Frontul de Răsărit (Al Doilea Război Mondial)
teatru al celui de-Al Doilea Război Mondial (1941-1945) / From Wikipedia, the free encyclopedia
Frontul de Răsărit al celui de Al Doilea Război Mondial a fost teatrul războiului dintre patru țări ale puterilor Axei (Germania nazistă, Italia, Ungaria, România) pe de-o parte, și Uniunea Sovietică pe de altă parte, începând cu iunie 1941 până în mai 1945. În rusă războiul este denumit Marele Război pentru Apărarea Patriei (Великая Отечественная война, Velikaia Otecestviennaia voina), un nume care face aluzie la Războiul Patriotic din 1812 pentru apărarea Rusiei în timpul unuia dintre războaiele napoleoniene, nume folosit de ruși în încercarea de a acoperi[1] faptul că a doua conflagrație mondială a fost începută[2] de Uniunea Sovietică și Germania prin Pactul Ribbentrop-Molotov.[3] Al doilea război ruso-finlandez, Războiul continuu, poate fi considerat flancul nordic al frontului răsăritean.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Frontul de Răsărit | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din teatrul est-european de operațiuni din al Doilea Război Mondial[*] | |||||||
În sensul acelor de ceasornic din stânga sus: tancuri sovietice T-34 care asaltează Berlinul; Tancurile germane Tiger I în timpul Bătăliei de la Kursk; Bombardiere germane Stuka pe frontul de Est, decembrie 1943; Fotografie Ivanhorod Einsatzgruppen cu Echipele morții germane care ucideau evrei în Ucraina; Wilhelm Keitel semnând Instrumentul german de capitulare; Trupele sovietice în Bătălia de la Stalingrad | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Uniunea Sovietică1 Polonia Mongolia România (din 1944) Finlanda (din 1944) Bulgaria (din 1944) | Germania Nazistă1 Italia (până în 1943) România (până în 1944) Finlanda (până în 1944) Ungaria Slovacia Croația Spania (neoficial până în 1943) Bulgaria (5-8 septembrie 1944) | ||||||
Conducători | |||||||
Iosif Vissarionovici Stalin Alexei Antonov Ivan Konev Rodion Malinovski Ivan Bagramian Chirill Merețkov Ivan Petrov Alexandr Rodimțev Constantin Rokossovski Pavel Rotmistrov Semion Timoșenko Fiodor Tolbuhin Alexandr Vasilevski Nikolai Vatutin Kliment Voroșilov Andrei Eremenko Matvei Zaharov Gheorghi Jukov | Adolf Hitler Fedor von Bock Ernst Busch Heinz Guderian Ewald von Kleist Günther von Kluge Georg von Küchler Wilhelm Ritter von Leeb Wilhelm List Erich von Manstein Walter Model Friedrich Paulus Gerd von Rundstedt Ferdinand Schörner Erhard Raus Giovanni Messe Italo Garibaldi Ion Antonescu Petre Dumitrescu Constantin Constantinescu-Claps Carl Gustaf Emil Mannerheim Karl Lennart Oesch Gusztáv Jány. Ferenc Szombathelyi Viktor Pavičić Marko Mesić | ||||||
Efective | |||||||
Trupele Aliate
| Trupele Axei
| ||||||
Pierderi | |||||||
|
| ||||||
Modifică date / text |
Războiul a început la 22 iunie 1941, când Germania a invadat zona Poloniei ocupată de sovietici, și s-a încheiat la 8 mai 1945, când Germania s-a predat la sfârșitul Bătăliei Berlinului. Sfârșitul războiului a avut drept rezultat, printre altele, ridicarea Uniunii Sovietice la rangul de superputere militară și industrială, ocuparea Europei Răsăritene și împărțirea Germaniei.
Frontul de Răsărit a fost de departe cea mai largă și sângeroasă scenă a celui de-al Doilea Război Mondial, Axa, fără a socoti Japonia, a mobilizat aproximativ zece milioane de militari, dintre care două până la trei milioane au murit pe Frontul de Est, iar Uniunea Sovietică a mobilizat aproximativ douăsprezece milioane de oameni, din care șase până la nouă milioane au murit. Pierderile generale ale Germaniei naziste se cifrează la peste 6 milioane de morți, răniți și dispăruți (din cei peste 9 milioane pe care Germania i-a pierdut în total), deci aproximativ patru din cinci soldați germani care au murit în cel de-al Doilea Război Mondial și-au pierdut viața pe frontul de Est.[4] Pierderile Uniunii Sovietice se ridică la peste 20 de milioane de oameni (unii autori consideră că aici se pot socoti și victimele atrocităților comise de către Stalin contra concetățenilor săi).
Din păcate, atrocitățile comise împotriva civililor deveniseră lucruri obișnuite, o mențiune specială trebuind făcută pentru Holocaustul populației evreiești din zonele ocupate de germani. Alte douăzeci până la treizeci de milioane de oameni au murit din cauza bolilor, foametei sau a tratamentele medicale tardive sau incorecte. De asemenea, se poate conta ca atrocitate mutarea forțată a populației germane din Prusia Răsăriteană și din Silezia în spatele liniei Oder-Neisse.