Erbiu

Erbiu (simbol Er) este elementul chimic cu numărul atomic 68. A fost descoperit de Mosander în 1842. Când a fost izolat pentru prima dată, erbiul părea a fi un metal solid de culoare alb-argintie; el apare în combinații chimice cu alte elemente de pe Pământ. Însă, el este un element chimic rar, ce poate fi găsit în asociație cu alte elemente în mineralul numit gadolinit, mai ales din cel care provine din zona Ytterby, din Suedia.

Erbiu
Holmiu ← Erbiu → Tuliu -   68 Er                                                                                                                                                                                                                                           Er Fm Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Erbiu, Er, 68
Serie chimică	lantanide
Grupă, Perioadă, Bloc	14, 6, f
Densitate	6770 kg/m³
Culoare	alb-argintiu
Număr CAS	7440-52-0
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	167,259 u
Rază atomică	178 pm
Rază de covalență	pm
Rază van der Waals	pm
Configurație electronică	[Xe]4f12 6s2
Electroni pe nivelul de energie
Număr de oxidare
Oxid
Structură cristalină	cubică
Proprietăți fizice
Fază ordinară	Solidă
Punct de topire	1529°C ; 1802.15 K
Punct de fierbere	2867°C ; 3140.15 K
Energie de fuziune	kJ/mol
Energie de evaporare	kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului	m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	1,24
Capacitate termică masică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	1.2 ⋅ 106 S/m
Conductivitate termică	W/(m·K)
Prima energie de ionizare	kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică text

În principial, erbiul este utilizat datorită ionlor pe care îi formează (anume Er³⁺), care au proprietăți fluorescente ce pot fi utilizate în diferite lasere și aplicații.

Proprietăți

Fizice

Fiind un metal destul de greu, erbiul are masa atomică de 167,26 g/mol. Densitatea sa la temperatura de 20 °C este de 9,05 g/cm³, iar punctul de topire 1522 °C și punctul de fierbere 2510 °C.

Chimice

Erbiul metalic își pierde luciul în aer și arde rapid, transformându-se în oxid de erbiu (III):

4 Er + 3 O₂ → 2 Er₂O₃

Erbiul este destul de electropozitiv și reacționează încet cu apa rece și destul de repede cu apa fierbinte, în urma reacției formându-se hidroxid de erbiu:

2 Er (s) + 6 H₂O (l) → 2 Er(OH)₃ (aq) + 3 H₂ (g)

Erbiul metalic reacționează cu toți halogenii:

2 Er (s) + 3 F₂ (g) → 2 ErF₃ (s) [roz]

2 Er (s) + 3 Cl₂ (g) → 2 ErCl₃ (s) [violet]

2 Er (s) + 3 Br₂ (g) → 2 ErBr₃ (s) [viole]

2 Er (s) + 3 I₂ (g) → 2 ErI₃ (s) [violet]

Erbiul se dizolvă repede în acid sulfuric diluat pentru a forma o soluție ce conține ioni hidrați de Er (III), ce există sub formă de complecși hidrați [Er(OH₂)₉]³⁺ de culoare galbenă: ^[1]

2 Er (s) + 3 H₂SO₄ (aq) → 2 Er³⁺ (aq) + 3 SO2−
4 (aq) + 3 H₂ (g)

Referințe

1. „Chemical reactions of Erbium”. Webelements. Accesat în 3 mai 2012.

Vezi și

• Tabelul periodic al elementelor

Legături externe

• ro Erbiul pe sistemul-periodic.go.ro^{[nefuncțională]}