preot ortodox, profesor și lingvist român From Wikipedia, the free encyclopedia
Radu Tempea (n. 9 februarie 1768, Brașov, Marele Principat al Transilvaniei - d. 5 iulie 1824, Brașov, Imperiul Austriac) a fost un preot ortodox, profesor și lingvist român. În literatură numele său este deseori regăsit și ca Radu Tempea (V), deoarece a aparținut celei de-a cincea generații a familiei de preoți brașoveni ce au purtat același nume și au trăit începând din secolul al XVII-lea și până la mijlocul secolului al XIX-lea.[1][2][3] Unele monografii îl numesc și Radu Tempea (V) Popescu.[4]
Radu Tempea | |
Pagina de titlu a lucrării „Gramatica românească”, Sibiu, 1797, de Radu Tempea | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Brașov, Monarhia Habsburgică |
Decedat | (56 de ani) Brașov, Imperiul Austriac |
Cetățenie | Imperiul Austriac Monarhia Habsburgică |
Religie | creștinism ortodox[*] |
Ocupație | preot ortodox[*] Vicar general |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta |
Modifică date / text |
A fost director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania în perioada 1796-1808, protopop (din anul 1805) al unuia dintre cele 3 protopopiate din Brașov și apoi vicar general al Episcopiei Ardealului. Este cunoscut pentru publicarea la Sibiu, în 1797, a uneia dintre primele gramatici științifice românești.
Originea familiei nu se cunoaște cu certitudine dar se presupune[2] că a trecut cândva din Oltenia sau Muntenia spre Ardeal, stabilindu-se la Făgăraș, apoi la Brașov la sfârșitul secolului al XVII-lea.
Stră-străbunicul Radu Tempea (I) a ajuns paroh în Biserica „Sfântul Nicolae” din Brașov, de la poalele Tâmpei, în anul 1699.
Străbunicul Radu Tempea (II)[2][5] a fost protopop și cronicar și s-a născut în 1691, ajungând conducător al Protopopiatului Brașovului și al Țării Bârsei în 1735. A lăsat în manuscris Istoria sfintei biserici a Șcheilor Brașovului, de la 1484 la 1742[6], lucrare în două părți (republicată de Editura pentru Literatură în 1969). Prima parte are caracter de cronică, iar partea a doua, ce conține fapte din perioada în care a trăit autorul, are un pronunțat caracter istoric. Documentarea lucrării – care prezintă lupta românilor pentru a-și apăra drepturile în fața sașilor privilegiați - s-a făcut în baza arhivelor bisericești.[7] Protopopul Tempea a decedat la Brașov la 14 mai 1742. Doi dintre frații săi, stegarul Florea și cătana Ilie, au căzut în luptele pentru libertatea și independența politică a românilor brașoveni, duse împotriva curuților.[8]
Bunicul Radu Tempea (III) s-a născut undeva între anii 1719-1721 și a murit la 28 martie 1763,[1][9] fiind un om școlit. Încă de la 17 ani acesta cunoștea limba latină. Pe soția sa o chema Anca, dar nu se cunoaște data căsătoriei.
Tatăl Radu Tempea (IV) este numit diacon la Biserica „Sfântul Nicolae” în 7 martie 1763, cu puțin timp înainte de moartea părintelui său, Radu Tempea (III). La 30 octombrie 1762 s-a căsătorit cu Marina, fiica lui Oprea Floroiu. Data nașterii diaconului nu se cunoaște, dar se poate presupune că s-a născut undeva în jurul anului 1740.[10] A murit la 18 septembrie 1781, iar soția sa, Marina, a trăit până la 74 de ani (6 decembrie 1819). Cei doi au avut 6 copii, printre care și Radu Tempea (V).[11]
Radu Tempea (V) s-a cununat la 12 februarie 1788, luând de soție pe Marina, fiica lui Chir Oprea Pulpaș.[12]
Fiul Radu Tempea (VI)[13] (n. 1793/1794 - d.1850) a făcut școala la Sibiu, după care a revenit la Brașov, unde a fost învățător, diacon și preot ajutător. A părăsit parohia din Prund după mai multe diferende cu enoriașii și, pentru scurt timp, în 1836, a slujit ca preot la biserica „Sfinții 40 de Mucenici” din București. Ulterior, în perioada 1837-1845, a devenit primul profesor, apoi director și inspector la Seminarul „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, întemeiat de episcopul Chesarie în anul 1836.[14]
Pe un al doilea fiu, Duțu, a vrut să-l facă preot la Biserica „Sfântul Nicolae” și pentru asta s-a certat cu curatorii bisericii. [15]
Fiica sa l-a luat ca soț pe un alt învățat de vază al vremii, Ion Barac, de la care Radu Tempea a avut un nepot: Iosif Barac.[16]
La 9 ianuarie 1783, la vârsta de 15 ani, a pornit pe același drum ca și strămoșii săi, fiind primit la școala de la Biserica „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului[17] și apoi la Gimnaziul săsesc luteran din Brașov, aici fiind primul elev ortodox care a învățat, la anul 1783.[15][18] La 8/19 octombrie 1785 a cerut un sprijin de 100 de florini din partea bisericii pentru a urma filozofia la Universitatea din Pesta,[17][15][19] bursă pe care o și primește cu condiția să revină și să își continue activitatea la Brașov. De asemenea, a urmat cursurile de învățători de la Sibiu din 1787. La 22 februarie 1788 a devenit diacon învățător.[4][15]
Fire iute, la începutul războiului cu turcii din 1787, terminat cu Pacea de la Siștov (1791), a plecat la București ca translator. Generalul-comandant Mitrowsky i-a lăudat „cultura escelentă, știința de limbi” și serviciile aduse prin cuvântări ținute recruților.[20] S-a întors de acolo imediat ce s-a terminat războiul, dar postul de diacon fusese deja ocupat. Atunci s-a dus la Sibiu și l-a rugat pe episcopul Gherasim Adamovici să-l hirotonească preot 1794 și să-l numească paroh la Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului.[21] Între 1796 și octombrie 1808 a fost director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania,[15][22] cu reședința la Sibiu, în această calitate interesându-se și de soarta școlilor din Brașov.[15] Aflat la Sibiu, Tempea a publicat în 1797 una dintre primele gramatici științifice românești.[23]
În martie 1805 era încă la Sibiu, fiind președinte interimar al Consistoriului Episcopal, iar în iulie era asesor.[15] A devenit între timp protopop ortodox, conducând din 1805 unul dintre cele 3 protopopiate din Brașov,[24] și apoi vicar general al Episcopiei Ardealului.
În timpul crizei financiare și economice din anii 1814-1815 a adus din Țara Românească 1000 găleți de porumb, împărțindu-l săracilor cu același preț cu cât l-a costat procurarea și transportul porumbului. Pentru această faptă, împăratul Francisc II i-a adus mulțumiri prin decretul din 27 ianuarie 1815, îndemnând guvernul ardelean să dea publicității, ca exemplu, această acțiune a protopopului Radu Tempea. Totodată, fiind vacant postul de episcop al Aradului, Radu Tempea a fost propus Curții de la Viena să ocupe acest post. Din păcate, inițiativa a rămas numai la stadiul de propunere.[22]
La 25 februarie 1817 a fost suspendat din funcția de protopop din cauza neînțelegerilor generate de intenția de a-l promova pe fiul său, Duțu. Drept urmare, a plecat într-un pelerinaj în orașul Iași din Moldova, de unde s-a întors un an mai târziu, și împăcându-se cu Consistoriul la 10 septembrie 1818.[15]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.