S-a născut la 23 mai 1942 la Râmnicu Vâlcea; tatăl său, Petre Liiceanu lucra în finanțe, iar mama sa, Ioana Liiceanu (născută Marineanu), era profesoară de matematică. În timpul copilăriei sale, familia s-a stabilit la București.
Începând cu clasa a V-a este elev al Școlii Medii nr. 12 (actualul Colegiu Național "Spiru Haret") pentru ca 3 ani mai târziu să se mute și să absolve liceul Gheorghe Lazăr. Este absolvent al Facultății de Filozofie (1960-1965) și al Facultății de Limbi Clasice (1968-1973) din București. În 1976 obține doctoratul în filozofie cu teza Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii.
Tânăr cercetător la Institutul de filozofie în anii '70, începe să frecventeze alături de Andrei Pleșu „Școala de la Păltiniș” (stațiune de munte în care filozoful Constantin Noica își desfășura, prin seminarii private, împreună cu câțiva discipoli, proiectul cultural de recluziune formativă voluntară în fața realității regimului comunist), ca elev preferat[necesităcitare] al lui Noica. Volumele Jurnalul de la Păltiniș și Epistolar, mărturii ale acestui parcurs formativ, au un rol important în epocă.
Între anii 1982-1984 a fost bursier al Fundației Alexander von Humboldt.
În 1975 se transferă la Institutul de Istorie a Artei, unde va ocupa un rol de cercetător până în 1989. În 1990 Liiceanu a devenit director al Editurii Humanitas, iar din 1992 este profesor la Facultatea de Filozofie a Universității din București.
În calitate de conducător al Editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu a reeditat după Revoluția din 1989 o multitudine de autori români interziși (în totalitate sau parțial) în perioada comunistă. Spectrul acestora acoperă diferite domenii, precum filozofia (Emil Cioran, Mircea Eliade, Nae Ionescu), literatura (Eugen Ionescu, Lucian Blaga) și istoria (memoriile lui Constantin Argetoianu, I. G. Duca). Un eveniment editorial de excepție a fost publicarea în 1996 a ediției princeps a jurnalului scriitorului român cu origini evreiești Mihail Sebastian, carte care supraviețuise în manuscris de la moartea autorului (în 1945). Jurnalul a avut un impact foarte mare, întrucât reprezenta prima mărturie din interior a fascizării și antisemitismului generației '27. Au avut loc numeroase dezbateri și polemici despre modul în care ar trebui să se raporteze lumea intelectuală la operele indubitabil valoroase al vârfurilor generației criterioniste (cât și alte teme aferente). Gabriel Liiceanu, alături de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca[8] s-a situat în permanență în tabăra care pleda pentru recuperarea operelor unor Mircea Eliade și Emil Cioran, în virtutea valorii lor estetice. În acest context, Liiceanu și-a atras critici precum cea a fostului dizident Gabriel Andreescu, care îl califică drept facilitant al extremismului, deoarece a promovat naționaliștii și iraționaliștii interbelici, care ar fi fost „ideologi ai extremismului de dreapta”.[9]
Gabriel Liiceanu s-a situat în centrul unei alte dezbateri publice în 1999, în timpul bombardării Serbiei de către Organizația Tratatului Atlanticului de Nord. Atunci a susținut poziția ministrului de externe Andrei Pleșu de permitere a survolării teritoriului românesc de către avioanele NATO[10], împotriva majorității opiniei publice, care favoriza o poziție neutră a României. Majoritatea analiștilor de politică internațională sunt de părere că atitudinea României în această problemă a contribuit la aderarea la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord în 2004.
