Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani).[5]
Pălăria: are un diametru de 4-6 cm, este fragedă și destul de subțire, mai întâi semisferică cu marginea răsfrântă spre interior, devenind apoi convexă și în final plată, cu marginea ondulată și sinuoasă, prezentând uneori un gurgui larg în mijloc. Cuticula arată ușoare fibre radiale, este netedă, mătăsos-lucioasă, cu culoare variabilă între cenușiu cu nuanțe albăstrii, albastru de oțel, până la un puternic albastru-violet, fibrele fiind mai închise.
Lamelele: sunt destul de late și distanțate cu lameluțe intercalate și muchi bombate, fiind inițial aderente piciorului, apoi libere. Culoarea lor este inițial albicioasă, iar la maturitate rozalie până roșiatică, datorită culorii pulberii sporilor.
Piciorul: are o înălțime de 4-10 cm și o grosime de 0,6-1 cm, este neted, cilindric, câteodată ceva îndoit, subțiat spre pălărie, fără inel, împăiat până gol în interior, fiind semilucios, de culoarea pălăriei precum striat longitudinal mai închis. Baza albicioasă se prelungește asemănător unei rădăcini în substrat.
Carnea: este relativ subțire și inconsistentă în pălărie, iar în picior fibroasă, albicioasă, dar sub cuticulă cu nuanțe albăstrii. Mirosul este nu prea plăcut, slab ca de faină râncedă, gustul fiind agreabil.
Caracteristici microscopice: are spori de colorit roz care sunt colțuros-ovoidali, hialini (translucizi), hexagonali până heptagonali și au o mărime de 6,5–10 × 5,5–8 microni.[3][4]
Ciuperca oțelarului nu este de valoare culinară din cauza mirosului, dar în special a consistenței cărnii. Mai departe este de menționat, că ciuperca conține polizaharidă care poate inhiba cancerul.[14]
Bryn Dentinger: „Molecular phylogenetics of porcini mushrooms (Boletus section Boletus)”, în: Molecular Phylogenetics and Evolution, vol. 57, nr. 3, Londra 2010, p. 1276–1292
Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 240-241, ISBN 978-3-8354-1839-4
S. Ohtsuka, S. Ueno, C. Yoshikumi, F. Hirose, Y. Ohmura, T. Wada, T. Fujii, E. Takahashi: „Polysaccharides having an anticarcinogeniceffect and method of producing them from species of Basidiomycetes”, în UK Patent. Nr. 1331513, 26 septembrie 1973
Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”/„I funghi dal vero”, volumele 1-5 (vezi sub note)
Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983