From Wikipedia, the free encyclopedia
Limbile germanice sunt o grupă de limbi indo-europene vorbite în centrul, nordul și nord-vestul Europei precum și în alte părți ale lumii. Limbile germanice, în special engleza și germana, sunt printre cele mai vorbite și învățate limbi din lume, fapt observat și în România.
| Limbi germanice | |
| Distribuire geografică | Europa, America de Nord, America de Sud, Australia |
|---|---|
| Clasificare lingvistică | |
Limbi indo-europene
| |
| Limba proto | Limba protogermanică |
| Subdiviziuni | |
Grupul de vest
| |
| Răspândire în lume | |
 Limbile germanice în lume | |
| Această pagină poate conține caractere Unicode. | |
Modifică text  | |
Strămoșul comun al tuturor limbilor germanice este cunoscut sub numele de proto-germanică (sau germana comună), care a fost vorbită aproximativ din prima jumătate a mileniului 1 î.Hr. în timpul Epocii Fierului, în partea nordică a Europei. Proto-germanica, împreună cu toate limbile care au derivat din aceasta, este caracterizată de un număr de proprietăți lingvistice unice. Cea mai renumită dintre acestea este schimbul de consoane, cunoscut și sub numele de Legea lui Grimm. Varietăți timpurii ale limbii au început să apară odată cu migrația triburilor germanice din nordul Europei (i.e. Scandinavia) în secolul al II-lea î.Hr. spre partea central-nordică a continentului.
Cele mai vorbite limbi germanice sunt engleza și germana, cu aproximativ 300–400 milioane vorbitori[1][2] și peste 100 de milioane respectiv.[3] Acestea două aparțin grupului vestic de limbi germanice. Acest grup include de asemenea alte limbi importante, cum ar fi neerlandeza cu 23 de milioane de vorbitori[4] și afrikaans cu mai mult de 6 milioane de vorbitori nativi.[5] Grupa nordică a limbilor germanice include norvegiana, daneza și suedeza (care împreună formează subgrupa continentală) precum și islandeza și feroeza (care aparțin subgrupei insulare), care sunt vorbite împreună de un total de 20 de milioane de vorbitori.[6] Etnologul SIL a listat un total de 53 de limbi germanice diferite.
Limbile germanice posedă un număr de caracteristici comune, unice față de cele ale altor limbi indo-europene.
Probabil cele mai cunoscute dintre aceste caracteristici sunt:
Alte caracteristici importante sunt:
Se crede că toate limbile germanice au apărut dintr-o limbă ipotetică proto-germanică, asemănătoare între ele datorită Legii lui Grimm și a Legii lui Verner. Asta a avut loc probabil în timpul Epocii de Fier pre-romane, din nordul Europei, după circa 500 î.Hr.. Proto-germanica a fost cel mai probabil vorbită după 500 î.Hr., [11] iar limba proto-nordică după secolul al II-lea, care mai târziu încă este destul de asemănătoare cu proto-germanica reconstruită.
Conform datelor lingvistice și arheologice, se pare că ultima mare schimbare care a avut efecte asupra tuturor limbilor germanice a avut loc pe un teritoriu întins între sudul Suediei, sudul Norvegiei, Danemarca și Elba inferioară. [12]
Din perioada în care au fost atestate, varietățile de limbi germanice au fost împărțite în trei grupe: limbi germanice de vest, de est și de nord. [12] Relația exactă dintre ele este greu de determinat doar din evidențele rare provenite de la inscripțiile runice, dar se știe că ele au rămas mutual inteligibile în timpul Perioadei de Migrații [13], astfel unele varietăți individuale sunt dificil de clasificat.
Unele inscripții runice datând din secolele XVIII și IX au supraviețuit (cum ar fi Piatra Eggjum și Piatra Rök), unele texte în alfabetul latin din secolul al XII-lea au supraviețuit (Íslendingabók), și unele poezii scandinave datează cel mai devreme din secolul al IX-lea.