Liiceanu este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social și al Revistei 22, membru în consiliul științific al New Europe College (1997-2005), membru în Consiliul de Administrație al TVR (1998-2002), și Președinte al Asociației Editorilor din România (1999-2006)
În opinia criticilor lui Gabriel Liiceanu, acesta împărtășește (alături de ceilalți membrii ai G.D.S-ului), o poziție elitistă și neo-populistă.[11] În data 1 octombrie 2019, Gabriel Liiceanu s-a retras din Grupul pentru Dialog Social motivând-și gestul printr-o scrisoare de 11 pagini adresată membrilor în care critica anumite comportamente sau ocupații ale unor persoane ce nu coincideau cu scopul grupului.[12]
Viziune filozofică
Prin ideile valorizate și comentate cu precădere în operă (alienarea, contingența, libertatea, aporia morală, facticitatea), tematica gândirii sale poate fi definită ca existențialistă și agnostică („Unei probleme reale nu-i poate corespunde o cunoaștere reală”, cf. Ușa interzisă). Ideile sale și-au primit influența cu predilecție din idealismul platonician, Kant, Schelling, Husserl și onto-fenomenologia heideggeriană. Schițează în lucrarea Despre limită o fenomenologie existențială definită de ideea transcenderii determinărilor generale și a necesității istorice, înspre o responsabilitate individuală obținută prin alegere, proiect și hotărâre.
Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii, București, Ed. Univers 1975, Ed. Humanitas, 1993, 2005;
Încercare în politropia omului și a culturii, București, Cartea Românească, 1981; ediția a II-a, cu titlul Om si simbol. Interpretări ale simbolului în teoria artei și filozofia culturii, Ed. Humanitas, 2005;
Jurnalul de la Păltiniș, București, Cartea Românească, 1983, Ed. Humanitas, 1991, 1996, 2004, 2005, 2014 (ediție aniversară);
Cearta cu filozofia, București, Ed. Humanitas, 1992, 2005;
Apel către lichele, București, Ed. Humanitas, 1992, 1996, 2005, 2012;
Despre limită, București, Ed. Humanitas, 1994, 1997, 2009, 2010;
Itinerariile unei vieți: Emil Cioran – Apocalipsa după Cioran, București, Ed. Humanitas, 1995, 2011;
Declarație de iubire, Ed. Humanitas, 2001, 2008;
Ușa interzisă (Jurnal), București, Ed.Humanitas, 2002, 2010; versiunea în limba franceză "La porte interdite, trad. de Michelle Dobré, Marie-France Ionesco, Ed.Humanitas, 2011;
Mario Vargas Llosa în dialog cu Gabriel Liiceanu - Chipuri ale răului în lumea de astăzi (editie bilingvă, româno-spaniolă), trad. de Ileana Scipione, Ed. Humanitas, 2006, 2011;
Despre minciună, Ed. Humanitas, 2006 (inclus în "3 eseuri", 2014);
Despre ură, Ed. Humanitas, 2007 (inclus în "3 eseuri", 2014);
Despre seducție, Ed. Humanitas, 2007, 2013 (inclus în "3 eseuri", 2014);
Scrisori către fiul meu, Ed. Humanitas, 2008;
Întâlnire cu un necunoscut, Ed. Humanitas, 2010; [13]
Întâlnire în jurul unei palme Zen, în colaborare cu Răzvan Luscov și Gabriel Cercel, Ed. Humanitas, 2011;
Estul naivităților noastre: 27 de interviuri 1990-2011: oare ne putem apăra prin cuvinte? , Ed. Humanitas, 2012;
18 cuvinte-cheie ale lui Martin Heidegger, Ed. Humanitas, 2012;
Măștile lui M.I. - Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu, Ed. Humanitas, 2012;
Impudoare. Despre „eu” va fi vorba, Ed. Humanitas, 2021.[28][29]
