Imitațiunea lui Cristos / Urmarea lui Hristos[2] (în latinăImitatio Christi / De Imitatione Christi) este o operă de pietate și ascetică creștină, atribuită, în general, călugărului german Thomas a Kempis. A fost redactată la sfârșitul secolului al XIV-lea sau la începutul secolului al XV-lea, în limba latină medievală. Lucrarea este reprezentativă unei noi experiențe spirituale denumită Devotio Moderna. În lucrare, sub forma simplă a unor sfaturi, autorul propune cititorului căi de educare a sufletului pentru perfecționarea vieții de creștin, avându-L pe Hristos de model.
Mai multe informații Informații generale, Autor ...
Imitațiunea lui Cristos / Urmarea lui Hristos
De Imitatione Christi, manuscris păstrat la Koninklijke Bibliotheek,[1] din Bruxelles
Este cartea cea mai tipărită în lume, după Biblie și, potrivit lui Yann Sordet,
„unul dintre cele mai mari succese de librărie pe care Europa le-a cunoscut de la sfârșitul Evului Mediu până la începutul epocii contemporane.[3]”
Imitațiunea lui Cristos / Urmarea lui Hristos este una dintre lucrările care fac parte din literatura devoțională, fiind publicată în secolul al XV-lea. Textul său este un ajutor pentru rugăciune și devoțiuni personale. Unii văd Imitatio Christi ca pe unul din tratatele majore de morală creștină.
Lucrarea este atribuită preotului german Thomas a Kempis, din moment ce 60 din cele 66 de manuscrise poartă semnătura acestuia.
Atribuirea operei a fost mult discutată și disputată. A fost vorba despre italianul Ioannes Gerson[4], din ordinul călugăresc al Sfântului Benedict, de Jean Gerson[5], cancelar al Universității din Paris, de misticul neerlandez Gerard Groote. Însă potrivit opiniei care prevalează astăzi în mediile specialiștilor, autorul ar fi Thomas a Kempis, călugăr german din Mănăstirea augustiniană "Sfânta Agnes", situată în Țările de Jos. Atribuirea Imitațiunii lui Cristos a rămas mult timp problematică. După ce i-a fost atribuită lui Jean de Gerson, i-a fost atribuită canonicului Thomas a Kempis. Opera a fost, fără îndoială, terminată spre anul 1427.
În fapt, doisprezece contemporani îi atribuie Imitațiunea lui Cristos lui Thomas a Kempis: Jean Busch (1400-1479); Hermann Ryd (1408-1483); Jean Monbrun (1460-1502); Adrien de But (1480); Wessel Gandsfrod (1489); Farinator; Peter Schott; Tritheme; Pirckamer; Martin Simus; biograful anonim al lui Thomas a Kempis; editorul primei traduceri franceze a Imitațiunii în 1493. Toți afirmă, mai mult sau mai puțin clar, paternitatea lucrării lui Thomas a Kempis.
Există posibilitatea ca, în unele ediții ulterioare, cărturarii catolici autorizați să adauge precizări, sub formă de scurte meditații, rugăciuni și/sau îndrumări, vizavi de scrierile lui Toma a Kempis.
Textul lucrării începe prin aceste cuvinte: „«Cel ce Mă urmează nu umblă în întuneric», [6] spune Domnul. Acestea sunt cuvintele lui Hristos, prin care ne îndeamnă să trăim după exemplul vieții Lui, dacă vrem să fim cu adevărat luminați și eliberați de toată orbirea inimii. De aceea, cea mai mare străduință a noastră se cuvine să fie cugetul profund la viața lui Hristos.[7]’’
Idealul de imitare a lui Hristos este un element important al teologiei, eticii și spiritualității creștine.[8][9] Trimiterile la acest concept și practica sa se regăsesc în cele mai vechi documente creștine, de exemplu, în epistolele Sf. Apostol Pavel.