Germana inferioară
Punctele indică zonele în care poliglotismul este comun.Cam din secolul al X-lea, varietățile de limbi germanice s-au diferențiat destul de mult pentru a nu mai fi mutual-inteligibile între ele. Contactul lingvistic dintre locuitorii vikingi din Danelaw și anglo-saxoni au lăsat urme asupra limbii engleze și se crede că aceasta a fost elementul care a facilitat decăderea gramaticii vechi a englezei vechi, care a rezultat în crearea englezei medii de prin secolul al XII-lea.
Grupa estică de limbi germanice a fost marginalizată de pe la sfârșitul perioadei Marilor Migrații. Burgunzii, goții și vandalii au de venit asimilați din punct de vedere lingvistic de către vecinii lor prin secolul al VII-lea, limba gotică crimeană fiind singura care a persistat până în secolul al XVIII-lea.
În timpul Evului Mediu Timpuriu, grupa vestică a limbilor germanice a fost separată în primul rând de către dezvoltarea insulară a englezei medii, iar în al doilea rând de către fenomenul lingvistic de schimb al consoanelor care s-a manifestat în cadrul germanei; în acest fel, s-au creat două varietăți principale de germană (inferioară și superioară) și alte varietăți gradate, denumite centrale (sau mijlocii). Până la începutul erei moderne, aceste schimbări au dus la crearea unor diferențe considerabile între limbi, variind ca în cazul germanei: germana superioară alemanică în sud și saxona inferioară nordică în nord. Deși ambele varietăți sunt considerate a reprezenta limba germană, vorbitorii dialectelor pot cu greu să se înțeleagă între ei. Varietățile sudice au completat al doilea schimb sonor, în timp ce varietățile nordice au rămas neafectate de către acest fenomen lingvistic.
Grupa nordică a limbilor germanice, pe de altă parte, au rămas unificate după 1000 d.Hr.; de fapt, limbile scandinavice continentale (suedeza, daneza și norvegiana) încă păstrează o oarecare inteligibilitate mutuală. Diferențele dintre limbile vestice continentale și insulare (cum este islandeza) se datorează în mare parte datorită faptului că gramatica limbii nordice veche a rămas practic neschimbată, în timp ce a celor continentale s-a schimbat foarte multe.
Limba engleză are statut oficial în Belize, Canada, Insulele Falkland, Noua Zeelandă, Filipine, Puerto Rico, Guam, și în alte foste colonii britanice din Asia, Africa și Oceania. În plus, este limba de facto a Regatului Unit, a Statelor Unite ale Americii și a Australiei.
Deși Germania a avut de asemenea câteva posesiuni coloniale, limba germană nu a rămas oficială după destrămarea dominației coloniale, astfel limba germană este vorbită doar minoritar sau ca limbă secundară de către comunitățile de imigranți din America de Nord și America de Sud, Australia și din țările africane, printre care se numără fosta colonie germană Namibia (vorbită de persoanele educate și în comerț); a fost odată limbă oficială acolo. Un dialect german, numit „Neerlandeza de Pennsylvania”, este încă prezentă printre populațiile de anabaptiși din Pennsylvania, Statele Unite.
Deși Țările de Jos are câteva posesiuni coloniale, neerlandez este oficială în Aruba, Belgia, Curaçao, Țările de Jos, Sint Maarten și Surinam.
Limba afrikaans este una dintre cele 11 limbi oficiale din Africa de Sud și este lingua franca în Namibia.
În afara Danemarcei, limba daneză este limbă oficială în teritoriile de peste ocean numite Insulele Feroe și este lingua franca și limba educației în Groenlanda, unde a fost limba oficială până în 2009.
Limba norvegiană este vorbită în afara Norvegiei în comunitățile de imigranți din nordul Statelor Unite.
