academician, politician, jurnalist român From Wikipedia, the free encyclopedia
Adrian Mihai Cioroianu (n. , Craiova, România) este un autor, istoric, jurnalist, eseist și om politic român, care a ocupat funcția de ministru al afacerilor externe în cabinetul Tăriceanu (în perioada 5 aprilie 2007 - 15 aprilie 2008).
| Adrian Mihai Cioroianu | |
.JPG) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (58 de ani)  Craiova, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | jurnalist politician istoric diplomat |
| Locul desfășurării activității | Strasbourg Bruxelles |
| Limbi vorbite | limba română |
| Ministru de externe | |
| În funcție 5 aprilie 2007 – 15 aprilie 2008 | |
| Precedat de | Călin Popescu Tăriceanu (interimar) |
| Succedat de | Lazăr Comănescu |
| Partid politic | Partidul Național Liberal |
| Alma mater | Universitatea din București |
Modifică date / text  | |
Profesor universitar la Facultatea de Istorie de la Universitatea București, el este autorul mai multor cărți de istorie a României (și în special de istorie a României comuniste). Este cunoscut și în calitate de coautor de manuale de liceu.
Membru al Grupului de Dialog Social, el s-a alăturat Partidului Național Liberal și a fost ales în Senatul României pentru județul Timiș în anul 2004. După aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, el a îndeplinit funcția de europarlamentar, membru în Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) și vicepreședinte al Grupului ALDE din Parlamentul European. La data de 5 aprilie 2007, Cioroianu a devenit ministru al afacerilor externe în guvernul Tăriceanu remaniat. Din 2012 este decan al Facultății de Istorie a Universității din București.
Începând din anul 2013, Adrian Cioroianu este prezentatorul emisiunii 5 minute de istorie.
Începând din anul 2015, Adrian Cioroianu este ambasador al României pe lângă UNESCO.[1]
Adrian Mihai Cioroianu s-a născut la data de 5 ianuarie 1967, în municipiul Craiova. A urmat cursurile Facultății de Istorie de la Universitatea București (1988-1993), masteratul în istorie ("Diplome d’Etudes et des Recherches Approfondies") la Universitatea Laval din Quebec, Canada (1996-1997) și cursuri de doctorat în istorie la Universiatea Laval din Quebec, Canada (1997-2002), finalizate prin susținerea tezei cu titlul Mitul, Imaginea și Cultul liderului în România comunistă. De asemenea, a fost și bursier al Colegiului Noua Europă (2001-2002).
După absolvirea facultății, a devenit cadru didactic la Facultatea de Istorie din cadrul Universității București, în prezent având gradul didactic de conferențiar. De asemenea, a fost profesor la Colegiul PRO din București (1998-2007), redactor la revista “Dilema veche” (1998-2007) și redactor la Gazeta Sporturilor. A realizat emisiunile "Ora de istorie" (Realitatea TV, 2001); "Chiasma. Dialoguri PAX" (PAX TV, 2003) și "Totul la vedere" (TVR 1).
Adrian Cioroianu a publicat studii și articole în următoarele ziare și reviste: "Lettre International", "Dosarele Istoriei", "Suplimentul de Cultură", "Ziua", "GEO" (ediția românească), "Sfera Politicii", "Cotidianul", "Revista 22", "Dilema veche", "Radio România", "Gazeta de Sud", "Monitorul de Neamț", "Adevărul de Arad", "Formula AS", "Evenimentul Zilei", "Opinia studențească", "Lumea Ieșeanului", "Cuget liber", "Revista de Politică Externă". Este membru al Grupului pentru Dialog Social și al Societății Timișoara.
Adrian Cioroianu este coautor al manualului de Istoria Românilor (Ed. RAO, 1999) și coautor al unor studii și cărți privind istoria contemporană a României. Manualele alternative de Istoria Românilor au generat controverse, Cioroianu fiind unul dintre cei care au apărat ideea de manual alternativ. Uneori atât el, cât și manualul la care a fost autor sunt confundați cu Sorin Mitu de la Facultatea de Istorie din Cluj și cu manualul său, care avea și o poză cu Andreea Esca.
