facultate
From Wiktionary, the free dictionary
Etimologie
Din franceză faculté < latină facultas, facultatis.
Pronunție
- AFI: /fa.kul'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului facultate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | facultate | facultăți |
| Articulat | facultatea | facultățile |
| Genitiv-Dativ | facultății | facultăților |
| Vocativ | facultate | facultăților |
- capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine.
- însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva.
- unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