Tabelul de mai jos arată succesiunea etapelor istorice semnificative a fiecărei limbi (orizontal) împreună cu grupările lor aproximative în subfamilii (vertical).
| Epoca de fier pre-romană 500–100 î.Hr. |
Epoca de fier Timpurie 100 î.Hr.–100 d.Hr. |
Epoca de fier Târzie 100–300 |
Perioada migrațiilor 300–600 |
Evul Mediu Timpuriu 600–1100 |
Evul Mediu 1100–1350 |
Evul Mediu Târziu 1350–1500 |
Epoca Modernă Timpurie 1500–1700 |
Epoca Modernă 1700 to present | |
| Proto-Germanică | Germanice de vest | Irminonic (Elbe Germanic) |
Germana primitivă superioară | Germană superioară veche, Lombardă |
Germana superioară medie | Germana superioară nouă timpurie | Germana superioară | ||
| Germana standard | |||||||||
| Istvaeonic (Weser-Rhine Germanic) |
Frankish primitivă | Frankish veche | Germană centrală veche | Germana centrală medie | Germana centrală nouă timpurie | ||||
| Varietăți de germană centrală | |||||||||
| Franconiană veche inferioară (Olandeză veche) |
Olandeză medie timpurie limburgheză |
Olandeză medie târzie de limburgheză |
Limburgheză timpurie | Limburgheză | |||||
| Olandeză medie timpurie |
Olandeză medie târzie |
Olandeza modernă timpurie |
Varietăți de olandeză | ||||||
| Afrikaans | |||||||||
| Ingvaeonice | Saxonă primitivă (Ingvaeonică de sud-est) |
Saxonă veche | Germană inferioară medie | Varietăți de germană inferioară | |||||
| Anglo-frizone (Ingvaeonică de nord-est) |
Frizonă primitivă | Frizonă veche | Frizonă medie | Varietăți de frizonă | |||||
| Engleză primitivă | Engleză veche (Anglo-saxonă) |
Engleză medie timpurie | Engleză medie târzie |
Engleză modernă timpurie | Varietăți de engleză | ||||
| Scoțiană timpurie | Scoțiană medie | Varietăți de scoțiană | |||||||
| Germanice de nord | Limbi proto-nordice | Nordica veche de vest runică |
Islandeză veche | Islandeză veche târzie |
Varietăți de islandeză | ||||
| Norvegiană veche | Feroeză veche | Feroeză | |||||||
| Old Norn | Norn | Dispărută | |||||||
| Nordica veche de est runică |
Norvegiană veche | Norvegiană | |||||||
| Daneză veche timpurie |
Daneză veche târzie |
Daneză | |||||||
| Suedeză veche timpurie |
Suedeză veche târzie |
Suedeză veche timpurie and Dalecarlian dialects | |||||||
| Runic Old Gutnish |
Early Old Gutnish |
Late Old Gutnish |
Gutnish | dispărută | |||||
| Germanice de est | Gotică | (dialecte gotice neatestate) | Gotică crimeană | dispărută | |||||
| Vandalică | dispărută | ||||||||
| Burgundă | dispărută | ||||||||
Toate limbile germanice provin de la limba proto-germanică în antichitate.
Toate dintre cele mai vechi limbi germanice împart un număr de caracteristici comune, despre care se crede că au fost moștenite de la o limbă proto-germanică. Din punct vedere fonologic, asta include schimbările importante de sunete cunoscute și sub denumire de Legea lui Grimm și Legea lui Verner, care au introdus un număr mare de consoane fricative; limbile proto-indo-europene (PIE) au avut doar una singură, /s/.
Cea mai importantă dezvoltare vocalică este contopirea (în majoritatea cazurilor) a vocalelor lungi și scurte /a/ și /o/, creându-se /a/ și /ō/ lung. Asta a afectat, de asemenea, și diftongii, astfel în limbile PIE /ai/ și /oi/ au fost unite în /ai/, iar /au/ și /ou/ au fost unite în /au/. /ei/ din limbile PIE a devenit /ī/ lung. /ē/ lung din limbile PIE s-a transformat într-o vocală notată ca /ē1/ (este admisă scrierea fonetică [ǣ]),[18] în timp ce o nouă, destul de neobișnuită vocală lungă /ē2/ s-a dezvoltat în circumstanțe variate și necunoscute în totalitate. Proto-germanica nu a avut nicio vocală de frontală rotunjită, deși toate limbile germanice în afara goticii și-au adăugat-o ulterior prin procedeul i-umlaut.