Ce gândește Dumnezeu?, Ed. Humanitas, 2022
Exitus, Ed. Humanitas, 2023
Lucrări publicate în străinătate
"Zu Heideggers 'Welt'- Begriff im 'Ursprung des Kuntswerkes'." Kunst und Technik (Walter Biemel und Fr.-W. von Herrmann Herausg.), Frankfurt am Main, Vittorio Klostermann Verlag, 1989
De la limite: petit traité à l'usage des orgueilleux, (Despre limită), trad. de Alexandra Laignel-Lavastine, Paris, Éditions Michalon, 1994
Itinéraires d'une vie: E.M. Cioran, suivi de Les Continents de l'insomnie: entretien avec E.M. Cioran, trad. de Alexandra Laignel-Lavastine, Paris, Éditions Michalon, 1995
Apokalypsen enligt Cioran, Dualis Förlag, Ludvika, 1997
Le Journal de Paltinis: 1977-1981: récit d'une formation spirituelle et philosophique, trad. de Marie-France Ionesco, Paris, Éditions La Découverte, 1998
The Paltiniș Diary: A Paideic Model in Humanist Culture , Central European University Press, 2000
Dziennik z Păltinișu. Pajdeja jako model w kulturze humanistycznej, Pograznicze, Sejny, 2001
Dagbok från Paltinis: en visdomsskola i den humanistiska kulturen: med ett tillägg från 1996; av Liiceanu, Gabriel Samuelsson, Liliana Donose|Apelkvist, Åsa; Ludvika: Dualis Förlags, 2008
După-amiezele cetății: caietele anului 2000, coord. de Gabriela Tabacu; Alexandru Paleologu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Prea Sfinția Sa Chrysostomos - arhiepiscop de Etna, Juan Francisco Ortiz, Nicu Alifantis și formația corală "Da Capo"; Editura Universitara Ion Mincu, 2001;
Crase banalități metafizice de Alexandru Dragomir; prelegeri reconstruite de Gabriel Liiceanu si Cătălin Partenie; pref. de Gabriel Liiceanu; postf. de Andrei Pleșu; Ed. Humanitas, 2004, 2008;
"Unamuno: Le tragique ridicule", in: Revue roumaine des sciences sociales, serie de philosophie et logique, tome 14, Nr. 1, 1970
"Nietzsche: Le tragique metaphysique", in: Revue roumaine des sciences sociales, serie de philosophie et logique, tome 14, Nr. 4, 1970
"Esquisse pour une metaphysique du 'nostos'", in: Revue roumaine des sciences sociales, serie de philosophie et logique, tome 16, Nr. 2, 1972
"Journal d'un traducteur", in: Michel Haar (Hg.), Cahier de l'Herne Heidegger, Editions de l'Herne, Paris, 1983
"Reperes pour une hermeneutique de l'habitation", in: Constantin Tacou (Hg.), Cahier des symboles du lieu. L'habitation de l'homme, Herne, Paris, 1983
"Constantin Noica peut se tenir pour un homme heureux", in: International Journal of Rumanian Studies, Bd. 4, Nr. 2, Amsterdam, 1984-86
(zus. mit Th. Kleininger) "Heideggers Rezeption in Rumänien", in: Concordia: Internationale Zeitschrift für Philosophie, Nr. 16, 1989; wieder abgedruckt in: Studia Phaenomenologica I (2001) 1-2
"The limit and reaching beyond. A philosophical-philological investigation", in: Annalecta Husserliana, Nr. 27, 1989
"Heidegger, das Kunstwerk und die Grenze", in: M. Fürst / N. Holmer / Th. Hübel / H. Vetter (Hg.), Mesotes. Supplementband Martin Heidegger . Beiträge des Symposions "Tendenzen und Ergebnisse der Heidegger-Forschung in Ost- und Mitteleuropa", Wien, 1991
"Lettre ouverte a Jacques Derrida", in: Gulliver, Nr. 6, 1991
"Zu Heideggers 'Welt'- Begriff im 'Ursprung des Kunstwerkes'." Kunst und Technik (Walter Biemel und Fr.-W. von Herrmann Herausg.), Frankfurt am Main, Vittorio Klostermann Verlag, 1989.
