Ciuperci otrăvitoare

Ciuperci otrăvitoare sunt denumite toate tipurile de ciuperci din Regnul Fungi de tip Ascomycota precum Basidiomycota (care au pălărie și picior, a nu se confunda cu ciupercile microscopice, mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze). Există peste 200 de specii care sunt sigur toxice, dar numai puține provoacă intoxicații mortale. Aici sunt enumerate o mulțime de soiuri.

Ciuperci otrăvitoare

Listă de bureți otrăvitori (selecție)

Ordinul Agaricales

Genurile Agaricus și Amanita (șampinioni și bureți cu volvă cu sau fără bulb)

Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații
	Agaricus bresadolanus sin. Psalliota bresadolana]]	Necunoscută.	Toxicitate: gastrointestinal. Poate fi confundat cu ciuperci comestibile de genul Agaricus.[1][2]		Agaricus placomyces sin. Psalliota placomyces	Necunoscută.	Toxicitate: grav gastrointestinal. Poate fi confundat cu ciuperci comestibile de genul Agaricus.[3]		Agaricus xanthodermus, sin. Psalliota xanthoderma	Ciuperca albă, Șampinionul sulfuros	Toxicitate: grav gastrointestinal. Poate fi confundat cu ciuperci comestibile de genul Agaricus.[4]
	Amanita boudieri	Amanita lui Boudier	Toxicitate: slab neurotoxic.[5]		Amanita gemmata sin. Amanita junquillea	Ciupercă (amanită) perlată, ciupercă galben strălucitoare	Toxicitate: neurotoxic, halucinogen. Toxina principală este muscimolul.[6]		Amanita muscaria	Muscăriță, buretele muștelor	Toxicitate: neurotoxic, halucinogen. Toxinele sunt muscarina și acidul ibotenic (premuscinol) și muscimol, ultimile în doze mult mai mici.[7]
	Amanita pantherina sin. Agaricus pantherina sau Agaricus maculatus	Burete pestriț, Buretele panterei	Toxicitate: grav neurotoxic, halucinogen. Provoacă intoxicații neurotrope. Poate fi confundat cu A. rubescens.[8]		Amanita phalloides	Buretele viperei	Toxicitate: letal! Responsabil pentru majoritatea intoxicațiilor letale. Toxina este amanitina.[9]		Amanita regalis	Burete maro al muștelor, amanită regală	Toxicitate: neurotoxic, halucinogen. Toxinele sunt muscarina și acidul ibotenic (premuscinol) și muscimol, în doze mai mari.[10]
	Amanita verna	Burete primăvăratic	Toxicitate: letal! Responsabil pentru majoritatea intoxicațiilor letale.Toxina este amanitina.[11]		Amanita virosa	Burete tomnatic	Toxicitate: letal! Responsabil pentru majoritatea intoxicațiilor letale.Toxina este amanitina.[12]

Genul Clitocybe (pâlnioare)

Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații
	Clitocybe clavipes sin. Ampulloclitocybe clavipes	Pironul zânelor	Destul de gustos, dar otrăvitor consumat împreună cu alcool.[13]		Clitocybe dealbata	Pâlnioară de fildeș, ciuperca nădușelii	Toxicitate: poate să fie letal! Responsabil este o doză mare de muscarină, ușor de confundat cu M. oreades.[14]		Clitocybe fragrans	Anișoare	Toxicitate: destul de otrăvitor! Responsabil este muscarina.[15]
	Clitocybe phyllophila sin. Clitocybe cerussata	Pâlnie ceroasă	Toxicitate: poate să fie letal! Responsabil este o doză mare de muscarină.[16]		Clitocybe rivulosa	Pâlnioară ondulată, burete de rouă fals	Toxicitate: poate să fie letal! Responsabil este o doză mare de muscarină, ușor de confundat cu M. oreades.[17]

Genul Conocybe sau Pholiotina (bureciori)

Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații
	Conocybe filaris, sin. Pholiotina filaris	Ciupercă de gazon	Toxicitate: Letal! Substanța toxică este amanitina.[18]

Genul Cortinarius (ciuperci cu cortină, pâsloșei^[19])

Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații
	Cortinarius bolaris	Necunoscută.	Toxicitate: foarte gravă. Substanța nu este orelanina. Miros și gust neplăcut.[20]		Cortinarius brunneus	Necunoscută.	Toxicitate: posibil foarte gravă. Substanța nu este orelanina. Miros și gust neplăcut.[21][22]		Cortinarius callisteus	Necunoscută.	Toxicitate: foarte gravă. Substanța nu este orelanina. Miros neplăcut ca de ulei pentru mașină fierbinte, uneori asemănător marțipanului cu o notă mucegăită, gust blând și dulcișor.[23]
	Cortinarius cinnabarinus	Necunoscută.	Toxicitate: destul de gravă. Substanța toxică este orelanina în doză mai mică.[24]		Cortinarius cinnamomeus	Burete (bureți) de mesteacăn	Toxicitate: medie. Substanța toxică este orelanina în doză mică.[25]		Cortinarius cotoneus	Necunoscută.	Toxicitate destul de gravă.[26]
	Cortinarius croceus	Necunoscută.	Toxicitate gastrointestinală destul de gravă.[27]		Cortinarius elegantissimus	Necunoscută.	Toxicitate gastrointestinală posibilă. Miros și gust plăcut.[28]		Cortinarius flexipes	Necunoscută.	Toxicitate gastrointestinală posibilă. Miros dulceag cu o nuanță de marțipan (migdale amare) sau ca de patiserie și gust neplăcut.[29]
	Cortinarius gentilis	Văloasă delicată	Toxicitate: letal! Substanța toxică este între altele orelanina.[30]		Cortinarius limonius	Necunoscută.	Toxicitate: posibil letal. Substanța nu este orelanina. Miros în tinerețe imperceptibil, apoi puțin fructuos, gust blând și plăcut.[31]		Cortinarius malicorius	Necunoscută.	Toxicitate: medie. Substanța toxică este orelanina în doză mai mică. Miros slab ierbos sau de ridichi, în vârstă cu componente de iod, gust amar.[32]
	Cortinarius meinhardii sin. Cortinarius vitellinus	Necunoscută.	Toxicitate: foarte otrăvitor, posibil letal. Miros mai întâi dulceag, mai târziu extrem de neplăcut și gust blând.[33]		Cortinarius orellanus	Cortinara de munte, pălăria nebunului	Toxicitate: letal! Substanța toxică este orelanina.[34]		Cortinarius rubellus, sin. Cortinarius speciosissimus	Pălărie ucigașă	Toxicitate: letal! Substanța toxică este orelanina.[35]
	Cortinarius rubicundulus	Necunoscută.	Toxicitate: foarte otrăvitor. Miros de ridichi și gust amar.[36]		Cortinarius sanguineus	Necunoscută.	Toxicitate: foarte otrăvitor. Provoacă intoxicații gastro-intestinale grave. Miros de ridichi și gust maximal slab amar.[37]		Cortinarius semisanguineus	Necunoscută.	Toxicitate: destul de toxic, irită puternic zona gastro-intestinală. Miros plăcut și gust blând.[38]
	Cortinarius splendens	Necunoscută.	Toxicitate: foarte otrăvitor, posibil letal. Miros extrem de neplăcut și gust blând.[39]		Cortinarius traganus	Văloasa caprei	Toxicitate: gastrointestinal! Cauzează probleme resinoidiane și gastrointestinale.[40]		Cortinarius uliginosus	Necunoscută.	Toxicitate: otrăvitor. Miros și gust neplăcut.[41]
	Cortinarius venetus	Necunoscută.	Toxicitate: destul de otrăvitor. Miros de ridichi și gust neplăcut.[42]