Proto-germanica și-a dezvoltat un accent puternic pe prima silabă a rădăcinii (deși resturi ale accentului original din limbile PIE sunt vizibile datorită Legii lui Verner). Asta a dus la o distrugere constantă a vocalelor din silabele neaccentuate. În proto-germanică, aceasta a progresat doar până în punctul în care vocalele finale scurte absolute (altele decât /i/ și /u/) au fost pierdute și vocalele finale lungi absolute au fost scurtate, însă toate limbile literare timpurii manifestă o anumită stare de pierdere a vocalelor. În cele din urmă, acestea au dus practic, în unele limbi (ca engleza modernă), la pierderea tuturor vocalelor ce urmează după accentul principal și la creșterea constantă a unui număr mare de cuvinte monosilabice.
Tabelul următor ilustrează rezultatele principalele efecte ale vocalelor și consoanelor din proto-germanică asupra altor limbi vechi. Pentru vocale, doar efectele în silabele accentuate sunt ilustrate. Efectele din silabele neaccentuate sunt relativ diferite, variind de la limbă la limbă, și depinzând de un număr de factori diverși (cum ar fi, dacă silaba a fost medială sau finală, dacă silaba a fost deschisă sau închisă sau dacă silaba precedentă a fost ușoară sau grea).
Notații:
| Proto-germanică[19][20] | (Pre-)gotică[lower-alpha 1][21][22] !! Nordică veche[23] !!Engleză veche[24][25][26][27][28][29][30] !! Germană veche înaltă[31][32] | |||
|---|---|---|---|---|
| a | a | a, ɔ(…u) | æ, a(…a), a/o(n), æ̆ă(h,rC,lC) | a |
| a(…i) | e, ø(…u) | e, æ, ĭy̆(h,rC,lC) | e, a(hs,ht,Cw) | |
| ãː | aː | aː | oː | aː |
| ãː(…i) | æː | eː | äː | |
| æː | eː, ɛː(V) | aː | æː, æa(h) | aː |
| æː(…i) | æː | æː | äː | |
| e | i, ɛ(h,hʷ,r) | ja, jø(…u), (w,r,l)e, (w,r,l)ø(…u) | e, ĕŏ(h,w,rC) | e, i(…u) |
| e(…i) | i, y(…w) | i | i | |
| eː | eː, ɛː(V) | eː | eː | ie |
| i | i, ɛ(h,hʷ,r) | i, y(…w) | i, ĭŭ(h,w,rC) | i |
| iː | iː | iː | iː, iu(h) | iː |
| oː | oː, ɔː(V) | oː | oː | uo |
| oː(…i) | øː | eː | üö | |
| u | u, ɔ(h,hʷ,r) | u, o(…a) | u, o(…a) | u, o(…a) |
| u(…i) | y | y | ü | |
| uː | uː, ɔː(V) | uː | uː | uː |
| uː(…i) | yː | yː | üː | |
| ai | ai | ei, ey(…w),aː(h,r) | aː | ei, eː(r,h,w,#) |
| ai(…i) | ei, æː(h,r) | æː | ||
| au | au | au, oː(h) | æa | ou, oː(h,T) |
| au(…i) | ey, øː(h) | iy | öü, öː(h,T) | |
| eu | iu | juː, joː(T) | eo | io, iu(…i/u) |
| eu(…i) | yː | iy | ||
| p | p | p | p | pf-, -ff-, -f |
| t | t | t | t | ts-, -ss-, -s |
| k | k | k | k, tʃ(i,e,æ)-, -k-, -(i)tʃ-, -tʃ(i)- | k-, -xx-, -x |
| kʷ | kʷ | kv, -k | kw-, -k-, -(i)tʃ-, -tʃ(i)- | kw-, -xx-, -x |
| b-, -[β]- | b-, -[β]-, -f | b-, -[v]- | b-, -[v]-, -f | b |
| d-, -[ð]- | d-, -[ð]-, -þ | d-, -[ð]- | d | t |
| [ɣ]-, -[ɣ]- | g-, -[ɣ]-, -[x] | g-, -[ɣ]- | g-, j(æ,e,i)-, -[ɣ]-, -j(æ,e,i)-, -(æ,e,i)j- | g |
| f | f | f, -[v]- | f, -[v]-, -f | f |
| þ | þ | þ, -[ð]- | þ, -[ð]-, -þ | d |
| x | h | h, -∅- | h, -∅-, -h | h |
| xʷ | hʷ | xv, -∅- | hw, -∅-, -h | hw, -h- |
| s | s | s-, -[z]- | s-, -[z]-, -s | ṣ-, -[ẓ]-, -ṣ |
| z | -z-, -s | r | -r-, -∅ | -r-, -∅ |
| r | r | r | r | r |
| l | l | l | l | l |
| n | n | n-, -∅(s,p,t,k), -∅ | n, -∅(f,s,þ) | n |
| m | m | m | m | m |
| j | j | ∅-, -j-, -∅ | j | j |
| w | w | ∅-, v-(a,e,i), -v-, -∅ | w | w |
