria Austria Olanda	Studiile privind comportamentul animal, care deschid perspective psihiatriei, medicinii psihosomatice și ecologiei aplicate.
1974	Albert Claude Christian de Duve George Emil Palade [16]	Belgia Belgia SUA	Descoperirile de infrastructură celulară, în special a ribozomilor, loc de descifrare a mesajului ereditar și de biosinteză a proteinelor.
1975	David Baltimore Howard Martin Temin Renato Dulbecco	SUA SUA Italia	Studiul interacțiunii dintre acizii nucleici ai virusurilor cancerigene și genomul celular.
1976	Baruch Samuel Blumberg Daniel Carleton Gajdusek	SUA SUA	Descoperirea noilor mecanisme ale originii și diseminării bolilor infecțioase.
1977	Roger Guillemin, Andrew V. Schally, Rosalyn Yalow	SUA SUA	Descoperirea privind producția peptida hormonală a creierului. Descoperirea privind dezvoltarea tehnicii de radioimmunoassays a hormonilor peptidici.
1978	Werner Arber, Daniel Nathans, Hamilton O. Smith	SUA Suedia	Descoperirea enzimelor de restricție și de aplicarea lor la probleme de genetică moleculară.
1979	Allan M. Cormack, Godfrey N. Hounsfield	SUA Marea Britanie	Descoperirea privind computerul tomografic.
1980	Baruj Benacerraf, Jean Dausset, George D. Snell	SUA Franța	Pentru descoperirile lor, determinate genetic, în ceea ce privește structurile de pe suprafața celulelor care reglementează reacțiile imunologice.
1981	Roger W. Sperry, David H. Hubel, Torsten N. Wiesel	SUA SUA Suedia	Descoperirea sa în ceea ce privește specializarea funcțională a emisferelor cerebrale. Descoperirile lor în ceea ce privește prelucrarea informațiilor în sistem vizual.
1982	Sune K. Bergström, Bengt I. Samuelsson, John R. Vane	Suedia Suedia Marea Britanie	Descoperirea lor în ceea ce privesc prostaglandinele și substanțele bioactive.
1983	Barbara McClintock	SUA	Descoperirea elementelor genetice mobile.
1984	Niels K. Jerne, Georges J.F. Köhler, César Milstein	SUA SUA	Descoperirea cu privire la specificitatea în dezvoltarea și de control al sistemului imunitar și descoperirea principiului pentru producerea de anticorpi monoclonali.
1985	Michael S. Brown, Joseph L. Goldstein	SUA SUA	Descoperirea lor privind reglarea metabolismului colesterolului.
1986	Stanley Cohen, Rita Levi-Montalcini	SUA SUA	Descoperirea lor privind factorii de creștere.
1987	Susumu Tonegawa	Japonia	Descoperirea principiului genetic pentru producerea de anticorpi.
1988	Sir James W. Black, Gertrude B. Elion, George H. Hitchings	Marea Britanie SUA SUA	Descoperirile lor de principii importante in tratamentul pentru droguri.
1989	J. Michael Bishop, Harold E. Varmus	SUA SUA	Descoperirea lor privind originea oncogenă a celulelor retrovirale.
1990	Joseph E. Murray, E. Donnall Thomas	SUA SUA	Descoperirile lor în ceea ce privește transplantul de organe și de celule în tratamentul bolilor umane.
1991	Erwin Neher, Bert Sakmann	Germania Germania	Descoperirile lor în ceea ce privește funcția de canale ionice unice în celule.
1992	Edmond H. Fischer, Edwin G. Krebs	SUA SUA	Descoperirile lor în ceea ce privește fosforilarea reversibilă a proteinelor ca un mecanism biologic de reglementare.
1993	Richard J. Roberts, Phillip A. Sharp	SUA Marea Britanie	Descoperirea de gene split.
1994	Alfred G. Gilman, Martin Rodbell	SUA SUA	Descoperirea lor de proteine-G și rolul acestora în transducția de semnal în celulele.
1995	Edward B. Lewis, Christiane Nüsslein-Volhard, Eric F. Wieschaus	SUA Germania SUA	Descoperirile lor privind controlul genetic al dezvoltării embrionare timpurii.
1996	Peter C. Doherty, Rolf M. Zinkernagel	Australia Elveția	Descoperirile lor în ceea ce privește caracterul specific al celulelor de apărare mediate imun.
1997	Stanley B. Prusiner	SUA	Descoperirea de prioni - un nou principiu biologic de infecție.
1998	Robert F. Furchgott, Louis J. Ignarro, Ferid Murad	SUA SUA SUA	Descoperirile lor în ceea ce privește oxidul nitric, ca o moleculă de semnalizare în sistemul cardiovascular.
1999	Günter Blobel	SUA	Descoperirea faptului că proteinele au semnale intrinseci care guvernează transportul acestora și localizarea în celulă.
2000	Arvid Carlsson, Paul Greengard, Eric R. Kandel	Suedia SUA	Descoperirile lor în ceea ce privește transducția de semnal în sistemul nervos.
2001	Leland H. Hartwell, Tim Hunt, Sir Paul Nurse	SUA Marea Britanie Marea Britanie	Descoperirile lor de legături cheie ale ciclului celular.
2002	Sydney Brenner, H. Robert Horvitz, John E. Sulston	Marea Britanie SUA Marea Britanie	Descoperirile lor privind reglementarea genetică de dezvoltare a organelor și moartea programată a celulelor.
2003	Paul Lauterbur, Sir Peter Mansfield	SUA SUA	Descoperirea lor în ceea ce privește imagistica prin rezonanță magnetică.
2004	Linda B. Buck, Richard Axel	SUA SUA	Descoperirea lor de receptori odoranți și organizarea sistemului olfactiv.
2005	Barry J. Marshall, Robin Warren	Australia Australia	Descoperirea bacteriei Helicobacter pylori și rolul său în gastrită și ulcer peptic.
2006	Andrew Z. Fire Craig C. Mello	SUA	Descoperirea lor de interferență ARN-ului - reducerea la tăcere a genei de dublu catenar a ARN-ului.
2007	Sir Martin Evans Mario Capecchi Oliver Smithies	Marea Britanie SUA	Pentru cercetările în domeniul modificărilor genetice realizate asupra organismului șoarecilor prin intermediul celulelor stem.
2008	Harald zur Hausen Françoise Barré-Sinoussi Luc Montagnier	Germania Franța Franța	Pentru descoperirea faptului că virusul papilomului uman cauzează cancer cervical Pentru descoperirea virusului imunodeficienței umane.
2009	Elizabeth Blackburn Jack Szostak Carol Greider	SUA	Pentru descoperirea felului în care cromozomii sunt protejați de telomeri și de enzima telomerază.
2010	Robert G. Edwards	Marea Britanie	Pentru dezvoltarea fertilizării in vitro.
2011	Bruce Beutler Jules Hoffmann Ralph Steinman	SUA Franța Canada	Pentru descoperiri în ce privește activarea imunității înnăscute. Pentru descoperirea celulei dendritice și a rolului ei în imunitatea adaptivă
2012	John B. Gurdon Shinya Yamanaka	Marea Britanie Japonia	Pentru descoperirea faptului că celulele mature pot fi reprogramate pentru a deveni pluri potente
2013	James E. Rothman Randy W. Schekman Thomas C. Südhof	SUA SUA Germania	Pentru „descoperirile lor asupra mecanismului care reglează circulația veziculară, un sistem major de transport în celulele noastre”.[17]
2014	John O'Keefe May‐Britt Moser Edvard I. Moser	UK Norvegia Norvegia	Pentru descoperirea celulelor care constituie un sistem de poziționare în creier.[18]
2015	William C. Campbell Satoshi Ōmura Youyou Tu	Irlanda Japonia China	Pentru descoperiri privind tratamente noi ale bolilor produse de viermii cilindrici și ale malariei.[19]
2016	Yoshinori Ohsumi	Japonia	Pentru descoperirea mecanismului autofagiei.[20]
2017	Jeffrey C. Hall Michael Rosbash Michael W. Young	SUA	Pentru descoperirea mecanismelor moleculare care controlează ritmul circadian
2018	James P. Allison Tasuku Honjo	SUA Japonia	Pentru descoperirea terapiei cancerului prin inhibarea reglării negative a sistemului imunitar
2019	William G. Kaelin Jr. Peter J. Ratcliffe Gregg L. Semenza	SUA Marea Britanie SUA	Pentru descoperirile lor asupra modului în care celulele simt și se adaptează la disponibilitatea de oxigen
2020	Harvey J. Alter Michael Houghton Charles M. Rice	SUA Marea Britanie SUA	Pentru descoperirea virusului hepatitei C
2021	David Julius Ardem Patapoutian	SUA	Pentru descoperirea receptorilor de temperatură și pipăit
2022	Svante Pääbo	Suedia	Pentru descoperirile sale privind genomul homininilor dispăruți și evoluția umană
2023	Katalin Karikó Drew Weissman	SUA[21] SUA	Pentru descoperirile lor privind modificările bazelor nucleozidice care au permis dezvoltarea unor vaccinuri ARN mesager eficiente împotriva COVID-19
2024	Victor Ambros Gary Ruvkun	SUA SUA	Pentru descoperirea microARN-ului și a rolului său în reglarea post-transcripțională a genelor

