fund

română

Etimologie

Din latină fundus.

Pronunție

• AFI: /fund/

Substantiv

Declinarea substantivului fund
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fund	funduri
Articulat	fundul	fundurile
Genitiv-Dativ	fundului	fundurilor
Vocativ	fundule	fundurilor

1. partea de jos a unui vas, formând baza lui; cantitate de materii, lichide etc. rămasă pe această parte a vasului.
2. parte (mobilă) care formează baza unui butoi sau a altui recipient.
3. taler de lemn pe care se răstoarnă mămăliga, se toacă zarzavaturile etc. cârpător.
4. (fam.) șezut, dos.
5. partea de jos, închisă, a unei cavități naturale; limita de jos.
6. partea cea mai depărtată (considerată în linie orizontală) a unui loc.
7. (cu determinări indicând o regiune) punct foarte depărtat de un centru politic sau cultural.
8. partea dinapoi a unui vehicul.
9. parte a unor obiecte confecționate care se opune deschizăturii.
10. partea de deasupra a unui acoperământ de cap.

Cuvinte derivate

• afund
• fundac
• străfund

Cuvinte compuse

• sac fără fund

Expresii

• A se da la fund = a se lăsa în adâncul apei, a se scufunda; a dispărea din viața publică, a se retrage; a se ascunde pentru a scăpa de urmărire
• Fundul fundului = punct foarte îndepărtat; locul cel mai adânc; extremitate pe orizontală sau pe verticală

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online