Una dintre aparițiile publice ale sale din 1999, când mai multe manuale au fost tipărite, ca alternative la manualul unic editat de către Ministerul Educației și Culturii. Noile metode didactice și subiecte propuse în studierea Istoriei României au devenit centrul unei controverse, care au implicat, printre altele, manualele scrise de Cioroianu și de alți profesori universitari (Stelian Brezeanu, Florin Müller, Mihai Sorin Rădulescu și Mihai Retegan) pentru Editura RAO; cartea însăși a fost criticată pentru că a alocat un segment mai mare pentru Revoluția din decembrie 1989, Cioroianu explicând mai târziu că alegerea editorială a fost impusă de controversatele surse disponibile la acel moment.[2]
Cioroianu a fost foarte criticat de către adversarii săi pentru metodele didactice folosite în manuale în decursul numeroaselor dezbateri publice și s-a situat de aceeași parte cu autorii celor mai inovative manuale, unul dintre acestea fiind cel publicat de Editura Sigma.[3][4] El a adus argumente în mod repetat în favoarea autorilor (Sorin Mitu, Ovidiu Pecican, Lucia Copoeru, Virgiliu Țârău și Liviu Țârău), în dezbaterile cu jurnaliștii Marius Tucă și Octavian Paler la emisiunile de televiziune din acel an.[3]
În timpul guvernului condus de către Adrian Năstase (2000-2004), Cioroianu a rămas un critic al politicilor Partidului Social Democrat în domeniul educației și a cerut revizuirea deciziei luate de ministrul educației, Ecaterina Andronescu, cu privire la restricționarea unor manuale care nu au primit aprobarea oficială.[5]
În toamna anului 2006, el a fost selectat de către TVR 1 pentru a lua parte la dezbaterea televizată pentru desemnarea celor mai mai români, în cursul căreia a analizat cariera Conducătorului Ion Antonescu din timpul celui de-al doilea război mondial; publicul îl selectase deja pe Antonescu ca unul dintre cei mai mari 10 români. Ca și alți intelectuali aleși să participe la această campanie, fiecare susținând pe unul din cei 10, Cioroianu a prezentat un scurt film documentar, fiind ulterior implicat în dezbaterile de la TVR 1 (în cursul celor două runde de votare).
Spre deosebire de ceilalți participanți, el l-a criticat pe Antonescu în loc să-l sprijine (cum prevedea regulamentul concursului), expunând, printre altele, crime de război împotriva comunității evreilor și țiganilor în perioada Holocaustului (din Transnistria și din alte părți),[6] și faptul că i-a acordat ajutor nesolicitat lui Adolf Hitler (Vezi și România în al doilea război mondial), în timp ce argumenta că Antonescu a fost un politician mediocru.[7]
Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST) din cadrul Academiei Române a reacționat cu privire la acest program, acuzând TVR 1 de montare a unei campanii deschise pentru a-l denigra pe Antonescu.[7] S-a pus în discuție faptul că Cioroianu, membru al Comisiei de Cultură a Senatului, a acceptat să fie plătit din fonduri publice pentru a fi prezent la aceste dezbateri.[7] Critici au venit și din partea cotidianului Ziua, care a întrebat TVR de ce nu a ales pentru a-l sprijini pe Antonescu o persoană publică cu vederi pozitive și a argumentat că Cioroianu s-a folosit de poziția sa pentru a face să le fie rușine celor care au votat pentru Antonescu.[8]
În replică, Cioroianu a afirmat că a fost invitat în calitate de profesor de istorie, nu ca apărător al lui Antonescu sau ca senator,[6] și a argumentat că versiunea sa provine din cercetările efectuate (afirmând că "lectura e cel mai bun leac împotriva mitologiilor și clișeelor de tot felul").[6]
Adrian Cioroianu a intrat în politică în anul 2002, devenind membru al PNL și preluând funcția de consilier al președintelui liberal de atunci, Theodor Stolojan. În urma alegerilor din noiembrie 2004 a fost ales senator de Timiș pe listele grupului parlamentar al Alianței „Dreptate și Adevăr PNL-PD“. În calitate de senator, a fost membru al Comisiei pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă a Senatului României, îndeplinind pentru o perioadă funcția de vicepreședinte. De asemenea, este membru al Comisiei parlamentare de anchetă privind efectuarea unui control parlamentar asupra activității Societății Române de Televiziune și Societății Române de Radiodifuziune.
