Cei șapte samurai
film japonez (1954) regizat de Akira Kurosawa / From Wikipedia, the free encyclopedia
Cei șapte samurai (七人の侍, Shichinin no Samurai?) este un film epic japonez din 1954, regizat și montat de Akira Kurosawa, după un scenariu scris de cineast în colaborare cu Shinobu Hashimoto și Hideo Oguni.[3] Acțiunea filmului are loc în anul 1586,[lower-alpha 1] în perioada Azuchi-Momoyama a istoriei Japoniei, când țara era devastată de un îndelungat război civil între diferitele clanuri feudale.[4][5][6]
Acest film aparține celei mai înfloritoare epoci a cinematografiei japoneze, care a început după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.[7] Cinematografia japoneză începuse să fie cunoscută lumii occidentale cu puțin timp înaintea apariției filmului Cei șapte samurai, iar filme ca Rashomon (1951) al lui Akira Kurosawa, Viața curtezanei Oharu (1952), Povestirile lunii palide după ploaie (1953) și Guvernatorul Sansho (1954) ale lui Kenji Mizoguchi și Poarta infernului (1953) al lui Teinosuke Kinugasa obținuseră premii internaționale prestigioase.[7] Cinci companii cinematografice majore activau în Japonia în acei ani: Toho, Shochiku, Daiei, Shintoho și Toei.[7] Alături de Kenji Mizoguchi și Yasujirō Ozu, Kurosawa reprezintă unul dintre stâlpii cinematografiei japoneze din anii 1950, care și-au pus amprenta asupra dezvoltării acestei arte în Japonia.[8]
Cei șapte samurai prezintă povestea unui sat de fermieri care angajează șapte ronini (samurai fără stăpâni) pentru a-i proteja de bandiții care reveneau periodic pentru a le fura recolta.[3] Rolurile principale sunt interpretate de Takashi Shimura, Toshiro Mifune, Yoshio Inaba, Seiji Miyaguchi, Minoru Chiaki, Daisuke Katō și Isao Kimura.[3]
Filmul a fost realizat pe parcursul unui an și a devenit subiectul unor discuții ample cu mult timp înainte de a fi lansat.[2][9] După trei luni de preproducție,[10][11][12] a urmat o lună de repetiții în costume de epocă[11][12] și apoi 148 de zile de filmare întinse pe parcursul a 10 luni (27 mai 1953 - 18 martie 1954) - de patru ori durata prevăzută în bugetul inițial.[2][13] Cheltuielile de producție s-au ridicat la 210 milioane de yeni (aproximativ 560.000 de dolari), fiind de cinci până la opt ori mai mari decât cheltuielile medii pentru un film din acea vreme.[14][15] Filmările au fost oprite de cel puțin două ori, deoarece Toho Studios mai producea în același timp încă două filme scumpe: Musashi Miyamoto și Godzilla.[14][16][17]
Cei șapte samurai a fost difuzat în mod repetat și a dobândit o popularitate consistentă atât în Japonia, cât și în Occident, contribuind în mare măsură la creșterea interesului publicului occidental față de cinematografia japoneză[18] și la consolidarea reputației internaționale a regizorului său, chiar mai mult decât filmul Rashōmon, care fusese lansat cu patru ani mai devreme.[19] Deși versiunea completă a fost mult timp necunoscută în afara țării de origine, filmul a obținut trofeul Leul de Argint la Festivalul Internațional de Film de la Veneția din 1954 și apoi s-a bucurat de un mare succes comercial în lume, datorită mai ales caracterului universal al poveștii sale și interpretării actorilor.[20]
Încă de la lansarea sa, Cei șapte samurai a avut parte de recenzii elogioase și a fost considerat unul dintre cele mai bune filme ale regizorului Kurosawa,[7][21][22][23] precum și unul dintre cele mai importante filme din istoria cinematografiei mondiale.[24][25][26][27] Criticii și istoricii de film l-au inclus constant pe primele locuri în listele celor mai bune filme, cum ar fi sondajele organizate de revista Sight & Sound a BFI și site-ul Rotten Tomatoes.[28][29][30] Cei șapte samurai a fost votat, de asemenea, drept cel mai bun film într-o limbă străină în sondajul criticilor internaționali de film organizat în 2018 de compania media britanică BBC.[31] Această capodoperă i-a influențat pe mulți cineaști și este considerată adesea unul dintre cele mai „refăcute, prelucrate și menționate” filme din cinematografia universală.[32]