Cortinarius cinnamomeus

Cortinarius cinnamomeus sin. Dermocybe cinnamomea
	Bureți de mesteacăn
Clasificare științifică
Domeniu:	Eucariote
Regn:	Fungi
Diviziune:	Basidiomycota
Clasă:	Basidiomycetes
Subclasă:	Agaricomycetidae
Ordin:	Agaricales
Familie:	Cortinariaceae
Gen:	Cortinarius
Subgen:	Dermocybe
Specie:	C. cinnamomeus
Nume binomial
	Cortinarius cinnamomeus; (L.) Gray (1821)
Sinonime
	Agaricus cinnamomeus L. (1753); Agaricus fucatophyllus Lasch (1828); Flammula cinnamomea (L.) P.Kumm. (1871); Dermocybe cinnamomea (L.) Wünsche (1877) ; Gomphos cinnamomeus (L.) Kuntze (1898); Dermocybe fucatophylla (Lasch) Ricken (1915);
	Modifică text

Cortinarius cinnamomeus (Carl von Linné, 1753 ex Samuel Frederick Gray, 1821), sin. Dermocybe cinnamomea (Carl von Linné ex Friedrich Otto Wünsche, 1877), din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius,^[1] cunoscut în popor sub numele burete (bureți) de mesteacăn,^[2] ciocolați, ciuperca fierii sau penișoară,^[3] este o specie de ciuperci otrăvitoare care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă pe terenuri acre și umede, mai ales în grupuri mici, în păduri de foioase și turbării sub mesteceni precum în cele de conifere, acolo mai ales sub molizi, unde pământul este acoperit cu mușchi. Apare, de la câmpie la munte, din iulie până în octombrie (noiembrie).^[4]^[5]

Informații pe scurt sin. Dermocybe cinnamomea, Clasificare științifică ...

Închide

Taxonomie

Numele binomial a fost determinat de marele savant suedez Carl Linné, de verificat în volumul 2 al marii sale opere Species Plantarum systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1753.^[6]

În 1821, micologul englez Samuel Frederick Gray a transferat specia sub păstrarea epitetului la genul Cortinarius , de verificat în volumul 1 al lucrării sale A natural arrangement of British plants.^[7]

Sinonime obligatorii sunt Dermocybe cinnamomea a botanistul german Friedrich Otto Wünsche, de verificat în cartea sa Die Pilze. Eine Anleitung zu ihrer Kenntnis din 1877,^[8] Flammula cinnamomea a lui Paul Kummer din 1871^[9] și Gomphos cinnamomeus a lui Otto Kuntze din 1898,^[10] toate trei create pe baza descrierii lui Linné.

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (latină cinnamum=scorțișoară, coaja scorțișoarei),^[11] datorită aspectului cuticulei.

Descriere

Pălăria: are un diametru de 3-9 cm, fiind la început conică, apoi netedă și ușor boltită, dar în cele mai multe cazuri cocoșată ascuțit. Cuticula mătăsos-fibroasă până fin solzoasă și uscată devine cu vârsta goală. Coloritul diferă între galben-maroniu, ocru-roșcat și brun de scorțișoară, centrul fiind de culoare mai închisă.
Lamelele: sunt atașate la picior și acolo rotunjite, fiind destul de late, ușor bombate, asociate dens precum bifurcate și intercalate spre margine. Culoarea inițial viu portocalie schimbă cu maturitatea spre brun de scorțișoară, muchiile fiind colorate mai gălbui. În stadiul tânăr al ciupercii sunt acoperite cu fragmente galbene ale vălului parțial foarte subțiri.
Piciorul: are o lungime de 4-8 (10) cm și o lățime de 0,6-0,8 (1) cm, este lung, subțire aproape cilindric, ușor bulbos spre bază și fibros, la început plin, devenind apoi în cele mai multe cazuri gol pe interior. Mai departe poartă o schițare abia vizibilă unui inel, rest al vălului parțial. El este gălbui pe suprafață, nu rar zonat longitudinal maroniu și cu nuanțe măslinii spre bază.
Carnea: este destul de subțire în pălărie și fibroasă în picior, clar galbenă până șofrănie, la bătrânețe cu tonuri măslinii. Mirosul este de iarbă sau sfeclă furajeră și gustul neplăcut, după unii și amar.^[4]^[5]
Caracteristici microscopice: are spori galbeni ca lămâia, alungit ovoidali cu un apicol, punctați pe exterior și granulați pe dinăuntru, măsurând 7-9 x 4,5-6,5 microni. Pulberea lor este ruginie. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare măsoară 25-30 x 7-8 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) de aceiași dimensiune au forma de măciucă cu vârfuri rotunjite. Cleme nu sunt prezente.^[12]
Reacții chimice: Lamelele și coaja piciorului se colorează cu Hidroxid de potasiu imediat roșu ca sângele, apoi maroniu și cu sulfat de fier verde-măsliniu.^[13]