Genul Entoloma (pieptănuși)

Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații
	Entoloma cetratum	Necunoscută.	Toxicitate medie: gastrointestinal, miros plăcut și gust blând.[43]		Entoloma conferendum	Necunoscută.	Toxicitate: probabil gastrointestinal, carne subțire și fibroasă, gust blând, dar neplăcut.[44]		Entoloma incanum, sin. Leptonia incana	Buretele șoarecelui	Toxicitate medie: conține viroisină ca și Amanita virosa, miros și gust neplăcut.[45]
	Entoloma sericeum	Necunoscută.	Toxicitate medie: gastrointestinal, miros și gust plăcut.[46]		Entoloma sinuatum, sin. Rhodophyllus sinuatus	Ciuperca pieptănușului	Toxicitate: grav gastrointestinal, posibil letal, rar hepatotoxic, neurotoxic. Poate fi confundat ușor cu Calocybe gambosa.[47]		Entoloma vernum	Pieptănuș primăvăratic	Toxicitate: grav gastrointestinal, rar hepatotoxic, neurotoxic. Poate fi confundat ușor cu Tricholoma terreum.[48]

Genul Inocybe (ciuperci înroșindu-se cu crăpături)

Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații
	Inocybe assimilata sin. Inocybe umbrina	Necunoscută.	Toxicitate: posibil letală. Miros neplăcut și fără gust specific, conține muscarină în doze mari.[49]		Inocybe asterospora	Necunoscută.	Toxicitate: posibil letală. Miros și gust extrem de neplăcut, conține muscarină în doze mari.[50]		Inocybe corydalina	Necunoscută.	Toxicitate: slab otrăvitoare. Conține alcaloidul indolic psilocibină.[51]. Miros și gust nu prea plăcut, conține muscarină.[52]
	Inocybe dulcamara	Necunoscută.	Toxicitate: otrăvitoare. Miros și gust nu prea plăcut, conține muscarină.[53]		Inocybe erubescens sin. Inocybe patrouillardii	Burete cărămiziu	Toxicitate: Letal! Conține muscarină în doză extrem de mare și poate fi confundat ușor cu buretele lui Sf. Gheorghe.[54]		Inocybe fibrosa	Necunoscută.	Toxicitate: posibil letală. Miros și gust nu prea plăcut, conține muscarină în doze mai mari.[55]
	Inocybe geophylla	Ciuperci cu lame de pământ	Toxicitate: otrăvitoare. Conține muscarină în doze mari.[56]		Inocybe hirtella	Necunoscută.	Toxicitate: foarte otrăvitoare, poate chiar letală. Miros de alune amare sau marțipan și gust blând, conține destul de multă muscarină.[57]		Inocybe lacera	Necunoscută.	Toxicitate: posibil letală. Miros și gust neplăcut, conține un derivat al muscarinei în doze mari.[58]
	Inocybe lanuginosa	Necunoscută.	Toxicitate: posibil letală. Miros neplăcut și gust blând, conține muscarină în doze destul de mari.[59]		Inocybe petiginosa	Necunoscută.	Toxicitate: otrăvitoare. Miros slab spermatic și gust blând, conține muscarină.[60]		Inocybe rimosa sin. Inocybe fastigiata	Ciupercă crăpată	Toxicitate: otrăvitoare, posibil letală. Conține muscarină în doză destul de mare.[61]
	Inocybe sambucina	Necunoscută.	Toxicitate: posibil letală. Miros neplăcut și gust blând, conține muscarină în doze destul de mari.[62]		Inocybe sindonia	Necunoscută.	Toxicitate: posibil letală. Miros și gust nu prea plăcut, conține muscarină în doze mari.[63]		Inocybe umbratica	Necunoscută.	Toxicitate: otrăvitoare. Miros neplăcut și gust blând, conține muscarină.[64]