Cea mai veche limbă germanice are morfologia tipică flexibilă complexă a limbilor indo-europene vechi, care conțin patru sau cinci cazuri gramaticale; verbele marcate pentru persoane, numere, timpuri și moduri; substantive multiple și clase verbale; câteva articole sau fără; și mai degrabă cuvintele libere. Limbile germanice vechi sunt renumite pentru faptul că au doar două timpuri verbale (prezent și trecut), cu trei aspecte trecut-viitor specific limbilor PIE (imperfect, aorist și perfect/stativ) unite într-unul și niciun timp nou (viitor, mai mult ca perfect, etc.) în dezvoltare. Au existat trei moduri: indicativ, subjonctiv (dezvoltat din optativul limbilor PIE) și imperativ. Verbele gotice au avut un număr de caracteristici arhaice moștenite de la limbile PIE care au fost pierdute în alte limbi germanice (cu excepția unor urme), printre care se numără finalul dublu, vocea pasivă flexibilă (derivată din vocea mediopasivă a limbilor PIE), și o clasă de verbe cu reduplicare în cadrul timpului trecut (derivat din timpul perfect al limbilor PIE). Sistemul complex de timpuri verbale al englezei moderne (cum se regăsește în enunțurile: In three months, the house will still be being built.- În trei luni, casa va fi încă în construcție (formă continuă), sau If you had not acted so stupidly, we would never have been caught, - dacă nu te-ai fi purtat atât de stupid, noi nu am fi fost prinși niciodată) este aproape în totalitate datorată dezvoltării ulterioare (deși paralelă în mare parte a restului limbilor germanice).
Printre invoațiile primordiale din proto-germanică se numără verbele la prezent preterite, un set special de verbe a căror timp prezent seamănă cu timpul trecut al altor verbe și care este originea a mare parte dintre verbele modale din limba engleză; o terminație de trecut (pentru așa-zisele verbe slabe, marcate cu -ed în engleză) care apare în diverse forme ca /d/ or /t/, probabil derivate de la verbul to do (a face); și alte două seturi separate de terminații adjectivale, la origine corespunzătoare unor deosebiri dintre semantica indefinită ("a man" - un om, cu o combinație de terminații adjectivale și pronominale din limbile PIE) și semantica definită ("the man" - omul, cu terminații derivate din substantivele n-stem din limbile PIE).
La origine, adjectivele din limbile PIE aveau aceleași clase de declinații ca și substantivele. Cele mai cunoscute clase (clasele o/ā) foloseau o combinație de terminații în o pentru genurile masculin și neutur și terminații în ā pentru genul feminin, însă alte clase cunoscute (cum ar fi clasele i și u) au folosit terminațiile de la o singură declinație vocalică pentru toate genurile, și au existat și alte clase bazate pe alte declinații. Un set relativ diferit de terminații „pronominale” au fost folosite pentru pronume, determinanți și cuvinte cu semantică asociată (de exemplu, „tot”, „doar”)
O inovație importantă în limba proto-germanică a fost dezvoltarea a două seturi separate de terminații adjectivale, a origine corespondente unei deosebiri dintre semanticul indefinit („un om”) și semanticul definit („omul”). Terminațiile adjectivelor indefinite au fost derivate dintr-o combinație de terminații pronominale cu declinațiile adjectivale bazate pe vocale - de obicei clase o/ā (clase terminate în a/ō în contextul limbilor germanice) dar câteodată și clase i sau u. Adjectivele definite, totuși, au avut terminații bazate pe substantivele cu terminație n. La început, ambele tipuri de adjective au putut fi folosite, dar deja din timpul proto-germanicii a evoluat un model în care adjectivele definite trebuiau să fie însoțite de un determinant cu semantică definită (de exemplu, articol definit, pronume demonstrativ, pronume posesiv), în timp ce adjectivele indefinite erau utilizate în alte circumstanțe (fie însoțit de un cuvânt cu semantică indefinită ca „a”, „one” sau „some”, sau neînsoțit).
