mare From Wikipedia, the free encyclopedia
Canalul Mânecii este strâmtoarea dintre sudul Angliei și nordul Franței ce leagă Oceanul Atlantic cu Marea Nordului (engl. English Channel, franceză La Manche, germană Ärmelkanal, olandeză Nauw van Calais sau Kanaal). În canal sunt Insulele Canalului aparținând coroanei britanice și insula Wight. Tot în Canalul Mânecii se varsă Sena. Port mai important Le Havre (Franța), Southampton si Plymouth (ambele aparțin Marii Britanii). Lungimea canalului 563 km, lățimea maximă 248 km, in zona strâmtorii Dover are lățimea minimă de 34 km, adâncimea medie a canalului 120 m, la deschiderea spre Marea Nordului are 41 m adâncime.
Acum există un tunel submarin ce leagă Anglia de Franța trecând pe sub Canalul Mânecii. Ideea acestui tunel datează din anul 1875, când s-au început la Sangate săpăturile, fiind mai târziu (1882) abandonate. Tunelul actual a fost construit între anii 1987 și 1994, în cooperare de guvernele Regatului Unit și Franței.
Organizația Hidrografică Internațională definește limitele Canalului Mânecii după cum urmează:[1]
La vest:
Linia care unește Insula Ouessant (48°38′23″N 4°34′13″V) cu Capul Land's End (50°04′N 5°43′V).
La est:
Limita sud-vestică a Mării Nordului.
Împreună cu Strâmtoarea Dover (Pas de Calais), leagă Marea Nordului de Oceanul Atlantic. Are o lungime de 578 km, lățime de 250 km la vest și 32 km la est, iar adâncimea minimă pe canalul navigabil este de 23,5 m.
Porturile principale: Portsmouth, Southampton, Le Havre, Cherbourg. Cele mai mari insule ale canalului: Insula Wight lângă coasta Marii Britanii și Insulele Canalului lângă coasta Franței. Sub strâmtoarea Dover, continuarea nord-estică a Canalului Mânecii, între Dover și Calais, a fost construit un tunel feroviar cu două linii, cunoscut ca Tunelul Canalului Mânecii (cu o lungime totală de 52,5 km, dintre care 38 km sub fundul canalului).
Canalul s-a format în perioada Pleistocenului ca urmare a două megainundații (acum 425.000 de ani și 200.000 de ani în urmă), datorită spargerii apelor dintr-un lac glacial situat în zona actualei Marea Nordului. Apa care a pătruns prin peretele glaciar a spălat istmul (creasta Weald-Artois) care lega atunci Marea Britanie de continent și a format Strâmtoarea Dover[2][3].
Cuvântul La Manche a fost împrumutat din denumirea franceză a strâmtorii (manche, în franceză, înseamnă „strâmtoare îngustă, braț”), termen folosit cel puțin din secolul al XVII-lea.
Înotătorii traversează Canalul Mânecii (mai exact, cea mai îngustă parte a acestuia – Strâmtoarea Dover, 32 km) în condiții dificile: apă rece (între +15 și +18°C vara), valuri și vânt (înotul are loc cu valuri de până la 4 grade pe Scara Beaufort), precum și curenți cauzate de maree. Din acest motiv, de-a lungul istoriei, doar aproximativ 1000 de persoane au reușit să traverseze Canalul Mânecii (până în anul 2012) – mai puțini decât cei care au urcat pe Everest.
Ca pe orice rută maritimă intens navigată, Canalul Mânecii se confruntă cu probleme de mediu din cauza navelor cu încărcături toxice și a tancurilor petroliere care traversează frecvent strâmtoarea. Aproximativ 40% din incidentele de poluare a mediului din Regatul Unit au loc în Canalul Mânecii și în zonele adiacente[9]. De exemplu, în urma naufragiului portcontainerului „Napoli” în 2007, aproximativ 1700 de tone de încărcătură periculoasă au fost aruncate pe țărmurile golfului Lyme.
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
