Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
From Wikipedia, the free encyclopedia
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al doilea război mondial acoperă mai multe perioade:
- 1939 - 1940, perioada participării la război a celei de-a treia Republici Franceze,
- 1940 - 1945, perioadă marcată de luptele dintre forțele Regimului de la Vichy și cele ale Franței Libere de sub comanda lui Charles de Gaulle,
- perioada luptelor din Europa,
- perioada eliberării Franței de către Aliații occidentali, FFL și FFI
- perioada participării francezilor la faza finală a războiului împotriva Germaniei Naziste
Franța, alături de Regatul Unit, a fost unul dintre primii participanți la luptele celui de-al doilea război mondial, după ce a declarat război Germaniei Naziste ca urmare a invadării Poloniei din 1939. După războiul ciudat din 1939-1940, germanii au declanșat o ofensivă remarcabilă în Țările de Jos și, în timpul Bătăliei Franței, au reușit să înfrângă într-un mod neașteptat a treia Republică Franceză. Franța a capitulat în mod oficial în fața Germaniei pe 25 iunie 1940. În Franța a fost instaurat un regim colaboraționist condus de Philippe Pétain – Regimul de la Vichy. Pe 18 iunie 1940, Charles de Gaulle a ținut un discurs memorabil radiodifuzat destinat poporului francez, prin care chema la continuarea luptei împotriva Axei. De Gaulle nu a recunoscut legitimitatea Regimului de la Vichy și a format guvernul Franței Libere în exil. Efectivele francezilor liberi a crescut după succesele Aliaților din Africa de Nord, Italia și după debarcarea din Normandia. Pe 25 octombrie 1944, guvernele Regatului Unit, Statelor Unite și Uniunii Sovietice au recunoscut în mod oficial regimul lui de Gaulle drept guvern provizoriul al Franței. Recrutările efectuate în Franța eliberată au dus la o creștere notabilă a efectivelor armatelor franceze. Până la sfârșitul războiului din mai 1945, Franța avea sub arme 1.250.000 de oameni, dintre care 10 divizii luptau în Germania.