Conferința de la San Remo
From Wikipedia, the free encyclopedia
Conferința de la San Remo[1] a fost o întrunire internațională convocată după încheierea Primului Război Mondial de către Consiliul Suprem Aliat în orașul San Remo (Italia), între 19 -26 aprilie 1920. La conferință au participat cele mai importante patru state aliate, reprezentanți de premierii britanic, David Lloyd George, francez Alexandre Millerand, italian Francesco Nitti și japonez K. Matsui.
În timpul negocierilor au fost alocate mandatele de clasa „A” pentru administrarea teritoriilor care ieșiseră de sub controlul Imperiului Otoman în Orientul Mijlociu.
Problema granițelor acestor teritorii a fost amânată pentru o dată nespecificată[2]. Deciziile conferinței au fost cuprinse în Tratatul de la Sèvres, (secțiunea VII, art. 94-97). În condițiile în care Turcia a respins acest tratat, deciziile conferinței au fost confirmate doar de Consiliul Ligii Națiunilor în ședința de pe 24 iulie 1923. Turcia a acceptat aceste condiții doar în 1923, prin semnarea tratatului de la Lausanne.