tablă

română

Etimologie

Din slavă (veche) tabla (cu sensuri după franceză table).

Pronunție

• AFI: /'ta.blə/

Substantiv

Declinarea substantivului tablă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tablă	table
Articulat	tabla	tablele
Genitiv-Dativ	tablei	tablelor
Vocativ	tablă	tablelor

1. placă metalică, de grosimi diferite, folosită la învelitul caselor, la fabricarea vaselor, a unor ambalaje și a altor obiecte.
2. placă de lemn, de piatră sau de metal pe care se scriu, se gravează sau se zugrăvesc anumite indicații, firme, date; tăblie.
3. placă de lemn dreptunghiulară, vopsită în negru, pe care se scrie cu cretă, mai ales la școală și la universitate; tabelă.
4. tabel.
5. (reg.) bucată de pământ semănată.
6. strat de legume.

Cuvinte derivate

• tăbliță
• tăblui

Cuvinte compuse

• tablă cerată
• tablele legii, tablele lui Moise
• tabla lui Pitagora
• table trigonometrice

Expresii

• A scoate (sau a chema etc.) la tablă = a chema un elev la lecție (în fața tablei)

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din neogreacă ταβλι (távli).

Substantiv

Declinarea substantivului tablă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tablă	table
Articulat	tabla	tablele
Genitiv-Dativ	tablei	tablelor
Vocativ	tablă	tablelor

1. (mai ales la pl.) joc de noroc între două persoane, cu două zaruri și cu treizeci de puluri, care se mută de-a latul a douăzeci și patru de săgeți incrustate sau pictate pe fundul celor două compartimente ale unei cutii de lemn; partidă dintr-un astfel de joc.

Cuvinte derivate

• tablagiu

Expresii

• (fam.) A face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• balta
• batal

Referințe

• DEX '98 via DEX online