The Limit and Reaching Beyond a Philosophico-Philological Investigation, in: Analecta Husserliana, The Yearbook of Phenomenological Research, Volume XXVII, Kluwer Academic Publishers, 1989
Lettre ouverte à Jacques Derrida, in: Gulliver, Revue littéraire, nr. 6, 1991
Le dernier entretien, in: Lectures de Ionesco, hrsg. von Norbert Dodille, Marie-France Ionesco und Gabriel Liiceanu
E Ionesco - G Liiceanu, L’ultima intervista, , in: E. Ionesco. L’Assurdo e la speranza. Testi e dipinti inediti, Guaraldi, Rimini, 1994
De la limite, in: Le Messager Européen, Gallimard, 1996
Két stácio Noica útján, in Holmi, Budapest, 1998
La mort de Cioran, in: La Nouvelle Revue Française, April 2001
Weitere Artikel in: Le Monde, Frankfurter Rundschau, Esprit, La Nouvelle Revue Française
În România
„Sebastian, fratele meu“, in: Revista 22, București, Nr. 17 (375), aprilie-mai 1997, pp. 10-11
„Eseu despre sărut“, in: Revista 22, București, Nr. 21, mai 1999, pp. 10-12
„Elemente pentru o dramă“, in: Revista 22, București, Nr. 10, martie 1999, pp. 12-13
„Provocarea lui Noica“, in: Revista 22, București, Nr. 30, iulie-august 1999, pp. 8-11
„Cele cinci spaime ale electoratului roman“, in: Revista 22, București, Nr. 43, octombrie 2000, p. 5
„Moartea lui Cioran“, in: Revista 22, București, Nr. 21, mai 2000, pp. 10-11
„Dans cu o carte“, in: România Literară, București, Nr. 17,mai 2000, p. 7
„TVR – ultima instituție socialistă a țării“, in: Revista 22, București, Nr. 9, februarie-martie 2000, pp. 6-7
„Jurnal pe marginea unei gropi comune“, in: Revista 22, București, Nr. 6, februarie 2001, pp. 8-9
„Laudatio pentru Walter Biemel“, in: Cotidianul, București, Supliment cultural, „Litere, Arte, Idei“, 12 mai 2003, pp. 4-5
„După douăzeci de ani.“, in dosarul „Jurnalul de la Păltiniș dupa 20 de ani“, in: Cotidianul, București, Supliment cultural „Litere, Arte, Idei“, Nr. 34 (290), Anul VIII, 29 septembrie 2003, p. 3
„Cabana filozofului. Două modele ale locuirii“, in Dosarul „Todtnauberg și Păltiniș: un dialog“, in: Idei in dialog, București, An I, Nr. 2, noiembrie 2004, pp. 24-27
„Prelegerile din Intrarea Lucaci. Gînduri despre filozofia lui Alexandru Dragomir“, in: Idei in dialog, București, An I, Nr. O, august 2004, pp. 14-17
„Editarea lui Mircea Eliade“, România Literară, nr. 23 /16-22 iunie 2004, pp. 20-21
„Alexandru Dragomir. Destinul deturnat al unui filozof“, in: România Literară (București), An XXXVII, 21-27 ianuarie 2004, pp. 16-19
„Despre îngeri. In dialog cu Andrei Plesu și Mircea Mihăieș“, in: Orizont, Temeswar, Nr. 1, ianuarie 2004, An XVI, pp. 14-23, decembrie 2003 (Aula Magna a Universității din Timișoara)
„Prima exegeză autentică din România a unui gânditor modern“, in: Idei în dialog, București, nr. 8 (11) / august 2005, pp. 15-16
„Singurătatea lui Sorin Lavric. O exegeză, în sfârșit, a filozofiei lui Noica“, in: Idei în dialog, An II, nr. 9 (12) / septembrie 2005, pp. 13-14.
