Englezi

Englezii sunt un popor germanic care numără în total circa 90 milioane de persoane. Circa 45 milioane de englezi trăiesc în Anglia (constituind trei sferturi din populația Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord), iar alte 45 milioane de englezi trăiesc în state din afara Europei (de ex. în Statele Unite ale Americii, Canada, Chile,^[5] Australia, Noua Zeelandă și Africa de Sud).

Englezi
English people The English Englishmen
Populație totală
90.000.000
Regiuni cu populație semnificativă
Statele Unite 27.516.400[1]  Canada 6.570.000[2]  Australia 6.358.900[3]  Africa de Sud 1.800.000  Chile 350.000 - 420.000  Noua Zeelandă 44.200 – 281.900[4]  Argentina 100.000
Limbi vorbite
Engleză
Religii
Preponderent anglicanism dar și catolicism (minoritate)
Grupuri înrudite sau legate cultural
Germani, Danezi, Norvegieni, Olandezi, Austrieci, Islandezi, Suedezi, Feroezi, Frizoni
Modifică date / text

Limba lor nativă este engleza, cea mai vorbită limbă germanică (parte a limbilor germanice de vest, înrudită cel mai mult cu limba scots respectiv cu limbile frizone) din lume respectiv lingua franca a Epocii contemporane. Denumirea de „englez” vine de la tribul anglilor (trib sau popor germanic care provenea din peninsula Angeln, landul Schleswig-Holstein, nordul Germaniei de astăzi), un trib germanic care s-a așezat în insula Britania (anterior cunoscută ca Anglia romană sau Roman Britain în engleză, fiind sub stăpânire romană) în secolul al V-lea și care provenea din peninsula Iutlanda (azi Germania și Danemarca). Alături de aceștia s-au așezat încă alte două triburi germanice de vest: iuți (tot din Iutlanda) și saxoni (din nord-vestul Germaniei de azi). Totodată, un alt popor germanic care s-a așezat în Britania în Evul Mediu Timpuriu au fost frizonii din Provincia Frizia, Olanda de astăzi.^[6]

Istorie

Articol principal: Istoria Angliei

Vezi și: Anglo-saxoni, Invazia anglo-saxonă a Britaniei, Cronica anglo-saxonă, Anglia anglo-saxonă și Literatura anglo-saxonă.

Englezii s-au format din contopirea populației băștinașe celtice și a celei celtice romanizate (cunoscuți ca Romano-Britons în engleză, i.e. un amestec etnic de celți insulari cu romani) din centrul, sudul și nordul Britaniei împreună cu triburile germanice sosite aici din Danemarca contemporană (mai precis din peninsula Iutlanda) precum și din nordul Germaniei de astăzi (mai precis din landul Saxonia Inferioară) în secolul al V-lea, la începutul Evului Mediu (sau Evul Mediu Timpuriu), mai precis: anglii, saxonii, iuții și frizonii (cunoscuți colectiv drept anglo-saxoni).^[7] Anglo-saxonii (conduși inițial în secolul al V-lea de frații legendari Hengist și Horsa peste Marea Nordului) au întemeiat șapte regate medievale timpurii în Britania, mai precis: Northumbria, Mercia, East Anglia, Essex, Kent, Sussex și Wessex, toate cunoscute colectiv drept „(The) Heptarchy” (i.e. Heptarhia).^[8] Înaintea acestor regate, au mai existat altele mai mici precum Deira (în estul Angliei de astăzi), Bernicia (în nord-estul Angliei de astăzi precum și în sud-estul Scoției),^[a] Lindsey (în estul Angliei de astăzi),^[b] Surrey (Suther-ge)^[9] sau Isle of Wight (locuit de populația Wihtwara despre care cronicarul Beda Venerabilul scria că ar fi descins din iuți). Conform cronicarului Beda Venerabilul (cunoscut de asemenea ca Sfântul Beda Venerabilul), anglo-saxonii au ajuns prima dată în Britania în 449 d.Hr., acest an corespunzând cu sintagma The Saxon Advent în limba respectiv istoriografia engleză (sau Adventus Saxonum în limba latină), i.e. venirea saxonilor.^[10] Aceștia au fost inițial invitați ca mercenari de către regele briton Vortigern, activând în armata acestui monarh împotriva picților respectiv a scoțienilor, ulterior răsculându-se împotriva acestuia și a romano-britonilor. Această confederație germanică cunoscută colectiv drept anglo-saxoni erau vorbitori nativi ai unor dialecte germanice care au evoluat ulterior în engleza veche (Old English sau Englisc/Ænglisc în engleză).^[11]

În etnogeneza englezilor, anglo-saxonilor li s-au mai adăugat în secolul al X-lea vikingi de origine daneză și norvegiană în regiunile nord-estice, aceștia din urmă punând bazele statului Danelaw-ului (unde legile danezilor primau față de cele ale anglo-saxonilor). Normanzii din actuala regiune Normandia (nordul Franței) au exercitat o influență puternică după anul 1066 (i.e., după ce au câștigat Bătălia de la Hastings prin Wilhelm Cuceritorul) timp de mai multe secole de-a lungul Evului Mediu Clasic. După Cucerirea normandă, Regatul Angliei a devenit unul dintre cele mai puternice state medievale din Europa Occidentală, fiind ulterior într-o rivalitate de lungă durată cu Regatul Franței, reprezentată la nivel militar de Războiul de 100 de Ani. După înfrângerea din Războiul de 100 de ani, Regatul Angliei a devenit o țară predominant agricolă care încă se refăcea din conflictul precedent înainte de a începe ulterior să colonizeze părți semnificative din Lumea Nouă în secolele următoare, devenind una dintre cele mai importante puteri coloniale europene în America (mai precis în America de Nord și, respectiv, în Caraibe). De altfel, ulterior, imperiul colonial britanic a devenit cel mai mare imperiu din lume și din istorie (cunoscut de asemenea ca imperiul peste care soarele nu apune niciodată), cu colonii largi (cunoscute ca dominioane) în Canada, Africa de Sud, Australia sau Noua Zeelandă de astăzi spre exemplu.^[12]

Galerie

• 
  Hartă înfățișând migrația angliilor din Danemarca contemporană din secolul al III-lea d.Hr. către sud, în nordul Germaniei de astăzi (saxonii sunt un popor desprins din anglii)
• 
  Hartă înfățișând migrația angliilor, saxonilor și iuților în Evul Mediu timpuriu (mai precis în secolul al V-lea) către Britania (iuții au migrat în sud către Frizia de asemenea)
• 
  Hartă în limba engleză înfățișând migrația anglo-saxonilor din nordul Europei continentale către Britania la începutul Evului Mediu timpuriu (mai precis între 400 și 500 d.Hr.)
• 
  Anglii, saxoni și iuți în Britania la circa 600 d.Hr.
• 
  Cele 7 regate anglo-saxone (i.e., Northumbria, Mercia, East Anglia, Essex, Kent, Sussex și Wessex) cunoscute colectiv drept „(The) Heptarchy”
• 
  Insulele britanice la circa 802 d.Hr., cu cele 7 regate anglo-saxone
• 
  Danelaw (i.e. regatul danezilor în Anglia medievală timpurie) la 878 d.Hr.
• 
  Rutele de raiduri ale vikingilor danezi și norvegieni către Britania începând cu secolul al IX-lea

Note explicative

1. Deira și Bernicia s-au unit ulterior în secolul al VII-lea pentru a forma Northumbria.
2. Regat care a fost absorbit de Northumbria în secolul al VII-lea.