Genul Lepiota (parasoli mici)

Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații
	Lepiota aspera sin. Echinoderma asperum, Lepiota acutesquamosa	Clopu ariciului	Toxicitate: grav otrăvitor, in primul rând cu alcool.[65]		Lepiota boudieri	Necunoscută.	Toxicitate: grav otrăvitor.[66]		Lepiota brunneoincarnata	Necunoscută.	Toxicitate: letal! Toxina este α-amanitina.[67]
	Lepiota castanea	Necunoscută.	Toxicitate: letal! Toxina este α-amanitina.[68]		Lepiota clypeolaria	Ghebe de brad	Otrăvitor.[69]		Lepiota cristata	Parasol crestat	Otrăvitor.[70]
	Lepiota felina	Necunoscută.	Otrăvitor.[71]		Lepiota lilacea	Necunoscută.	Suspect, probabil otrăvitor.[72]		Lepiota subincarnata	Necunoscută.	Toxicitate: letal! Toxinele sunt amanitinele α, β și γ.[73]

Genul Mycena (bureciori)

Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații
	Mycena pura	Bureciori rozacei, ridichioare	Condiționat comestibil, conține în doze mai mari muscarină și psilocibină.[74]

Genul Tricholoma (bureți cavalerești)

Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații
	Tricholoma albobrunneum sin. Tricholoma striatum	Necunoscută.	Toxicitate: mai slab gastrointestinal. Miros plăcut și gust amar.[75]		Tricholoma batschii	Necunoscută.	Toxicitate: provoacă o anemie hemolitică în stare crudă, în plus foarte amar.[76]		Tricholoma bufonium	Necunoscută.	Toxicitate: destul de grav gastrointestinal + provoacă o anemie hemolitică în stare crudă.[77]
	Tricholoma equestre sin. Tricholoma flavovirens	Buretele călărețului	Foarte gustos, dar fatal sub diverse condiții.[78]		Tricholoma focale	Necunoscută.	Toxicitate: gastrointestinal. Miros făinos și gust plăcut.[79]		Tricholoma pessundatum	Necunoscută.	Toxicitate: destul de grav gastrointestinal. Miros făinos și gust amar din maturitate.[80]
	Tricholoma sciodes	Necunoscută.	Toxicitate: slab gastrointestinal. Miros pământos și gust amar, apoi iute.[81]		Tricholoma sulphureum	Gălbeniță	Otrăvitor. Miros și gust scârbos.[82]		Tricholoma tigrinum sin. Tricholoma pardinum	Gâscă tigrată, golubincă otrăvitoare	Toxicitate gravă. Cauzează probleme gastrointestinale puternice.[83]
	Tricholoma ustale	Necunoscută.	Toxicitate: slab gastrointestinal. Miros neremarcabil sau slab făinos și gust amar.[84]		Tricholoma virgatum	Necunoscută.	Toxicitate: destul de grav gastrointestinal. Miros neplăcut și gust amar, foarte iute.[85]

Ordinul Boletales (hribi și pufai)

Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații
	Imperator torosus sin. Boletus torosus	Necunoscută.	Toxicitate: Otrăvitor, cel puțin pentru persoane sensibile.[86]		Paxillus involutus	Burete porcesc	Toxicitate: Poate să fie letal! Responsabil este Sindromul Paxillus.[87]		Rubroboletus legaliae sin. Boletus legaliae, Boletus satanoides	Necunoscută.	Suspect, crud foarte toxic.[88]
	Rubroboletus lupinus, sin. Boletus lupinus, Suillelus lupinus	hribul lupului, hrib țigănesc, burete roșu	Suspect, poate toxic. [89]		Rubroboletus rubrosanguineus sin. Boletus rubrosanguineus	Necunoscută.	Suspect, crud toxic, fiert poate toxic.[90]		Rubroboletus satanas, sin. Boletus satanas Suillelus satanas	Buretele dracului	Toxicitate: Gastrointestinal. Simptomele predominante sunt de natură gastrointestinală.[91]
	Scleroderma citrinum sin. Scleroderma vulgare	Buretele cerbilor	Toxicitate medie. Cauzează probleme copriniane și gastrointestinale.[92]		Scleroderma verrucosum	Buretele cerbilor fals	Toxicitate medie. Cauzează probleme copriniane și gastrointestinale.[93]

