Primul Război Mondial
conflict global ce a avut loc între anii 1914-1918, începând în Europa / From Wikipedia, the free encyclopedia
Primul Război Mondial ( – ) a fost unul dintre cele mai mortale conflicte globale din istorie. El a opus două coaliții, prima fiind Antanta, având ca nucleu Franța, Regatul Unit, Rusia, Italia, Japonia și imperiile lor coloniale respective, cu Statele Unite aderând ca putere asociată în 1917. Aceasta s-a confruntat cu Puterile Centrale, o alianță centrată pe Germania, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman. Luptele au avut loc în toată Europa, Orientul Mijlociu, Africa, Pacific și în părți din Asia. Aproximativ 9 milioane de soldați au fost uciși în luptă, plus alte 23 de milioane de răniți, în timp ce 5 milioane de civili au murit ca urmare a acțiunii militare, a foametei și a bolilor.[5] Alte milioane au murit ca urmare a genocidelor, în timp ce pandemia de gripă spaniolă din 1918 a fost exacerbată de mișcarea combatanților în timpul războiului.[6][7]
Primul Război Mondial | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Din sus în jos: Tranșee pe Frontul de Vest, avioane biplane germane (Albatros D.III), tancul britanic Mark I, servantul unei mitraliere Vickers purtând o mască de gaze, scufundarea navei britanice HMS Iresistible, din cauza unei mine, la Dardanele. | |||||||||
Informații generale | |||||||||
| |||||||||
Beligeranți | |||||||||
Puterile Aliate: Antanta: Franța Imperiul Britanic Imperiul Rus (1914-17) Aliații Antantei: Republica Rusă (1917) Italia (1915-18) Statele Unite (1917-18) Serbia România (1916-17; 1918) Japonia Belgia Portugalia (1916-18) Grecia (1917-18) Muntenegru Cobeligeranți: Siam (1917-18) China (1917-18) Legiunile Cehoslovace Regatul Hejaz Brazilia ...și alții | Puterile Centrale: Imperiul German Austro-Ungaria Imperiul Otoman Bulgaria (1915-18) Cobeligeranți: Sultanatul Darfur(en)[traduceți] (1914-16) Statul Derviș(en)[traduceți] Emiratul Jabal Shammar ...și alții | ||||||||
Conducători | |||||||||
Georges Clemenceau Joseph Joffre Ferdinand Foch Robert Nivelle Philippe Petain George al V-lea Herbert H. Asquith David Lloyd George Douglas Haig John Jellicoe Nicolae al II-lea Nicolai Nicolaevici Alexei Brusilov Victor Emmanuel al III-lea Luigi Cadorna Armando Diaz Woodrow Wilson John Pershing Petru I Radomir Putnik Ferdinand I Alexandru Averescu Albert I(d) | Wilhelm al II-lea (până la abdicarea lui la 9 noiembrie 1918) Erich von Falkenhayn Paul von Hindenburg Reinhard Scheer(d) Erich Ludendorff Franz Josef Carol I Conrad von Hötzendorf Arthur Arz von Straussenburg Mehmed al V-lea İsmail Enver Mustafa Kemal Ferdinand I Nikola Jekov | ||||||||
Efective | |||||||||
12.000.000 8.841.541[1][2] | 13.250.000 Total: 25.248.321 | ||||||||
Pierderi | |||||||||
Morți:[4] 5.530.000 Răniți: 12.832.000 Dispăruți: 4.121.000 | Morți:[4] 4.386.000 Răniți: 8.388.000 Dispăruți: 3.630.000 | ||||||||
Puterile implicate în Primul Război Mondial Puterile Centrale | |||||||||
Modifică date / text |
Primul deceniu al secolului al XX-lea a fost o perioadă de tensiuni diplomatice crescânde între marile puteri europene. Acestea au atins un punct de rupere pe , când un sârb bosniac(d) pe nume Gavrilo Princip l-a asasinat pe arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Austro-Ungariei. Austro-Ungaria a considerat Serbia responsabilă și, în ciuda eforturilor diplomatice de a rezolva conflictul, a declarat război pe . Rusia a venit în apărarea Serbiei, iar până la , alianțe defensive suprapuse au atras în conflict Franța, Regatul Unit și Germania.
Strategia germană în 1914 a fost să învingă mai întâi Franța, apoi să își mute trupele spre est și să facă același lucru cu Rusia.[8] Acest plan a eșuat și, până la sfârșitul anului 1914, Frontul de Vest consta dintr-o linie continuă de tranșee care se întindea de la Canalul Mânecii până în Elveția. Frontul de Est era mai fluid, dar niciuna dintre părți nu a putut obține un avantaj decisiv, în ciuda unei serii de ofensive costisitoare. Încercările de a ocoli impasul au făcut ca luptele să se extindă în Orientul Mijlociu, Alpi, Balcani și coloniile de peste mări, aducând Bulgaria, România, Grecia(d) și altele în război.
Statele Unite au intrat în război(d) de partea Antantei în aprilie 1917, în timp ce bolșevicii preluau puterea în Revoluția din octombrie din Rusia și au făcut pace separată cu Puterile Centrale la începutul anului 1918. Degrevată de Frontul de Est, Germania a lansat o ofensivă(d) în vest în martie 1918, sperând să obțină o victorie decisivă acolo înainte ca trupele americane să sosească în număr semnificativ. Eșecul a lăsat armata imperială germană epuizată și demoralizată. Când aliații au preluat inițiativa și au lansat propria lor ofensivă în august 1918, germanii nu au putut face altceva decât să o încetinească.[9]
Între și , Bulgaria, Imperiul Otoman și Austro-Ungaria au acceptat armistiții cu Aliații, lăsând Germania izolată. Confruntată cu revoluția în interior și cu armata în pragul revoltei, Kaiserul Wilhelm al II-lea a abdicat pe . Armistițiul din 11 noiembrie 1918 a pus capăt luptelor, iar Conferința de Pace de la Paris a impus diverse reglementări puterilor înfrânte, cel mai cunoscut fiind Tratatul de la Versailles. Dizolvarea Imperiilor Rus, German, Austro-Ungar și Otoman a dus la crearea de noi state independente, printre care Polonia, Cehoslovacia și Iugoslavia. Din motive aflate încă în discuție, eșecul de a gestiona instabilitatea care a rezultat din această perturbare în perioada interbelică a contribuit la declanșarea celui de al Doilea Război Mondial în septembrie 1939.