Seleniu

Seleniul este un element chimic nemetalic cu numărul atomic 34 și simbolul chimic Se. A fost descoperit de către Berzelius în 1817 și studiat mai departe de către alți cercetători ce-l găsesc în roci, seleniul în timp devine unul din importantele minerale care sunt răspunzătoare de o bună funcționalitate a organismului uman, respectiv animal.

Seleniu
Arsen ← Seleniu → Brom S     34 Se                                                                                                                                                                                                                                           Se Te Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Seleniu, Se, 34
Serie chimică	Nemetale
Grupă, Perioadă, Bloc	16, 4, p
Densitate	4790 kg/m³
Culoare	Gri sau roșu
Număr CAS	7782-49-2[1][2]
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	78,96 u
Rază atomică	140 pm
Rază de covalență	pm
Rază van der Waals	pm
Configurație electronică
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 18, 6
Număr de oxidare	±2, 4, 6
Oxid
Structură cristalină	hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solidă
Punct de topire	217°C ; 490,15 K
Punct de fierbere	684,8°C ; 957,95 K
Energie de fuziune	kJ/mol
Energie de evaporare	26,3 kJ/mol kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului	3350 m/s la 293,15 K m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	−0,924 V (Se + 2e− → Se2−) 2,48 (Pauling)
Capacitate termică masică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	S/m
Conductivitate termică	W/(m·K)
Prima energie de ionizare	941 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	2045 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	2973,7 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	4144 kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică text

Protecție

În cantități mari, se produce otrăvirea cu seleniu ce se manifesta printr-un prurit rebel și prin apariția de ulcere pe piele. Originea numelui este din cuvântul grecesc Selênê (luna).

Proprietăți

Din punct de vedere chimic, seleniul este foarte apropiat de sulf, căruia îi seamănă foarte mult (se află și în aceeași grupă din sistemul periodic), astfel încât seleniul va putea împrumuta uneori sistemele enzimatice sau de transport ale sulfului.

Utilizare

Seleniul se folosește în celule fotoelectrice, camere de filmat, la redresarea curentului electric, copiatoare etc. Seleniul pur își crește conductivitatea de o mie de ori atunci când este mutat de la întuneric la lumina solară puternică, lucru care îl face utilizat la construirea luxmetrelor.

Obținere

Seleniul se obține din rafinarea plumbului, cuprului și nichelului.

Chimie

Compuși calcogeni

• Sărurile( ex seleniat de mercur ) au utilizare în laboratoarele de analize medicale, iar sarea menționata se folosește la dozarea azotului total din sânge( respectiv ser).Alte săruri:(Ag2SeO3);(Na2SeO3);
• H2Se - selenură de hidrogen;
• Acidul selenic: H2SeO4-se formează prin reacția SeO2 + H2O2 → H2SeO4. Acest acid, la temperatură fierbinte, poate topi aurulul, formând seleniat de aur.
• Acidul selenios: Se formează prin SeS2 + 3H2O→H2SeO3 + 2H2S

3 Se + 4 HNO3 → 3 H2SeO3 + 4 NO

• Oxizi: Seleniul formează trei oxizi: bioxid de seleniu (SeO2) și trioxid de seleniu (SeO3), care, spre deosebire de trioxidul de sulf, este o substanță instabilă.

Se8 + 8O2 → 8SeO2

• disulfura de seleniu: Acidul selenios reacționează cu anhidrida selenioasă și rezultă disulfura de seleniu.

Compuși halogeni

• Hexafluoridul de seleniu: Acesta este toxic și iritant pentru plămâni. Se formează prin reacția dintre fluor și seleniu după schema:

Se8 + 24 F2 → 8 SeF6

• SeF4, SeCl, SeCl4 și SeBr. SeCl2 este un important halogen de seleniu, deoarece este utilizat în chimie, pentru studierea seleniului.

Selenide

Ca și elementele din grupa a VI-a principală -oxigenul și sulful-, seleniul formează cu metalele substanțe numite selenide.

De exemplu, selenid de aluminiu: 3 Se8 + 16 Al → 8 Al2Se3 Alte exemple: selenidul de mercur (HgSe), selenidul de plumb (PbSe)și selenidul de zinc (ZnSe). Un important selenid este diselenidul de cupru, indiu și galiu (Cu(Ga,In)Se2), un semiconductor.

Alți compuși

• Tetranitride tetraseleniu (Se4N4)este un compus portocaliu exploziv, similar și analog cu tetranitridul de tetrasulf.
• Seleniul mai reacționează cu cianurile și formează seleniocianații; de exemplu:

8 KCN + Se8 → 8 KSeCN

Izotopi

Seleniul are șase izotopi naturali, din care cinci sunt izotopi stabili: 74Se, 76Se, 77Se, 78Se, și 80Se. Totuși, ultimele trei încep să apară ca produse de fisiune, împreună cu 79Se, care are efectiv un timp de înjumătățire de 327 000 ani.

Vezi și

• Tabelul periodic al elementelor

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de seleniu

• ro Seleniul pe sistemul-periodic.go.ro Arhivat în 8 februarie 2009, la Wayback Machine.
• http://en.wikipedia.org/wiki/Selenium (tradus)

1. CAS Common Chemistry, accesat în 10 aprilie 2021
2. selenium (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în 18 noiembrie 2016