Număr irațional
From Wikipedia, the free encyclopedia
În matematică, un număr irațional este un număr real care nu se poate exprima ca raportul a două numere întregi. Prin contrast, numerele reale care se pot exprima ca raportul (rația) dintre doi întregi se numesc numere raționale. Spre deosebire de acestea din urmă, numerele iraționale au un număr infinit de zecimale neperiodice, fiind echivalente cu o sumă infinită de fracții cu numitorul puteri ale numărului 10. Pot apărea prin extragerea radicalilor din numere naturale care nu constituie puteri cu exponent întreg pozitiv (perfecte) ale unei baze oarecare număr natural (numere algebrice) sau din sume infinite (numere transcendente). Un exemplu de număr rezultat dintr-o sumă infinită este numărul e rezultat din suma inverselor factorialelor.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Aceste numere apar în diferite probleme geometrice ca lungimea diagonalelor unui pătrat funcție de latura sa, latura unui pătrat funcție de aria sa, lungimea laturilor unui triunghi dreptunghic[1].