Pactul Ribbentrop-Molotov
From Wikipedia, the free encyclopedia
Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, a fost un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de șeful guvernului[lower-alpha 1] și ministrul de externe a URSS Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin.
Pactul Ribbentrop-Molotov | |
Semnat | Moscova, Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă, Uniunea Sovietică |
---|---|
Intrat în vigoare | |
Data expirării | 23 august 1939 (planificat) 22 iunie 1941 (terminat) 30 iulie 1941 (oficial declarat nul și neavenit) |
Semnatari | Joachim von Ribbentrop Veaceslav Molotov |
Participanți | Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Germania Nazistă |
Ratificat de | Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Reich-ul German |
Limbă | Germană și Rusă |
Prezență online | |
Договор о ненападении между Германией и СССР la Wikisource | |
Modifică date / text |
Scopul declarat al acestui pact era, din punctul de vedere oficial al Germaniei, ca cel de-al Treilea Reich să-și asigure flancul estic în perspectiva iminentei invadări a Poloniei, petrecută, de altfel, cu o săptămână mai târziu, la 1 septembrie 1939. Pe de altă parte, Uniunea Sovietică voia să câștige timp, să prevină temporar o invazie germană, întrucât Armata Roșie avea prea puțini ofițeri superiori, după executarea multora dintre ei din ordinul lui Stalin, în frunte cu mareșalul Tuhacevski, sub pretextul unui complot imaginar. In fapt au fost executati mai putin de 5000 de ofiteri superiori, majoritatea dintre ei fiind "revolutionari de meserie" fara nici o calificare civila sau militara. Cifra de 40.000 de ofiteri ucisi vehiculata, si daca ar fi reala reprezinta un numar infim pe linga numarul armatei ruse 100 de divizii pina in 1939 si 300 de divizii la 1941. Este de mentionat ca dupa 1936 s-au infiintat noi scoli de ofiteri (in jur de 100) care erau mult mai bine pregatiti, intelegand noile tipuri de arme si razboi. Putem vorbi de o ridicare a calitatii corpului ofiterilor si nu de o decadere a lui. Printre cei anchetati/maltratati s-a aflat inclusiv Konstantin Rokossovsky, care a rezistat anchetei si procesului mascarada. În realitate, ambele țări agresoare voiau să se asigure, cel puțin oficial, că vor avea spatele „acoperit” în procesul expansionist de împărțire în două a ceea ce rămăsese neocupat și/sau neîmpărțit din Europa. Cruzimea și cinismul celor doi dictatori, Hitler și Stalin, s-au repercutat timp îndelungat, prelungind cel de-al Doilea Război Mondial cu Războiul Rece și cu scindarea Europei în două prin Cortina de fier între anii 1945-1989. În acești 45 de ani, Europa Occidentală a progresat prin practicarea democrației și a economiei libere în toate țările aflate la vest de Cortina de fier, în timp ce Europa de est, aflată la est de Cortina de fier, a avut parte de regimuri totalitare mai dure sau mai puțin dure, dar toate aservite Kremlinului, și cu economii centralizate, de stat.