În secolul al XIX-lea, cele două tipuri de adjective - indefinite și definite - erau de asemenea denumite „tari” și „slabe”, denumiri care sunt încă folosite. Aceste denumiri erau bazate pe apariția celor două seturi de terminații din germana modernă. În germană, terminațiile pentru cazul distinctiv folosit odată pentru substantive aproape că a dispărut, iar asta a determinat ca încercarea de a deosebi un caz de altul să fie preluată de către determinanți și adjective. Mai mult, datorită cunoscutul schimb de sunete, terminațiile variate ale adjectivelor definite (n) au fuzionat până când au mai rămas doar două terminații (-e and -en) folosite pentru exprimarea unei categorii flexionare din cele șasprezece (masculin/feminin/neutru/plural împreună cu nominativ/acuzativ/dativ/genitiv - germana modernă unește toate genurile la plural). Terminațiile adjectivelor indefinite (a/ō) au fost mai puțin afectate de către schimbul de sunete, așadar au mai rămas șase terminații (-, -e, -es, -er, -em, -en), distribuite într-un așa fel încât să poată exprima categoriile flexionare cu ușurință.
Următorul tabel înfățișează un substantiv tipic de tipul a, din proto-germanică, *fiskaz („pește”), și dezvoltarea sa în diverse limbi literare vechi:
| Proto-germanică | Gotică | Nordică veche | Germană veche înaltă | Germană medie înaltă | Germană | Engleză veche | Saxonă veche | Frizonă veche | ||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Singular | Nominativ | *fisk-az | fisk-s | fisk-r | visk | visch | fisch | fisc | fisc | fisk |
| Vocativ | *fisk | fisk | ||||||||
| Acusativ | *fisk-ą | fisk | fisk | |||||||
| Genitiv | *fisk-as, -is | fisk-is | fisk-s | visk-es | visch-es | fisch-es[34] | fisc-es < fisc-æs | fisc-as, -es | fisk-is, -es | |
| Dativ | *fisk-ai | fisk-a | fisk-i | visk-a | visch-e | fisch-(e)[35] | fisc-e < fisc-æ | fisc-a, -e | fisk-a, -i, -e | |
| Instrumental | *fisk-ō | -- | -- | visk-u | -- | -- | fisc-e < fisc-i[36] | fisc-u | -- | |
| Plural | Nominativ, Vocativ | *fisk-ôs, -ôz | fisk-ōs | fisk-ar | visk-a | visch-e | fisch-e | fisc-as | fisc-ōs, -ās | fisk-ar, -a |
| Acusativ | *fisk-anz | fisk-ans | fisk-a | visk-ā | ||||||
| Genitiv | *fisk-ǫ̂ | fisk-ē | fisk-a | visk-ō | fisc-a | fisc-ō, -ā | fisk-a | |||
| Dativ | *fisk-amaz | fisk-am | fisk-um, -om | visk-um | visch-en | fisch-en | fisc-um | fisc-un, -on | fisk-um, -on, -em | |
| Instrumental | *fisk-amiz | -- | -- | -- | -- | -- | -- | -- | -- | |
Câțiva dintre termenii din tabelul de mai jos au avut parte de schimb semantic. De exemplu, forma Sterben și alți termeni pentru a deceda au aceeași origine cu cuvântul din engleză starve („a flămânzi”; literal, „a muri de foame”). Există de asemenea cel puțin un exemplu de împrumut dintr-o origine ne-germanică (ounce-uncie, și alte înrudite din latină).
