gară din România From Wikipedia, the free encyclopedia
Gara Timișoara Nord (inițial Timișoara-Iosefin) este gara principală a orașului și totodată cea mai mare gară din regiunea de vest a României. În ceea ce privește transportul de pasageri, Timișoara Nord este una dintre cele mai aglomerate gări din România, cu o medie de 174 de trenuri de călători/zi și un flux de 5530 de călători/zi.[1] De aici operează trenuri ale Căilor Ferate Române, Regio Călători și Astra Trans Carpatic, iar pentru transportul de marfă în special ale companiei Grup Feroviar Român.
| Gara Timișoara Nord | |
_-_exterior_-_IMG_08.jpg) | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Adresă | Str. Gării, nr. 2 |
| Coordonate | 45°45′04″N 21°12′27″E |
| Linii | CFR 213 Timișoara–Radna CFR 218 Timișoara–Cenad CFR 310 Timișoara–Arad CFR 900 Timișoara–București CFR 918 Timișoara–Buziaș–Lugoj CFR 919 Timișoara–Jimbolia–Kikinda CFR 922 Timișoara–Stamora Moravița CFR 926 Timișoara–Cruceni |
| Operatori | CFR Călători Regio Călători Astra Trans Carpatic[*]  |
| Gări adiacente | gara Timișoara Sud gara Timișoara Vest gara Timișoara Est gara Ronaț Triaj gara Săcălaz[*] |
 11, 14, 18, M14 si M11 1, 8, 9 3, E1, E3,E4B | |
| Structură | La nivel |
| Peroane | 13 |
| Linii | 14 |
| Parcare | Da |
| Facilități pentru biciclete | Da |
| Bagaje | Da |
| Istoric | |
| Arhitect | Ferenc Pfaff |
| Deschisă | |
| Reconstruită | 1976 |
| Alte informații | |
| Accesibilă |  |
| Proprietar | România |
| Administrator | Compania Naţională de Căi Ferate[*] |
| Nume anterioare | Timișoara-Iosefin (–) Domnița Elena (–) Temesvár-Józsefváros (până în ) |
Modifică date / text  | |
.jpg)
Prima clădire a gării a fost inaugurată în 1897.[2] Aceasta a fost construită în stil neoclasic după proiectul arhitectului maghiar Ferenc Pfaff.[2] Costul construcției a fost de circa patru milioane de coroane.[3] Numele ei inițial a fost Josefstädter Bahnhof (în germană) sau Józsefváros indóház (în maghiară), în traducere „gara din Iosefin”, după numele cartierului Iosefin în care se află.[3]
După unirea Banatului cu România și instaurarea administrației românești la Timișoara, în 1919, gara a fost redenumită în Gara „Domnița Elena”, nume pe care l-a purtat până la Al Doilea Război Mondial.[3]
Gara a suferit avarii majore în timpul bombardării Timișoarei din cel de-Al Doilea Război Mondial, fiind bombardată de aviația aliată în noaptea din 16/17 iunie 1944.
După acest bombardament, o parte din pereții clădirii gării prezentau un pericol pentru călători, iar Serviciul tehnic al municipiului a luat decizia de a-i demola la 21 iunie 1944. Lucrările de demolare au început data de 28 iunie, iar în timpul lucrărilor plafonul sălii unde se aflau birourile serviciilor de tranzit s-a prăbușit, provocând moartea a cinci persoane și rănirea altor zece.[4]
La 3 iulie 1944 gara a fost puternic avariată în bombardamentul aviației Aliate asupra orașului.[2] În noaptea de 30 spre 31 octombrie 1944, gara a fost bombardată din nou, de această dată de Luftwaffe, fiind distruse și ultimele structuri rămase în picioare.[2]
Reconstrucția gării s-a făcut parțial după planurile inițiale. Până în anii 1960 încă mai dăinuia aripa de est a vechii clădiri, însă în 1976 a fost modernizată și stilul arhitectural schimbat radical.[2]
Din Timișoara pornesc o serie de căi ferate distincte, care fac legătura cu orașe aflate atât în România, cât și în Serbia sau Ungaria, iar de acolo, mai departe, cu alte orașe din Europa.
Accesul la Gara de Nord se poate face cu troleibuzele 11, M11, 14, M14, 18, cu tramvaiele 1, 8, 9 (linii momentan dezafectate), cu autobuzul 3 și cu autobuzele Expres 1, Expres 3, Expres 4 barat.[5]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