Ordinul Gomphales (rămurele și măciuci/pilugele)

Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații
	Ramaria formosa sin. Clavaria formosa	Meloșel, tocmăgel	Toxicitate: Destul de grav gastrointestinal. Poate fi confundat ușor cu Ramaria aurea.[94]		Ramaria pallida sin. Ramaria mairei	[Necunoscută.	Toxicitate: Slab gastrointestinal. Poate fi confundat ușor cu Ramaria aurea.[95]

Ordinul Pezizales (urechiușe)

Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații
	Gyromitra esculenta	Zbârciog gras	Toxicitate: Provocă alergii severe, ocazional letale! În trecut considerat comestibil, dar au apărut cazuri de intoxicații mortale.[96]		Gyromitra fastigiata sin. Discina fastigiata	Zbârciogi grași	Consumat crud sau nu bine fiert destul de otrăvitor.[97]		Gyromitra gigas	Zbârciog uriaș	Consumat crud sau nu bine fiert destul de otrăvitor.[98]
	Gyromitra infula sin. Physomitra infula	Mitra episcopului	Foarte gustos, crud destul de otrăvitor.[99]		Sarcosphaera coronaria	Coroniță violetă	Crud foarte toxic, comestibil numai dupä o fierbere temeinică. Poate cauza probleme prin sindromul helvelian (giromitrian).[100]

Ordinul Russulales (lăptari și vinețele)

Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații
	Lactarius helvus	Lăptar gri-roz	Toxicitate: otrăvitor (gastrointestinal), dar uscat și pulverizat ca condiment comestibil.[101]		Lactarius pubescens	Râșcov bărbos, lăcustă albă	Toxicitate medie.[102]		Lactarius scrobiculatus	Necunoscută.	Toxicitate medie: provoacă sindromul resinoidian.[103]
	Lactarius torminosus	Râșcov de mesteacăn, părușei, râșcov flocos	Toxicitate medie.[104]		Lactarius turpis	Râșcov jegos, lăptar de mesteacăn	Toxicitate: Letal! Conține substante canceroase și mutagene.[105]
	Russula betularum	Vinețică de mesteacăn	Toxicitate: slab gastrointestinal.[106]		Russula emetica	Vinețica focului, scuipatul dracului	Toxicitate: grav gastrointestinal, rar neurotoxic. Poate fi confundat ușor cu Russula aurea.[107]		Russula fragilis	Vinețica ursului	Toxicitate: destul de grav gastrointestinal. [108]
	Russula nobilis sin. Russula mairei	Vinețica nobilă	Toxicitate: gastrointestinal. Poate fi confundat ușor cu Russula aurea.[109]		Russula queletii	Vinețica lui Quélet	Toxicitate: destul de grav gastrointestinal.[110]