| Română | Engleză | Scoțiană | Frizonă de vest | Afrikaans | Neerlandeză | Olandeză (Limburgheză) | Germană inferioară | Germană inferioară (Groningen) | Germană medie (Luxemburgheză) |
Germană | Idiș | Gotică | Islandeză | Feroeză | Suedeză | Daneză | Norvegiană (Bokmål) | Norvegiană (Nynorsk) |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| măr | apple | aiple | apel | appel | appel | appel | Appel | Abbel | Apel | Apfel | עפל / epl | aplus | epli | epli[37] | äpple | æble | eple | eple |
| tablă | board | buird | board | bord | bord | bórdj/telleur | Boord | Bred | Briet | Brett[38] | ברעט / bret | baúrd | borð | borð | bord | bord | bord | bord |
| fag | beech | beech | boeke | beuk | beuk | beuk | Boeoek / Böök | Beukenboom | Bich | Buche | – | bōka[39]/-bagms | beyki | bók(artræ) | bok | bøg | bok | bok / bøk |
| carte | book | beuk | boek | boek | boek | book | Book | Bouk | Buch | Buch | בוך / bukh | bōka | bók | bók | bok | bog | bok | bok |
| sân | breast | breest | boarst | bors | borst | boors | Bost | Bôrst | Broscht | Brust | ברוסט / brust | brusts | brjóst | bróst / bringa | bröst | bryst | bryst | bryst |
| brun | brown | broun | brún | bruin | bruin | broen | bruun | broen | brong | braun | ברוין / broyn | bruns | brúnn | brúnur | brun | brun | brun | brun |
| zi | day | day | dei | dag | dag | daag | Dag | Dag | Do | Tag | טאג / tog | dags | dagur | dagur | dag | dag | dag | dag |
| mort | dead | deid | dea | dood | dood | doed | dood | dood | dout | tot | טויט / toyt | dauþs | dauður | deyður | död | død | død | daud |
| muri | die (starve) | dee | stjerre | sterf | sterven | stèrve | sterven / starven / döen | staarven | stierwen | sterben | שטארבן / shtarbn | diwan | deyja | doyggja | dö | dø | dø | døy / starva |
| destul | enough | eneuch | genôch | genoeg | genoeg | genóg | noog | genog | genuch | genug | גענוג / genug | ganōhs | nóg | nóg/nógmikið | nog | nok | nok | nok |
| deget | finger | finger | finger | vinger | vinger | veenger | Finger | Vinger | Fanger | Finger | פינגער / finger | figgrs | fingur | fingur | finger | finger | finger | finger |
| da | give | gie | jaan | gee | geven | geve | geven | geven | ginn | geben | געבן / gebn | giban | gefa | geva | ge / giva | give | gi | gje(va) |
| sticlă | glass | gless | glês | glas | glas | glaas | Glas | Glas | Glas | Glas | גלאז / gloz | – | glas | glas | glas | glas | glass | glas |
| aur | gold | gowd | goud | goud | goud | goud / góldj | Gold | Gold | – | Gold | גאלד / gold | gulþ | gull | gull | guld / gull | guld | gull | gull |
| bine/bun | good | guid | gód | goed | goed | good | good | goud | gutt | gut | גוט / gut | gōþ(is) | góð(ur) / gott | góð(ur) / gott | god | god | god | god |
| mână | hand | haund | hân | hand | hand | hand | Hand | Haand | Hand | Hand | האנט / hant | handus | hönd | hond | hand | hånd | hånd | hand |
| cap | head | heid | holle | hoof[40] / kop[41] | hoofd / kop[41] | kop[41] | Kopp[41] / höved | Heufd / Kop[41] | Kopp[41] | Haupt / Kopf[41] | הויפט/קאפ / hoypt/kop[41] | háubiþ | höfuð | høvd / høvur | huvud | hoved | hode | hovud |
| mare | high | heich | heech | hoog | hoog | hoeg | hoog | hoog / höch | héich | hoch | הויך / hoykh | háuh | hár | høg / ur | hög | høj | høy / høg | høg |
