Cetatea Albă

Istorie

Articol principal: Cetatea Albă (cetate)

Istoria orașului începe în secolul al V-lea î.e.n. când marinarii greci din Milet (Marea Egee) au întemeiat aici colonia numită Tyras, zisă și Ofiussa („Cetatea Șerpilor”, astfel numită, după Herodot, din cauza numeroaselor năpârci din împrejurimi).^[1]

În jurul cetății trăiau Nevrii (identificați pe hărțile antice cu numele de NAURII/NIORII/IÑORII) și Thiriții/Thir(γ/g)itii/ Tyragetii, popoare scitice, precum și Bastarnii, popor celto-germanic, care au fost înfrânți de daci în jurul anului 300 î.Hr.

În secolul al II-lea î.Hr., orașul este din nou menționat ca cetate grecească, principala ocupație fiind cea de comerț în zonă, cu Tyrageții, un popor dacic. Orașul face parte din Regatul Pontic. Romanii cuceresc orașul în anul 57 e.n. și îl folosesc în comerțul cu Sciția.

Invazia hunilor din 375 devastează colonia romană, însă orașul a renăscut pe la 545 sub stăpânirea bizantină – în timpul împăratului Iustinian – cu numele de Turris, și face atunci comerț cu anții (popor slav) și alanii (popor iranian) dimprejur.

În secolul al XIV-lea cetatea, numită acum Mavrokastron („cetatea neagră”), este cucerită de tătari care o denumesc Turla. În 1315 Genovezii stabilesc aici o escală și un contoar comercial, renovând cetatea, pe care o numesc Moncastro sau Moncastro, în grecește Asprokastron („cetatea albă”).^[2] Orașul devine parte a principatului Moldovei în 1359.^[3]

Cetatea a fost mărită și refăcută în 1407 și în 1440 respectiv sub domnitorii moldoveni Alexandru cel Bun și Ștefan al II-lea.

În 1450 a fost asediată de turci. Domnitorii moldoveni Alexandru Vodă în 1451, și Ștefan cel Mare în 1481 refac și măresc la rândul lor cetatea. Turcii cuceresc cetatea și distrug orașul în 1484. Otomanii denumesc cetatea Ak-Kerman („cetatea albă”) și o stăpânesc până la 1812 când este luată în stăpânire de Imperiul Rus, care reclădește un nou oraș împrejur numit „Akkerman”.

La 26 iulie 1816 a fost sfințită biserica Sf. Gheorghe din orașul nou, cunoscută ulterior și drept „biserica bulgară”.^[4]

în 1917 prima Republică a Moldovei și-a proclamat independența în hotarele provinciei Basarabia, incluzând Cetatea Albă.

În 1918, Republica Democratică Moldovenească unindu-se cu România, orașul a trecut în componența Regatului României.

În 1940, orașul a fost ocupat de Uniunea Sovietică, fiind atribuit RSS Ucrainene; între 7 august și 1 decembrie orașul a primit noul nume de „Belgorod-Dniestrovski” și a devenit reședința regiunii Ismail. Românii din oraș au fost deportați în Kazahstan.^[5]

În 1941, după intrarea României în Al Doilea Război Mondial, orașul a redevenit românesc. Evreii din oraș au fost deportați în Transnistria.^[5]

În 1944 orașul a trecut din nou în componența Uniunii Sovietice. Clericii, și o parte din credincioșii ortodocși din oraș au fost deportați în Siberia.^[5]

În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, orașul a devenit parte a Ucrainei independente.

Remove ads

Demografie

Componența lingvistică a orașului Cetatea Albă:

Rusă (54,52%)

Ucraineană (42,08%)

Bulgară (1,66%)

Alte limbi (1,04%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Cetatea Albă era vorbitoare de rusă (54,52%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (42,08%) și bulgară (1,66%).^[6]

Remove ads

Personalități

Născuți în Cetatea Albă

Iustin Batișcev (1882 – 1969), revoluționar bolșevic și om de stat sovietic;
Baruch Kamin (1914 – 1988), politician israelian, deputat în Knesset;
Vladimir Novițchi (1917 - 2003), inginer în aviație;
Alexandru Lungu (1924 - 2008), medic endocrinolog, grafician, pictor și poet româno-german;
Alexandr Diordița (1927 – 1979), medic moldovean
Dumitru Avakian (n. 1942), critic muzical, profesor român de origine armeană;
Nicolae Văcăroiu (n. 1943), parlamentar român, prim-ministru al României;
Tatiana Turanskaia (n. 1972), politician transnistrean;
Vasîl Lomacenko (n. 1988), pugilist ucrainean, campion mondial la 3 categorii diferite de greutate.