C. cinnamomeus, prim-plan al lamelelor
C. cinnamomeus, lamele și picior
C. cinnamomeus tineri
C. cinnamomeus bătrân

Confuzii

Dacă dați seama, că carnea buretelui este gălbuie până șofrănie, el poate fi confundat numai cu suratele lui ale aceluiași gen, cu toate necomestibile, otrăvitoare, chiar letal toxice, cum sunt de exemplu Cortinarius armeniacus (necomestibil),^[14] Cortinarius balaustinus (suspect),^[15] Cortinarius bolarius (necomestibil),^[16] Cortinarius brunneus (otrăvitor),^[17]^[18] Cortinarius cagei sin. Cortinarius bicolor (necomestibil),^[19] Cortinarius callisteus (otrăvitor),^[20] Cortinarius casimirii (necomestibil),^[21] Cortinarius cinnabarinus (otrăvitor),^[22] Cortinarius corrugatus (suspect),^[23] Cortinarius croceus (otrăvitor),^[24] Cortinarius fasciatus (necomestibil),^[25] Cortinarius fulvescens (necomestibil),^[26] Cortinarius limonius (letal)^[27] Cortinarius malicorius (otrăvitor),^[28] Cortinarius orellanus (mortal),^[29] Cortinarius rubellus (mortal),^[30] Cortinarius sanguineus (otrăvitor,^[31] Cortinarius semisanguineus (otrăvitor)^[32] sau Cortinarius uliginosus (otrăvitor).^[33]

Specii asemănătoare în imagini

!!Cortinarius laniger!!
!!Cortinarius balaustinus!!
!!Cortinarius brunneus!!
!Cortinarius cagei!
!!Cortinarius callisteus!!
!Cortinarius casimirii!

!!Cortinarius cinnabarinus!!
!!Cortinarius corrugatus!!
!!Cortinarius croceus!!
!Cortinarius fasciatus!
!Cortinarius fulvescens!
!!!Cortinarius limonius!!!

!!Cortinarius malicorius!!
!!!Cortinarius orellanus!!!
!!!Cortinarius rubellus!!!
!! Cortinarius sanguineus!!
!!Cortinarius semisanguineus!!
!!Cortinarius uliginosus!!

Valorificare/Toxicitate

Pentru mai mulți micologi ciuperca este doar necomestibilă din cauza mirosului neplăcut și a cârnii subțiri, parțial fibroase (picior). Dar s-a dovedit, că conține o doză mai mică a toxinei orelanină care provoacă sindromul orelanian (parafaloidian), care este unul grav, pricinuit debutului foarte tardiv (se manifestă după 5-14 zile, chiar trei săptămâni de la consum). Cazuri mortale însă nu sunt cunoscute.^[34]^[35]

Note

[1]
Index Fungorum
[2]
Denumire RO 1
[3]
Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 508, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 2-4
[4]
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 228-229, ISBN 3-405-11774-7
[5]
(Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 226-227, ISBN 978-3-440-13447-4
[6]
Carolus Linnaeus: „Species Plantarum systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, vol. 2, Editura Editura Lars Salvius, Stockholm 1753, p. 1173 Versiune digitală, vol. 2
[7]
Samuel Frederick Gray: „A natural arrangement of British plants”, vol. 1, Editura Baldwin, Cradock & Joy, Londra, p. 630
[8]
Friedrich Otto Wünsche: „Die Pilze. Eine Anleitung zu ihrer Kenntnis”, Editura B. G. Teubner, Leipzig 1877, p. 125
[9]
Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen”, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 81
[10]
Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum”, vol. 3, Leipzig 1898, p. 478
[11]
Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 191
[12]
Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 647
[13]
Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 406, ISBN 3-85502-0450
[14]
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 224-225, ISBN 88-85013-25-2
[15]
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 214-215, ISBN 3-405-12081-0
[16]
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 127, ISBN 978-3-8427-0483-1
[17]
[Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 216-217, ISBN 3-405-12081-0
[18]
Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 258-259, ISBN 88-85013-46-5
[19]
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 226-227-2, ISBN 88-85013-25-2
[20]
Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 222-223, ISBN 978-3-440-13447-4
[21]
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 208-209, ISBN 88-85013-37-6
[22]
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 194-195, ISBN 3-405-12081-0
[23]
Mushroom expert
[24]
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 128-129, ISBN 88-85013-37-6
[25]
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 266-267, ISBN 88-85013-46-5
[26]
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 242-243, ISBN 88-85013-25-2
[27]
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0
[28]
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 234-235, ISBN 3-405-12116-7
[29]
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 227, ISBN 3-405-11774-7
[30]
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 200-201, ISBN 3-405-12081-0
[31]
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 230-231, ISBN 3-405-11774-7
[32]
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 128, ISBN 978-3-8427-0483-1
[33]
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 126-127 - 1, ISBN 88-85013-37-6
[34]
Trond Schumacher, Klaus Høiland: „Mushroom poisoning caused by species of the genus Cortinarius fries”, în: „Archives of Toxicology”, vol. 53, nr. 2 (iunie), Editura Springer, Berlin 1983, p. 87–106
[35]
J. J. Kleber, Th. Zilker, München 2000