Alte specii

Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații	Aspect	Denumirea științifică	Denumirea populară	Observații
	Coprinellus micaceus sin. Coprinus micaceus	Burete de mică, balegă strălucitoare, bureți de rouă	Toxicitate: destul de otrăvitor, reacții asemănătoare cu curele de dezalcoolizare). Fără alcool tânăr comestibil.[111]		Coprinopsis atramentaria sin. Coprinus atramentarius	Burete de cerneală, bureți nebuni, ciuperci crestate, poplence, umbra șarpelui etc.	Toxicitate: destul de otrăvitor, reacții asemănătoare cu curele de dezalcoolizare). Fără alcool delicios în stadiu tânăr.[112]		Galerina marginata	Gheba de brad	Toxicitate: Letal! Este ușor de confundat cu Kuehneromyces mutabilis.[113]
	Hebeloma crustuliniforme	Ciupercă plângătoare	Toxicitate: Gastrointestinal. Simptomele predominante sunt de natură gastro-intestinală.[114]		Hygrocybe conica	Pălăria vrăjitoarei	Ușor otrăvitor. Cauzează probleme gastrointestinale.[115]		Hygrocybe nigrescens	Băloasa conică	Ușor otrăvitor. Cauzează probleme gastrointestinale.[116]
	Hypholoma fasciculare	Ghebă pucioasă	Toxicitate: Destul de grav gastrointestinal.[117]		Hypholoma lateritium sin. Hypholoma sublateritium	Ghebă cărămizie	Toxicitate: provoacă hemoliză și aglutinină.[118]		Omphalotus olearius sin. Pleurotus olearius, Clitocybe olearia	Buricul măslinului	Toxicitate: Grav gastrointestinal. Substanța toxică este illudina. Aceasta duce la greață și vărsături.[119]
	Phaeolepiota aurea	Ciuperci aurii	Gustos, dar crud sau prea puțin fiert foarte toxic, conținând HCN.[120]	<	Pleurocybella porrigens	Aripi de înger	Toxicitate: Poate să fie letal! Confuzie posibilă cu Pleurotus ostreatus var. florida.[121]		Pluteus salicinus	Păstrăv de salcie	Toxicitate: Crud sau uscat otrăvitor, psihedelic. Fiert comestibil.[122]
	Psilocybe cubensis	Ciupercă halucinogenă, nume comun cu alte specii	Toxicitate: Toxic, tare halucinogen! Confuzie posibilă cu Galerina marginata.[123]

Rezumat

În Europa sunt cunoscute mai mult de 6000 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care peste 200 sunt sigur otrăvitoare, dar numai câteva provoacă intoxicații mortale. Printre ciupercile foarte toxice cunoscute sunt Amanita phalloides, Cortinarius orellanus și Cortinarius rubellus.

Unele ciuperci sunt alergice toxice numai pentru anumite persoane, ca de exemplu, Paxillus involutus sau Tricholoma equestre sin. Tricholoma flavovirens. Alte ciuperci cauzează prin consum mutații genetice ca Lyophyllum connatum.

În mod frecvent apar intoxicații cu Cortinarius gentilis, Inocybe rimosa, Amanita virosa și Boletus satanas din cauză că se pot confunda ușor cu ciupercile comestibile.

Ca o curiozitate se poate aminti de ciuperca toxică Gyromitra esculenta care se consumă în nordul și estul Europei, oamenii de acolo zicând, că toxicitatea s-ar descompune prin fiebere, fiind termolabilă. Este greșită părerea de a crede că ciupercile consumate de melci sau insecte n-ar fi toxice pentru om. La culesul ciupercilor este indicat să fie considerat toxică orice ciupercă necunoscută.

Toate ciupercile otrăvitoare, dar nu mortale, sunt marcate sub imagini cu !!, cele letale cu !!!.

Vezi și

• Ciuperci comestibile
• Ciuperci necomestibile
• Intoxicația acută cu ciuperci otrăvitoare

