Niccolò Livaditti

Niccolò Livaditti (n. 1804, Trieste – d. 12 iunie 1858, Iași) a fost un pictor italian, portretist de viziune naivă, cu calități de observație psihologică ^[2] care a activat în Principatul Moldovei.

S-a născut la Trieste, capitala provinciei Friuli-Veneția Giulia, un oraș cosmopolit aflat la încrucișarea culturilor central-europene (italiană, slavă și germană).^[3]

Provine dintr-o înstărită familie levantină și a participat la Revoluția Carbonarilor din Italia. După eșecul Revoluției, a fost nevoit să-și părăsească patria. Către anul 1830 a venit la Iași împreună cu o trupă de actori francezi.^[1].

Alături de soția sa, Carlotta Cianchi, o spaniolă catolică, s-a stabilit la Iași, unde și-a câștigat în scurt timp notorietatea ca pictor, devenind portretistul preferat al protipendadei moldovene. Primul portret cunoscut datează din 1830 și îl înfățișează pe hatmanul Anastasie Bașotă.^[4]

Livaditti este cunoscut în pictura românească în special datorită portretelor de grup pe care le-a realizat.^[1]

În anul 1832, frații Joseph și Baptiste Foureaux au deschis la Iași Teatrul de varietăți. Pentru acest teatru, Livaditti a pictat cortina în care a reprezentat muzele. În 1840, când teatrul s-a completat cu trupa franceză a lui Eugène Hette, Livaditti a fost angajat să picteze o nouă cortină.^[4]

Devenind tot mai cunoscut, au apelat la el pentru portrete și personalități din împrejurimile Iașului, din Hârlău, Botoșani, Dorohoi și Roman.

Conform certificatului de deces: „... moare la 12 iunie 1858, în etate de 54 de ani, Nicolai Livaditi, zugrav”. În registrul Bisericii Golia este trecută și moartea soției, Maria, la 5 ianuarie 1864, în etate de 58 ani (Carlotta trecuse la ortodoxie cu numele Maria).^[4]

O parte din picturile sale au fost declarate bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național.^[5]