spectru
From Wiktionary, the free dictionary
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'spek.tru/
Substantiv
| Declinarea substantivului spectru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spectru | spectre |
| Articulat | spectrul | spectrele |
| Genitiv-Dativ | spectrului | spectrelor |
| Vocativ | spectrule | spectrelor |
- ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiții determinate, o mărime dată.
- ansamblul imaginilor obținute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiației electromagnetice complexe.
- totalitatea liniilor de fluid în mișcare, a liniilor de câmp dintr-un magnet etc.
- totalitate a radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență (și înregistrate).
- fantasmă, fantomă.
- (fig.) ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent.
Cuvinte compuse
- spectru atomic
- spectru electromagnetic
- spectru molecular
- spectru optic
- spectru vizibil
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.