| acasă | home | hame | hiem | heim[42] / tuis[43] | heem, heim[42] / thuis[43] | thoes[43] | Tohuus[43] / heem | Thoes[43] | Heem | Heim(at) | היים / heym | háimōþ | heim | heim | hem | hjem | hjem / heim | heim |
| cârlig | hook / crook | heuk | hoek | haak | haak | haok | Haak | Hoak | Krop / Kramp | Haken | האק / hak | kramppa | haki / krókur | krókur / ongul | hake / krok | hage / krog | hake / krok | hake / krok[44] |
| casă | house | hoose | hûs | huis | huis | hoes | Huus | Hoes | Haus | Haus | הויז / hoyz | hūs | hús | hús | hus | hus | hus | hus |
| mult | many | mony | mannich / mennich | baie / menige | menig | minnig | Mennig | Ìnde | – | manch | מאנכע / mankhe | manags | margir | mangir / nógvir | många | mange | mange | mange |
| lună | moon | muin | moanne | maan | maan | maon | Maan | Moan | Mound | Mond | – | mēna | máni / tungl | máni | måne | måne | måne | måne |
| noapte | night | nicht | nacht | nag | nacht | nach | Nach / Nacht | Nacht | Nuecht | Nacht | נאכט / nakht | nótt | nótt | nátt | natt | nat | natt | natt |
| nu (ba) | no (nay) | nae | nee | nee | nee(n) | nei | nee | nee / nai | nee(n) | nee / nein / nö | ניין / neyn | nē | nei | nei | nej / nä | nej / næ | nei | nei |
| bătrân | old (dar: elder, eldest) | auld | âld | oud | oud | aajt (vechi) / gammel (decăzut) | old / gammelig | old / olleg | aalt | alt | אלט / alt | sineigs | gamall (dar: eldri, elstur) / aldinn | gamal (dar: eldri, elstur) | gammal (dar: äldre, äldst) | gammel (dar: ældre, ældst) | gammel (dar: eldre, eldst) | gam(m)al (dar: eldre, eldst) |
| unu | one | ane | ien | een | een | ein | een | aine | een | eins | איין / eyn | áins | einn | ein | en | en | en | ein |
| uncie | ounce | unce | ûns | ons | ons | óns | Ons | Onze | – | Unze | – | unkja | únsa | únsa | uns | unse | unse | unse / unsa |
| zăpadă | snow | snaw | snie | sneeu | sneeuw | sjnie | Snee | Snij / Snèj | Schlue | Schnee | שניי / shney | snáiws | snjór | kavi / snjógvur | snö | sne | snø | snø |
| piatră | stone | stane | stien | steen | steen | stein | Steen | Stain | Steen | Stein | שטיין / shteyn | stáins | steinn | steinur | sten | sten | stein | stein |
| acel | that | that | dat | daardie / dit | dat / die | dat / tot | dat / dit | dat / dij | dat | das | דאס / dos | þata | það | tað | det | det | det | det |
| doi | two / twain | twa | twa | twee | twee | twie | twee | twij / twèje | zoo / zwou / zwéin | zwei/zwo | צוויי / tsvey | twái | tveir / tvær / tvö | tveir / tvey / tvær / tvá | två / tu | to | to | to[45] |
| cine | who | wha | wa | wie | wie | wee | wokeen | wel | wien | wer | ווער / ver | Ƕas / hwas | hver | hvør | vem | hvem | hvem | kven |
| vierme | worm | wirm | wjirm | wurm | worm | weurm | Worm | Wörm | Wuerm | Wurm / Made | ווארעם / vorem | maþa | maðkur / ormur | maðkur / ormur | mask / orm [46] | orm | makk / mark / orm [46] | makk/mark/orm[46] |
| Română | Engleză | Scoțiană | Frizonă de vest | Afrikaans | Neerlandeză | Olandeză (Limburgheză) | Germană inferioară | Germană inferioară (Groningen) | Germană medie (Luxemburgheză) |
Germană | Idiș | Gotică | Islandeză | Feroeză | Suedeză | Daneză | Norvegiană (Bokmål) | Norvegiană (Nynorsk) |
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
