Mihail I

Mihail I (n. ? – d. august 1420), fiu al lui Mircea cel Bătrân, a fost domn al Țării Românești între ianuarie 1418 - august 1420) și asociat la domnie fie din 1408 (după P. P. Panaitescu sau O. Iliescu), fie din 1399 (după Nicolae Iorga) sau chiar 1393 (după Emil Vîrtosu). A avut o domnie scurtă și agitată.

Mihail I
Domn al Țării Românești
Mircea cel Bătrân și Mihail I, fiul său. Pictură aflată în bolnița Mănăstirii Cozia
Date personale
Născut	data necunoscuta Țara Românească
Decedat	august 1420 Țara Românească
Cauza decesului	mort în luptă[*]​
Părinți	Mircea cel Bătrân Doamna Mara
Frați și surori	Radu Praznaglava Vlad al II-lea Dracul Alexandru I Aldea
Ocupație	monarh
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Dinastia Drăculeștilor
Domn al Țării Românești
Domnie	ianuarie 1418 – august 1420 (Asociat la domnie în jurul lui 1408)
Predecesor	Mircea cel Bătrân
Succesor	Radu Praznaglava
Modifică date / text

Ducat de argint emis de Mihail I

Biografie

Petre P. Panaitescu a socotit anul de asociere pornind de la faptul că – exceptând câteva documente greșit datate – între 1387 și 1397 în hrisoave nu este pomenit numele lui Mihail, ceea ce se întâmplă însă începând din 1409. Totodată el socotește că documentul citat de Iorga este din 1409, nu din 1399^[1].

În linii mari păstrează politica tatălui său de apropiere față de statele creștine în special față de Regatul Maghiar și Moldova continuând, pe aceeași direcție, colaborarea cu comercianții sași, chiar din primul an de domnie dând un act prin care „oaspeților”, adică sașilor din Heltau (Cisnădie) „și oamenilor lor anume vlahii” dreptul de a-și paște turmele „în munții noștri”.

Poate tocmai aceste prea bune relații cu vecinii creștini atrag urgia turcească. Anul 1419 aduce două campanii otomane, una în primăvara anului, a doua în august, respinse de voievod cu ajutorul maghiar. Luptele se reiau în toamnă, în părțile Severinului, unde, la 28 octombrie, se constată și prezența regelui Sigismund al Ungariei care dă un hrisov, în calitate de suzeran, mănăstirilor Vodița și Tismana, întărindu-le posesiunile. Cu prilejul acestor noi lupte, ungurii ocupă cetatea Severinului.

Luptele au continuat în 1420, când a avut loc o expediție turcească de amploare, fiind atacate atât Țara Românească cât și Banatul, Transilvania, și Moldova. În aceste împrejurări tragice, oastea Țării Românești a fost înfrântă, pe câmpul de luptă aflându-și sfârșitul și voievodul muntean, alături de cei doi fii ai săi Radu și Mihail. Urmările campaniei militare otomane din acel an sunt groaznice: în Banat sunt prădate părțile Lugojului. Din Banat, oștile sultanului intră în Transilvania pe la Porțile de Fier și pradă regiunea Orăștiei. Este asediată Cetatea Albă, dar fără succes, oastea lui Alexandru cel Bun reușind să respingă pe atacatori. Brașovul este cucerit și prădat infiorător, întreg senatul orașului fiind dus în captivitate.

Succesiunea la tronul Țării Românești este asigurată de fratele lui Mihail I, Radu Praznaglava.

Note

1. P.P. Panaitescu, Mircea cel Bătrân, ediția a II-a, București, 2000, p. 63 și nota de subsol nr. 52

Lectură suplimentară

• (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
• Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
• (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
• Rezachevici, Constantin: Cronologia domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001
• Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009
• Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010

Predecesor: Mircea cel Bătrân

Domn al Țării Românești 1418 – 1420

Succesor: Radu Praznaglava