Note

1. Observație: În anii 1915, 1916, 1917, 1918, 1921, 1925, 1940, 1941, 1942 nu s-a acordat Premiul Nobel.
2. Tara de origine: Franta.
3. Vezi Constantin Angelescu și Laura Sigartreu Petrina - Nicolae Paulescu (Ed. Științifică și Enciclopedică București, 1982)
4. Din 1903 a locuit in Germania.
5. Din 1946 a locuit in SUA.
6. Henrik Dam - Premiul Nobel pentru Medicină 1943^{[nefuncțională]} , 5 iulie 2008, Alexandra Zotta, Jurnalul Național, accesat la 6 iulie 2012
7. Născut în Germania.
8. Născut în Australia.
9. A locuit în SUA.
10. Născut în Ucraina.
11. Născut în Franța.
12. Născut în Elveția.
13. Nascut in Spania.
14. Născut în Brazilia.
15. Nikolaas Tinbergen^{[nefuncțională]} , 22 noiembrie 2007, Jurnalul Național, accesat la 6 iulie 2012
16. Savant de origine română.
17. The Nobel Prize in Physiology or Medicine 2013
18. The Nobel Assembly at Karolinska Institutet PRESS RELEASE 2014‐10‐06
19. R. M. (5 octombrie 2015), „William Campbell, Satoshi Omura si Youyou Tu au câștigat premiul Nobel pentru Medicină”, HotNews, accesat în 5 octombrie 2015
20. „Premiul Nobel pentru Medicina in 2016 castigat de japonezul Yoshinori Ohsumi pentru descoperirea mecanismului autofagiei”, HotNews, 3 octombrie 2016, accesat în 3 octombrie 2016
21. Născută în Ungaria.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de lista laureaților Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină

• en Official website of the Nobel Foundation

Premii Nobel

Științe

Chimie | Fiziologie sau Medicină | Fizică

Premiul Nobel pentru Literatură | Premiul Nobel pentru Economie | Premiul Nobel pentru Pace