Sfântul Augustin privea imitația lui Cristos ca scop fundamental al vieții creștine și ca remediu la imitările păcatelor lui Adam.[9]
Sfântul Francisc de Assisi a pledat pentru o cale a sărăciei, imitându-l pe Hristos care s-a născut sărac, într-o iesle și a murit gol, pe cruce.[10][11] Tema imitării lui Hristos este întâlnită și în teologia bizantină, din secolul al paisprezecelea, fiind văzută ca o viață personală trăită în Hristos, ca o virtute creștină fundamentală.[12][13]
De Imitatione Christi este destul de simplă și făcută mai ales din aforisme și din maxime fără nicio pretenție teologică. Limbajul lucrării „este simplu și curgător, limpede ca o apă de munte, dar având adâncimi de ocean”.[14] Lucrarea a alimentat devoțiunea și rugăciunea numeroaselor generații de creștini, mai ales laici, care caută în viața lor de fiecare zi să trăiască respectând preceptele lui Hristos (de unde și titlul). „Dintre toate cărțile de pietate, ce s-au scris de vreun credincios al Bisericii, ea este socotită drept cea mai bună. Cunoscătorii spun că ei îi revine locul imediat după Sfânta Scriptură, în ceea ce privește puterea de prefacere sufletească, pe care o exercită asupra cititorilor.”[14]
Imitațiunea cuprinde patru cărți. Trei dintre ele tratează despre viața interioară, făcând apologia renunțării și elogiul sărăciei care permite apropierea de Cristos. Cea de-a patra parte este consacrată Sfintei Euharistii. Cartea arată o grijă constantă de a face viața spirituală accesibilă tuturor. Cartea este unul dintre cei mai buni ghizi spirituali din Evul Mediu și simbolizează idealul nou. Influența sa va fi considerabilă: Imitațiunea lui Cristos a devenit lucrarea cea mai citită, în lumea creștină, după Biblie. Imitatio Christi, „îndată după Sfânta Scriptură, este cartea cea mai citită pe fața pământului, precum și cea care a lucrat cele mai multe întoarceri la Dumnezeu a sufletelor păcătoase.”[14]
„Sfântul Ignațiu de Loyola le recomanda discipolilor săi s-o deschidă mereu - chiar și la întâmplare -, încredințat că, indiferent la ce pagină s-ar opri ochiul, învățătura și povețele aflate acolo vor folosi sufletului din belșug.”[15]
Mai aproape de zilele noatre, Leibniz scria undeva că Imitatio Christi este „una dintre cele mai bune cărți care s-au scris cândva”. John Wesley și Isaac Newton au clasat Imitațiunea lui Cristos printre cărțile care i-au influențat cel mai mult. Generalul britanic Charles George Gordon lua cu el în luptă această carte.
Iezuiții oferă un loc de prim ordin Imitațiunii, în exercițiile lor spirituale.
De Imitatione Christi a fost o influență timpurie asupra spiritualității Sfintei Tereza de Lisieux, care a folosit-o în viața ei de rugăciune, i-a distilat mesajul și a folosit-o în scrierile sale proprii, care au influențat apoi spiritualitatea catolică în ansamblul său.[16] Tereza a fost atât de atașată de carte și a citit-o de atâtea ori încât ea putea să citeze din Imitațiune, din memorie, pasaje întregi, încă din adolescență.[17]
Privitor la citirea Sfintelor Scripturi, autorul Imitațiunii îi recomanda cititorului: „Dacă ții să-ți priască citirea, citește cu duhul drept și cinstit al smereniei și nu urmări să capeți faimă de învățat. Nu te sfii să pui întrebări și ascultă în tăcere răspunsurile sfinților: nu disprețui pildele bătrânilor; nu fără rost au fost și-ți sunt împărtășite.”[18]
Atât credincioșii catolici, credincioșii ortodocși, cât și credincioșii protestanți admiră Imitațiunea lui Cristos și se înfruptă din bogăția spirituală pe care o degajă.
În zilele noastre, lucrarea suscită unele rezerve întrucât unii estimează că ea ar da prea multă importanță umilinței, resemnării și abnegației.