Împreună cu parlamentarii liberali Mona Muscă, Viorel Oancea și Mihăiță Calimente, Cioroianu a inițiat proiectul Legii lustrației (care prevedea interzicerea foștilor lideri ai PCR și ai UTC să dețină funcții publice pe o perioadă de cel puțin 10 ani).[9][10] Varianta radicală propusă în același timp de către parlamentarii de la Partidul Inițiativa Națională,[9] este o preluare a Proclamației de la Timișoara[9] și a trecut de Senat în aprilie 2006.[10]
În septembrie 2005 este desemnat ca observator la Parlamentul European de la Bruxelles. După aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, el a îndeplinit funcția de europarlamentar, membru în Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) și vicepreședinte al Grupului ALDE din Parlamentul European. Ca europarlamentar a fost membru al Comisiei de politică externă a Parlamentului European. La Congresul Extraordinar al PNL din 12-13 ianuarie 2007, a fost ales vicepreședinte responsabil cu afacerile europene. Din iunie 2008 a fost președinte interimar al PNL Timiș.
La data de 19 februarie 2007, la două săptămâni după demisia lui Mihai Răzvan Ungureanu, Partidul Național Liberal a înaintat președintelui României, Traian Băsescu, propunerea de numire în postul de ministru al afacerilor externe a senatorului Adrian Cioroianu [11]. Deși conform art. 6 și 8.1 din Legea 90/2001, președintele României, la propunerea primului ministru, trebuia să ia act de încetarea calității de membru al Guvernului și să declare vacantă funcția de ministru în maximum 15 zile de la data depunerii demisiei, președintele Traian Băsescu a semnat decretul de eliberare din funcție a lui Mihai Răzvan Ungureanu, abia la 12 martie 2007. Cu toate acestea, președintele a refuzat să-l numească pe Adrian Cioroianu în funcția de ministru, spunând că îi lipsește experința necesară pentru a conduce acest minister.[12] În luna martie, Tăriceanu a cerut Curții Constituționale să rezolve această dispută.[12]
După un interimat asigurat de premierul Călin Popescu Tăriceanu (21 martie - 5 aprilie 2007), acesta din urmă a luat decizia de remaniere a guvernului [13], prin înlocuirea miniștrilor membri ai Partidului Democrat (partidul care fusese condus de Traian Băsescu). Astfel, după ce la 3 aprilie 2007 Comisia pentru Politică Externă a Parlamentului a avizat numirea sa ca ministru de externe, la data de 5 aprilie 2007, Adrian Cioroianu a fost numit în funcția de ministru al afacerilor externe.
În presă au fost menționate mai multe gafe diplomatice făcute de Adrian Cioroianu în calitate de ministru.
Ca urmare a scandalului provocat de cazul Crulic,[26] pe data de 11 aprilie 2008, Adrian Cioroianu a demisionat din această funcție.[27] Cu acest prilej, el a declarat că din toamna anului trecut nicio informație nu a ajuns pe masa ministrului, referitoare la situația reală în cazul Crulic, acuzându-l pe consulul României de la Varșovia, Ioan Preda, că a tratat cazul total neprofesionist. Primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu a acceptat în aceeași seară demisia lui.
„Este o demisie de onoare, în strânsă legătură cu deznodământul nefericit al cazului cetățeanului român Claudiu Crulic, mort în Polonia. (...) Am ales soluția demisiei de onoare tocmai ca semn al prețuirii pe care o am față de toți cei care muncesc într-adevăr, peste tot în lume, pentru țară și pentru ministerul pe care l-am condus. (...) Există, într-un astfel de caz, un preț politic care trebuie plătit. Nu vreau ca prieteni, colegi sau susținători liberali să plătească acest preț. În ultimele zile am primit nenumărate mesaje de solidaritate din partea unor colegi din guvern sau din Partidul Național Liberal, din minister sau pur și simplu din societatea românească în sens larg. Am primit mesaje de la membri ai Parlamentului European, care încă mă consideră ca fiind colegul lor. Le mulțumesc tuturor. M-am gândit mult în ultimele zile. Și chiar dacă știu că, din punct de vedere tehnic, nu am nicio vină, mă gândesc totuși că a fost în joc viața unui om. Acesta nu este un detaliu, ci este singurul lucru care contează într-adevăr. Nu contează dacă el era un hoț recidivist sau un om nevinovat. Este vorba, pur și simplu, despre o viață de om. Iar o viață de om este cu mult mai importantă decât mandatul unui ministru.[28]”—Adrian Cioroianu
Adrian Cioroianu a fost căsătorit timp de 10 ani cu Luminița, traducătoare de limba engleză, de care a divorțat în anul 2003. Cei doi au împreună un băiat, Mihai. Ulterior, a fost căsătorit și cu Daniela Nane, actriță a Teatrului Bulandra din București,[29] de care a divorțat în 2022[30].
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
