Gadoliniu

Gadoliniu (simbol Gd) este elementul chimic cu numărul atomic 64 în Tabelul periodic al elementelor, numit și Tabelul lui Mendeleev. A fost descoperit prin spectroscopie în 1880 de Jean Charles Galissard de Marignac - posibil, analizând mineralul gadolinită ^[1] și care i-a dat numele după chimistul finlandez Johan Gadolin.

Gadoliniu
Europiu ← Gadoliniu → Terbiu  ?     64 Gd                                                                                                                                                                                                                                           Gd Cm Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Gadoliniu, Gd, 64
Serie chimică	lantanide
Grupă, Perioadă, Bloc	10, 6, f
Densitate	7890 kg/m³
Culoare	alb argintiu
Număr CAS	7440-54-2
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	157,25 u
Rază atomică	179 pm
Rază de covalență	pm
Rază van der Waals	pm
Configurație electronică	[Xe]4f7 5d1 6s2
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 18, 25, 9, 2
Număr de oxidare	2, 3
Oxid
Structură cristalină	hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid
Punct de topire	1312 °C ; 1585 K
Punct de fierbere	3250 °C ; 3523 K
Energie de fuziune	kJ/mol
Energie de evaporare	359,4 kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului	2680 m/s la 293,15 K m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	1,20 (Pauling)
Capacitate termică masică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	0,736 · 106 S/m
Conductivitate termică	10,6 W/(m·K)
Prima energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_1}}} kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică text

Gadoliniul a fost izolat în stare pură prin anul 1886 de câtre chimistul Paul Emile Lecoq de Boisbaudran.

Caracteristici

• Masa atomică: 157,25 g/mol
• Densitatea la 20 °C: 7,89 g/cm³
• Punctul de topire: 1311 °C
• Punctul de fierbere: 3233 °C

Compuși

Nitratul de gadoliniu este folosit ca absorbant de neutroni la sistemele de oprire rapidă ale reactoarelor de tip Candu și este folosit și la aparatele de diagnoză medicală M.R.I. datorită calității de a bloca selectiv razele emise.

Vezi și

• Tabelul periodic al elementelor

Note

1. franceză Jacques-Louis Soret (1878). „Sur les spectres d'absorption ultra-violets des terres de la gadolinite”. Comptes rendus de l'Académie des sciences. 87: 1062. Revăzut: 08.02.2023.

Legături externe

• ro Gadoliniul pe sistemul-periodic.go.ro^{[nefuncțională]}

Confuzii

Mineralul gadolinit, a cărui denumire (incorectă) precum că ar conține gadoliniu, este un mineral care are varietățile: a)gadolinit (Ce b)gadolinit (Y. Face parte din clasa silicaților, cristalizează în sistemul monoclinic, nu prezintă clivaj, iar urma (adică culoarea pulberii rezultate atunci când mineralul este zdrobit) este gri-verzuie, ca și cea a piritei. Poate conține urme de uraniu și thoriu.

1. franceză Jacques-Louis Soret (1878). „Sur les spectres d'absorption ultra-violets des terres de la gadolinite”. Comptes rendus de l'Académie des sciences. 87: 1062. Revăzut: 08.02.2023