Din punct de vedere al librăriei, Imitațiunea este un succes care nu se dezminte de secole. În 1450, existau două sute cincizeci de manuscrise.
Ritmul Imitațiunii
Textul Imitațiunii lui Cristos este compus pentru a fi citit ritmat, potrivit măsurilor metrice gregoriene. În fapt, un manuscris al Imitațiunii din 1441, prezintă o punctuație metrică, prin care se sugerează citirea fiecărei fraze potrivit unui ritm precis, așa cum se citesc Psalmii.
În cei peste 500 de ani câți au trecut de la redactarea ei, după Biblie, Imitatio Christi este cartea de îndrumare spirituală cea mai tipărită, în cele mai multe limbi și în cele mai multe exemplare.[19] În limba latină a fost tipărită în peste 2000 de ediții.
De imitatione Christi libri quatuor, editor: Tiburzio Lupo, Città del Vaticano, Libreria Editrice Vaticana 1982, XXVII și 369 de pagini. ISBN 88-209-1365-8.
Noi ediții ies cu regularitate, mereu.
La scurt timp după apariția lucrării De Imitatione Christi, au început să apară traduceri în diferite limbi. Primele traduceri cunoscute sunt cele realizate, înainte de mijlocul secolulului al XV-lea, în limba engleză. Odată cu apariția tiparului, Imitatio Christi s-a difuzat mult mai ușor, atât în limba latină, cât și prin traduceri în alte limbi.
O traducere manuscrisă în franceză datează din 1447. Prima traducere tipărită a fost făcută în limba franceză, în anul 1462.
Of the Imitation of Christ, Chapman and Hall, 1878;
Thomas a Kempis, The Imitation of Christ, traducător: William Benham, 1905.
Thomas a Kempis, The Imitation of Christ, traducere de Aloysius Croft și Harold Bolton, 1940, Christian Classics Ethereal Library.[24]
Traduceri în limba finlandeză
Tuomas Kempiläinen, Kristuksen seuraamisesta. (De imitatione Christi, 1418.) Johdanto, suomennos ja selitykset: Seppo A. Teinonen. 3. painos (1. painos 1979). Uusi johdanto: Virpi Mäkinen. Pyhiinvaeltaja. Helsinki: Kirjapaja, 2006. ISBN 951-607-314-X.
Traduceri în limba franceză
Imitation de Jésus-Christ, Alfred Mame[25] et fils, Éditeurs, 1874
Printre cele vreo sută de traduceri în limba franceză ale Imitației, cele mai renumite și cele mai recomandate sunt cele realizate de Marillac (1621), Pierre Corneille (traducere în versuri 1651-1659), Sacy (1662), Gonnelieu (1712), Lallemant (1740), Gence (1820), Genoude (1822), La Mennais (1825), Darboy (1855).
Prima traducere tipărită, în limba franceză, este din 1462.
Michel de Marillac, L'Imitation de Jésus-Christ, Paris, 1631, in 8°, 568 pagini, atestă forma sa de pietate și arta sa de traducător.
Frumoasa traducere în versuri realizată, în limba franceză, de Pierre Corneille, publicată sub forma unor livrări periodice între 1651 și 1656 sub titlul L’Imitation de Jésus-Christ, traduite et paraphrasée en vers français, par P. Corneille à Paris, chez Robert II Ballard, en 1656[26], se dovedește un extraordinar succes de librărie cu 2.300 de edițiti și aproape de 2,4 milioane de exemplare în circulație la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ceea o face, în acea epocă, cea mai frecvent tipărită carte, după Biblie.[27]Traducerea făcută de Pierre Corneille a fost republicată, într-o colecție format de buzunar (în franceză: Livre de Poche), în anul 1978.
L'Imitation de Jésus-Christ, Traduction de l'Abbé Félicité de Lamennais, avec des réflexions à la fin de chaque chapitre, Paris, 1825[28]
Imitation de Jésus-Christ, Alfred Mame[29] et fils, Éditeurs, Tours, 1874
Imitation de Jésus-Christ, Traduction du Père de Gonnelieu de la Compagnie de Jésus, Avec une pratique et une prière à la fin de chaque chapitre, suivi de l’ordinaire de la Messe, Tours, Alfred Mame et fils, Éditeurs, M DCCC LXXVI [1876]
Imitation de Jésus-Christ, édition Tours, Alfred Mame et fils, 1930, Introduction par R.P.A. Fleury.