Note

1. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 64-65, ISBN 3-405-12081-0
2. Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile și otrăvitoare”, Editura Casa, Oradea 2013, p. 171
3. Bruno Cetto „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 82-82, ISBN 3-405-12081-0
4. Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 309
5. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 16-17, ISBN 88-85013-25-2
6. Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 258-259, ISBN 978-3-440-14530-2
7. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 96-97, ISBN 3-405-11774-7
8. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 100-101, ISBN 3-405-11774-7
9. Andreas Neuner: „BLV Naturführer 3 – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft mbH, München 1975, p. 94-95 ISBN 3-405-11345-8
10. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 10-11, ISBN 3-405-12081-0
11. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 90-91, ISBN 3-405-11774-7
12. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 92-93, ISBN 3-405-11774-7
13. Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 144-146, ISBN 3-426-00312-0
14. Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 147-148, ISBN 3-426-00312-0
15. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 294-295 - 1, ISBN 3-405-12124-8
16. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 362-363, ISBN 3-405-12081-0
17. Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 308-309, ISBN 88-85013-37-6
18. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 72-73 - 1, ISBN 88-85013-25-2
19. Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 508, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO
20. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 232-233 - 2, ISBN 3-405-12116-7
21. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 216-217, ISBN 3-405-12081-0
22. Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 258-259, ISBN 88-85013-46-5
23. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 194-195, ISBN 3-405-12081-0
24. Bruno Cetto: Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 194-195, ISBN 3-405-12081-0
25. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 228-229, ISBN 3-405-11774-7
26. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 180-181, ISBN 3-405-12081-0
27. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 128-129, ISBN 88-85013-37-6
28. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 222-223, ISBN 88-85013-46-5
29. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 240-241 - 2, ISBN 88-85013-25-2
30. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0
31. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 234-235, ISBN 3-405-12116-7
32. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 234-235, ISBN 3-405-12116-7
33. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 156-157, ISBN 3-405-12124-8
34. Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 51
35. Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 127, ISBN 978-3-8427-0483-1
36. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 172-173, ISBN 3-405-12124-8
37. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 230-231, ISBN 3-405-11774-7
38. Bruno Cetto: Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 192-193, ISBN 3-405-12081-0
39. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2
40. Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 382-383, ISBN 978-3-440-14530-2
41. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 126-127 - 1, ISBN 88-85013-37-6
42. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 228-229 - 1, ISBN 3-405-11774-7
43. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 272-273 - 1, ISBN 88-85013-25-2
44. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 248-249, ISBN 3-405-12081-0
45. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 252-253, ISBN 3-405-11774-7
46. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 218-219, ISBN 3-405-12124-8
47. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 236-237, ISBN 3-405-11774-7
48. Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 236-237, ISBN 978-3-440-14530-2
49. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 224-225 - 2, ISBN 3-405-12081-0
50. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 244-245 - 2, ISBN 88-85013-37-6
51. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 250-251, ISBN 88-85013-25-2
52. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 242-243 - 1, ISBN 3-405-12116-7
53. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 242-243 - 1, ISBN 3-405-12116-7
54. Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 60, 62
55. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 220-221, ISBN 3-405-12081-0
56. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 240-241, ISBN 3-405-12116-7
57. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 234-235 - 1, ISBN 3-405-12081-0
58. Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 308-309, ISBN 978-3-8354-1839-4
59. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 262-263-1, ISBN 88-85013-25-2
60. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 262-263-2, ISBN 88-85013-25-2
61. Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
62. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 250-251, ISBN 88-85013-25-2
63. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 230-231 - 2, 238-239 - 1, 242-243 - 1, ISBN 88-85013-37-6
64. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 204-205 - 1, ISBN 3-405-12124-8
65. Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 276-277, ISBN 978-3-440-14530-2
66. Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 40-41, ISBN 978-3-8354-1839-4
67. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 28-29 - 2, ISBN 88-85013-46-5
68. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 38-39, ISBN 3-405-12124-8
69. Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 280-281, ISBN 978-3-440-14530-2
70. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 148-149 - 2, ISBN 3-405-12116-7
71. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 42-43 - 2, ISBN 88-85013-37-6
72. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 46-47 - 1, ISBN 3-405-12081-0
73. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 42-43 - 1, ISBN 88-85013-37-6
74. Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 139, 141, ISBN 3-426-00312-0
75. Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 84-85, ISBN 978-3-8354-1839-4
76. Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 160-161, ISBN 978-3-440-13447-4
77. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 340-341 - 1, ISBN 3-405-12081-0
78. Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 131-133, ISBN 3-426-00312-0
79. Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
80. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 292-293, ISBN 3-405-12081-0
81. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 352-353, ISBN 88-85013-37-6
82. Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 154-155, ISBN 978-3-440-14530-2
83. Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 181, ISBN 3-85502-0450
84. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 294-295, ISBN 3-405-12081-0
85. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 306-307, ISBN 3-405-12081-0
86. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 532-533, ISBN 3-405-12116-7
87. H. Deicher & W. Stangel: „Akute Immunhämolyse nach Genuß des Kahlen Kremplings“, Verh. der Deutschen Gesellschaft für Innere Medizin nr. 83, 1977, p. 1606-1609
88. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 506-507, ISBN 3-405-12081-0
89. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 504-505, ISBN 3-405-12081-0
90. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 430-431, ISBN 3-405-12124-8
91. Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 89, 92
92. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 564-565, ISBN 3-405-11774-7
93. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 566-567, ISBN 3-405-11774-7
94. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 556-557, ISBN 3-405-11774-7
95. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 580-581 - 1, ISBN 3-405-12116-7
96. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 588-589, ISBN 3-405-11774-7
97. Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Handbuch für Pilzfreunde“, vol. 2: „Nichtblätterpilze (Basidiomyzeten ohne Blätter, Askomyzeten)“, editia a 3-a, Editura Fischer, Jena 1986, p. 378, ISBN 3-437-30347-3
98. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 660-661, ISBN 3-405-12081-0
99. Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 234-236, ISBN 3-426-00312-0
100. Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 330-331, ISBN 978-3-440-13447-4
101. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 308-309, ISBN 3-405-12124-8
102. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 364-365, ISBN 88-85013-25-2
103. Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 82-83, ISBN 978-3-440-13447-4
104. Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 528, ISBN 3-85502-0450
105. Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 426-427, ISBN 978-3-440-14530-2
106. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 414-415, ISBN 88-85013-25-2
107. Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 194-196, ISBN 3-426-00312-0
108. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 356-357, ISBN 3-405-12124-8
109. Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 511, ISBN 3-85502-0450
110. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 394-395 - 2, ISBN 3-405-11774-7
111. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 60-61, ISBN 3-405-12081-0
112. Elena Cristina Mincu, Răzvan Țuculescu: „Ciupercile din România”, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș 2010, p. 154-156
113. Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 158, 160, ISBN 3-426-00312-0
114. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 194-195, ISBN 3-405-11774-7
115. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 460-461, ISBN 3-405-12081-0
116. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 458-459, ISBN 3-405-12081-0
117. Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 318-319, ISBN 978-3-440-14530-2
118. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 188-189 - 1, ISBN 3-405-12116-7
119. Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 36-37, ISBN 978-3-8427-0483-1
120. Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 286-287, ISBN 978-3-440-14530-2
121. Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
122. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 308-309, ISBN 88-85013-46-5
123. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 104-105, ISBN 3-405-12124-8

Bibliografie

• Bruno Cetto: volumele 1-7
• (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012,ISBN 978-3-440-13447-4
• Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
• Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
• Heinrich Dörfelt, Gottfried Jetschke (Ed.): „Wörterbuch der Mykologie”, Editura Spektrum, Heidelberg 2001, ISBN 3-8274-0920-9
• Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co., Langen 1976, ISBN 3-8068-0215-7
• Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
• J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 116, ISBN 3-405-11568-2
• Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
• Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci”, Editura Casa, Cluj-Napoca 2013, ISBN 9786068527147, 192 p.
• Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
• Andreas Neuner: „BLV Naturführer – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München-Bern-Viena 1976, ISBN 3-405-11345-8
• Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubreiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, ISBN 3-8001-3656-2

Legături externe

• Materiale media legate de Listă de ciuperci otrăvitoare la Wikimedia Commons