„Trecerea lui Vargas Llosa prin Romania“, in: România Literară, București, Nr. 41 / 19-25 octombrie 2005, p. 3
„Un seminar despre presocratici in 1948 sau Ce se poate face cind comunismul vine la putere“, in: Dilemateca, București, Jahrgang I, Nr. 3, iulie 2006, pp. 78-80
„Absența lui Horia Bernea“, in: România Literară, București, Nr. 25, iunie 2006, pp.14-15
„Umbra parintelui Marchis la Cozia“, in: Cotidianul, București, 3 septembrie 2006, p. 4
„Spovedania lui Steinhardt“, in: Dilemateca , București, nr. 1 / 2006, p. 60
„Trei handicapuri ale comunicării culturale“, in: Revista 22, București, nr. 840 / 11-17 aprilie 2006, pp. 10-11
„Noica si Securitatea“, in: Idei in dialog, București, An III, Nr. 9 (24), septembrie 2006, pp. 32-35
Interviuri
„Comunismul, irealitatea unei grozăvii istorice“, in: Vineri, București, Nr. 9, An II, iulie 1999, p. 7
„Accesul la dosarele Securitatii“, in: Revista 22, București, Nr. 7 (365), februarie 1997, pp. 8-9
„Voi incerca sa-i fac dreptate lui Noica“, in: Independent, București, 12 mai 2003, p. 4
„Oamenii nu mai recunosc nevoia de elită. Poate nu-și dau seama exact la ce-i bună“, in: Cotidianul, Supliment cultural „Litere, Arte, Idei“, Nr. 3 (259), An VIII, 20 ianuarie 2003, pp. 4-5
„Dialog cu Walter Biemel“, in: Revista 22, București, Nr. 688, An XIV, 2003, p. 11
„Ce înseamnă a-l fi tradat pe Noica?“, in: Orizont, Temeswar, Nr. 4, (1447), aprilie 2003 (Programul cultural „A cincea roată“, 7 decembrie 2002, pp. 10-11
„Trebuie o generație spălată de o istorie încărcată“, in: Evenimentul Zilei, București, 8 decembrie 2003, Nr. 3579, p. 9
„Trebuie să crezi in valorile pe care le pune în circulație o carte“, in: Cuvantul, București, Anul XI (XVI), Nr. 11 (341), noiembrie 2005, pp. 7-8
„Sint deținătorul unei experiențe unice. Gabriel Liiceanu in dialog cu Jan Guillou“, in: România Literară, (București) 19 / 18-24 mai 2005, pp. 8-9
„Trăiesc atîta vreme cît mă indignez“, in: Observator cultural, nr. 45-46 (302-303), 12-18 ianuarie 2006, pp. 9-10, Nr. 47 (304), 19-25 ianuarie 2006, pp. 6-7
David Armeanul, Introducere în filozofie, București, Editura Academiei, 1977;
Norbert Groeben, Psihologia literaturii. Știința literaturii între hermeneutică și empirizare; traducere de Gabriel Liiceanu și Suzana Mihalescu, 1978;
Martin Heidegger, Originea operei de artă; în colaborare cu Thomas Kleininger, Ed. Univers, 1982; ed. Humanitas, 1995;
Martin Heidegger, Repere pe drumul gândirii; în colaborare cu Thomas Kleininger, Ed. Politica, 1987;
Martin Heidegger, Introducere in metafizică; în colaborare cu Thomas Kleininger, Ed. Humanitas, 1995;
E. M. Cioran, Țara mea / Mon pays, Ed. Humanitas, 1996;
Martin Heidegger, Ființă și timp; în colaborare cu Cătălin Cioabă, Ed. Humanitas, 2002
Cărți audio
Noica (în colaborare cu Andrei Pleșu), Ed. Humanitas Multimedia, 2003;
Apel către lichele, Ed. Humanitas Multimedia, 2006;
Declarație de iubire, Ed. Humanitas Multimedia, 2006;
Sub semnul depărtării: corespondența Constantin Noica - Sanda Stolojan; pref. de Matei Cazacu; lectura: Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu; Ed. Humanitas Multimedia, 2006;
Sebastian, mon frère. Scrisoare către un frate mai mare, Ed. Humanitas Multimedia, 2006;
De ce te iubesc; antologie și cuvânt înainte de Ioana Pârvulescu; lectura: Gabriel Liiceanu, Ed. Humanitas Multimedia, 2006;
Strategii ale seducției. De la Romeo și Julieta la sărutul cioranian, Ed. Humanitas Multimedia, 2006;
Itinerariile unei vieți: E.M. Cioran, Ed. Humanitas Multimedia, 2007;
Despre minciună, Ed. Humanitas Multimedia, 2007;
Fratii Karamazov: discursul Marelui Inchizitor de Dostoievski; lectura: Gabriel Liiceanu; trad.: Izabela Dumbrava si Ovidiu Constantinescu; Ed. Humanitas Multimedia, 2008;
Înapoi la argument: Horia-Roman Patapievici în dialog cu Gabriel Liiceanu, Ed. Humanitas Multimedia, 2008;
Cele trei norme ale mamei - Prajitura interzisă. Scrisoare către fiul meu, Ed. Humanitas Multimedia, 2009;
Ce ne facem cu calul negru? Despre căderea în trup, dragoste și ipocrizie, Ed. Humanitas Multimedia, 2011;
Monarhia salvează România! [Inregistrare video]: un film dedicat prezenței în România a Majesății Sale, Regele Mihai I, de Sfintele Paști, 25-27 aprilie 1992; un film de Sorin Iliesiu; comentariu istoric Dinu C. Giurescu; comentariu eseu Gabriel Liiceanu; Video Est România Libera, 1992
Apocalipsa după Cioran (în colaborare cu Sorin Ilieșiu), 1994;
Altfel”, cu Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu (Realitatea Tv, 2006);
Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (1992)
Commendatore dell’Ordine della Stella della Solidarieta italiana (2005)
Crucea de merit Clasa I a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania (2006)
Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (2006).