L'Imitation de Notre Seigneur Jésus-Christ, traduction de l'Abbé F. de La Mennais, préface de Daniel-Rops, de l'Académie française, Livre de poche chrétien, texte intégral, Arthème Fayard, Paris, 1961.
Imitation de Jésus-Christ, traducere de Félicité Robert de Lamennais (republicare a ediției din 1825), 1993.
Traduceri în limba germană
Nachfolge Christi, von Thomas von Kempen, hrsg. v. Walter Kröber, übersetzt von Johann Michael Sailer, Ditzingen: Reclam, 4. Aufl. 1986, 239 S., ISBN 3-15-007663-3 (= Reclams Universal-Bibliothek 7883) (Studienausgabe)
Thomas Von Kempen, Der Prediger Der Nachfolge Christi, Nabu Press, 2010 (reproducerea ediției din 1923), 412 pagini, ISBN 978-1-144-23851-1
Thomas a Kempis, pagina de titlu De navolging van Christus, Anvers, 1505, gravură pe lemn de Hieronymus Bosch[30], Muzeul Catharijneconvent din Utrecht.
O naśladowaniu Chrystusa – wstęp ks. J. Twardowskiego i posłowie tłumaczki A. Kamieńskiej do przetłumaczonego na nowo polskiego wydania O Naśladowaniu Chrystusa z 1980 r.
«A Thomii dela Câmp, De Urmarea lui Hristos, patru cărți», Tiparul Seminarului, Blaj, 1812, traducere de Samuil Micu;
Urmare lui Iisus Hristos, Tipografia lui I. Kopainig, 1845, traducere de Gavriil Munteanu (reeditată în: 1901, 1938, 1944);
Imitațiunea lui Cristos, Bacău, 1902, traducere de P.N.;
Imitațiunea lui Cristos, Iași, 1932, traducere de I.B., la Institutul „Presa Bună”;
Imitațiunea lui Cristos, ediția a II-a, revăzută de Părinții franciscani români, Biblioteca Ieremia Valahul #3, Editura Il Messaggero di S. Antonio – Basilica del Santo, Padova, din Italia, 1956;
Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, 1992, traducere de Andrei Brezianu;
Urmarea lui Hristos, cu o prefață de Preot Prof. Toma Chiricuță[33], tipărită cu binecuvântarea P.S. Eftimie, episcopul ortodox al Romanului, Editura „Bunavestire” din Bacău, reeditare a traducerii lui Gavriil Munteanu, 1997;
Imitarea lui Cristos, Editura Serafica, Roman, 2023, traducere de Pr. Adrian Măgdici, 324 de pagini, ISBN 978-606-770-231-6
Tomáš Kempenský, Nasledovanie Krista, Spolok svätého Vojtecha, 1994, reeditare în 2007 ISBN 80-7162-534-5.
Traduceri în limba spaniolă
Tomás de Kempis, Imitación de Cristo, traducere de Augustín Mangaña Méndez, Editorial Jus, 2000, 275 pagini, ISBN 978-968-423-388-1
Traduceri în limba suedeză
Thomas a Kempis, Om Kristi efterföljelse: texter i urval. Örebro: Libris 2004. ISBN 91-7195-717-0
«De mult timp îmi susțineam viața spirituală cu făina pură conținută în Imitațiune. Această carte mică nu mă părăsea niciodată, vara era în buzunar, iarna în manșon. Îi cunoșteam aproape pe de rost toate capitolele.» Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Histoire d'une âme
«Imitațiunea lui Cristos este pentru mistica Bisericii ceea ce Summa Theologiae a Sfântului Toma de Aquino este pentru scolastică: capodopera care conține cel mai pur spirit al doctrinei, în expresia ei desăvârșită.» Mgr Puyol, Lettres apostoliques
«Imitațiunea lui Cristos este cel mai frumos text ieșit din mâna unui om, pentru că Evanghelia nu vine de acolo.» Fontenelle
Yann Sordet (). Bibliothèque Mazarine; Editions des cendres, ed. Un succès de librairie européen: l'Imitatio Christi (1470-1850) (în franch). Paris. p.11. ISBN979-10-90853-01-0. Mai multe valori specificate pentru |pages= și |page= (ajutor)Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
Călugărul Ioannes Gerson a fost abate benedictin de Vercelli, prieten cu sfinții Anton de Padova și Francisc de Assisi, apud În loc de prefață, Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, Arhiepiscopia Romano-Catolică București, 1992, traducere de Andrei Brezianu, p. X.