Bibliografie

Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
René Flammer, Egon Horak: „Giftpilze – Pilzgifte. Pilzvergiftungen - . Ein Nachschlagewerk für Ärzte, Apotheker, Biologen, Mykologen, Pilzexperten und Pilzsammler”, Editura Schwabe, Basel 2003, ISBN 3-7965-2008-1
Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Materiale media legate de Bureți de mesteacăn la Wikimedia Commons
Cortinarius cinnamomeus, fotografii

[1] [1]
Index Fungorum

[2] [2]
Denumire RO 1

[3] [3]
Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 508, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 2-4

[Cetto_1-4] [4]
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 228-229, ISBN 3-405-11774-7

[Bon-5] [5]
(Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 226-227, ISBN 978-3-440-13447-4

[6] [6]
Carolus Linnaeus: „Species Plantarum systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, vol. 2, Editura Editura Lars Salvius, Stockholm 1753, p. 1173 Versiune digitală, vol. 2

[7] [7]
Samuel Frederick Gray: „A natural arrangement of British plants”, vol. 1, Editura Baldwin, Cradock & Joy, Londra, p. 630

[8] [8]
Friedrich Otto Wünsche: „Die Pilze. Eine Anleitung zu ihrer Kenntnis”, Editura B. G. Teubner, Leipzig 1877, p. 125

[9] [9]
Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen”, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 81

[10] [10]
Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum”, vol. 3, Leipzig 1898, p. 478

[11] [11]
Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 191

[12] [12]
Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 647

[13] [13]
Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 406, ISBN 3-85502-0450

[14] [14]
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 224-225, ISBN 88-85013-25-2

[15] [15]
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 214-215, ISBN 3-405-12081-0

[16] [16]
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 127, ISBN 978-3-8427-0483-1

[17] [17]
[Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 216-217, ISBN 3-405-12081-0

[18] [18]
Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 258-259, ISBN 88-85013-46-5

[19] [19]
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 226-227-2, ISBN 88-85013-25-2

[20] [20]
Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 222-223, ISBN 978-3-440-13447-4

[21] [21]
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 208-209, ISBN 88-85013-37-6

[22] [22]
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 194-195, ISBN 3-405-12081-0

[23] [23]
Mushroom expert

[24] [24]
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 128-129, ISBN 88-85013-37-6

[25] [25]
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 266-267, ISBN 88-85013-46-5

[26] [26]
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 242-243, ISBN 88-85013-25-2

[27] [27]
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0

[28] [28]
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 234-235, ISBN 3-405-12116-7

[29] [29]
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 227, ISBN 3-405-11774-7

[30] [30]
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 200-201, ISBN 3-405-12081-0

[31] [31]
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 230-231, ISBN 3-405-11774-7

[32] [32]
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 128, ISBN 978-3-8427-0483-1

[33] [33]
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 126-127 - 1, ISBN 88-85013-37-6

[34] [34]
Trond Schumacher, Klaus Høiland: „Mushroom poisoning caused by species of the genus Cortinarius fries”, în: „Archives of Toxicology”, vol. 53, nr. 2 (iunie), Editura Springer, Berlin 1983, p. 87–106

[35] [35]
J. J. Kleber, Th. Zilker, München 2000

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]

[29]

[30]

[31]

[32]

[33]

[34]

[35]