Steaua României în grad de Ofițer, 30 mai 2012[31]
Premii
Premiul Uniunii Scriitorilor (1983) pentru Jurnalul de la Păltiniș
Marele Premiu al Uniunii Cineaștilor din România (ex-aequo, 1992)
Premiul „Cartea anului“, 2002, acordat de revista „România literară“ pentru Ușa interzisă
Premiul „Cea mai bună traducere a anului 2003“, pentru traducerea lucrării Ființă și timp de Martin Heidegger
In honorem
Cătălin Cioabă, Bogdan Mincă (Hg.), Liber amicorum. Studii și eseuri în onoarea lui Gabriel Liiceanu, București: Zeta Books, 2012 [Omagiu la împlinirea a 70 de ani]
Andreescu, Gabriel (). „Ideologii, discursuri, asocieri extremiste”(PDF). Extremismul de dreapta în România. Cluj: Centrul pentru Diversitate Etnoculturală. p.26. ISBN973-85738-8-2. Accesat în . Notorietatea pe care au căpătat-o oamenii de presă și de carte din categoria autorilor citați face ca valorile democrației liberale moderne să se afle astăzi în defensivă. Cazul lui Gabriel Liiceanu, care a promovat prin editura sa voga naționaliștilor și a iraționaliștilor interbelici – ideologi ai extremismului de dreapta –, sau al lui Horia-R. Patapievici, autorul unei cărți pe cât de reacționară, pe atât de succes, arată rolul intelectualilor antiminoritari și antimulticulturaliști în pregătirea unei atmosfere propice curentelor extremiste.
Liiceanu este un membru marcant al al unui grup de intelectuali ale căror poziții pot fi foarte bine etichetate "elitism neo-populist". […] Disponibilitatea, ba chiar zelul cu care și-au pus aceștia capitalul simbolic de intelectuali în slujba lui Băsescu, a introdus o nouă dimensiune în pratica neo-populismului românesc. […] Nu numai că nu s-au întrebat membrii acestui grup cum se explică transformarea unui membru al clasei privilegiate a tehnocraților comuniști care recent chiar se opunea principial lustrației și care-și datora cariera politică alăturării lui la FSN-ul lui Iliescu, […] - citat de la pagina 449 din Revista Canadiană de Slavistică, articolul «From Historical to "Dialectical" Populism: The Case of Post-Communist Romania»; Author(s): Michael Shafir; Source: Canadian Slavonic Papers / Revue Canadienne des Slavistes, Vol. 50, No. 3/4 (September-December 2008), pp. 425-470; Published by: Canadian Association of Slavists.
„Caiet de ricoșat gânduri sau despre misterioasa circulație a ideilor de-a lungul timpului” ed. Humanitas, 2019.
Autorul scrie într-un pasaj câteva cuvinte despre următoarea sa carte:
Op. cit. pag. 336:
„Noica la vârsta mea de-acum, pregătindu-se să scrie Cartea arheilor. A murit un an mai târziu. A rămas o schiță de capitole.
Eu mă pregătesc să duc la capăt cartea cu care vreau să-mi închei cursa vieții: Isus al meu. Am scris o sută de pagini. Mă grăbesc.”
România 