Teologul francez Jean Charlier (1363-1429), cunoscut și sub numele de Jean Gerson, a fost cancelar al Universității din Paris, unul dintre susținătorii sinodului ecumenic de la Constanța (1414-1418), apud În loc de prefață, Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, Arhiepiscopia Romano-Catolică București, 1992, traducere de Andrei Brezianu, p. X.
Preotul Toma Chiricuță, Câteva rânduri către cititor, In: Urmarea lui Hristos, Tipărită cu Binecuvântarea Preasfințitului †Eftimie Episcopul Romanului, Editura „Bunavestire”, p. 4.
A.M. Koldeweij, P. Vandenbroeck en B. Vermet (2001) Jheronimus Bosch. Alle schilderijen en tekeningen, Rotterdam: Museum Boijmans Van Beuningen, [etc.], ISBN 90-5662-219-6, ill. 55.
Părintele Toma Chiricuță de la Biserica Zlătari, autorul Prefeței (Câteva rânduri către cititor), consideră că autorul lucrării este necunoscut: „Dăm drumul, în lumea cititorilor români, unei noi tipărituri, a vechii și prea binecuvântatei cărți, scrisă acum mai bine de cinci sute de ani, de un anonim și care poartă sugestivul titlu: Urmarea lui Hristos.” Câteva rânduri către cititor, in Urmarea lui Hristos, Tipărită cu Binecuvântarea Preasfințitului †Eftimie, Episcopul Romanului, Editura „Bunavestire”, Bacău, p. 3.
Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte † Iustin Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982;
Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediție jubiliară a Sfântului Sinod, Tipărită cu binecuvântarea și prefața Prea Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001 (Versiune tradusă după Septuaginta, de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului) ISBN 973-9332-86-2;
Noul Testament, Tradus și adnotat de Pr. Dr. Emil Pascal, Éditions du Dialogue, Société d’éditions internationales, Paris, 1992 ISBN 2-85316-007-6;
Collectanea gersoniana ou recueil d’études de recherches et de correspondances littéraires ayant trait au problème bibliographique de l’origine de «L’Imitation de Jésus-Christ», publiées par Jehan Spencer Smith, Caen, Hardel-Mancel, 1842, 334 p.
Imitation de Jésus-Christ, Traduction du Père de Gonnelieu de la Compagnie de Jésus, Avec une pratique et une prière à la fin de chaque chapitre, suivi de l’ordinaire de la Messe, Tours, Alfred Mame et fils, Éditeurs, M DCCC LXXVI
Imitation de Jésus-Christ, édition Tours, Alfred Mame et fils, 1930, Introduction par R.P.A. Fleury;
Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, Traducere nouă, după originalul latin, cu stabilirea concordanțelor citatelor din Sfînta Scriptură de Andrei Brezianu, Arhiepiscopia Romano-Catolică București, 1992;
Urmarea lui Hristos, Tipărită cu Binecuvântarea Preasfințitului †Eftimie, Episcopul Romanului, Editura „Bunavestire”, Bacău, 1997.
Paul Poupard, Le Pape, 1ère édition, Collection „Que sais-je?” (n° 1878), Paris, P.U.F., 1980. In-16, broché, 128 pp.
