Etimologie
Din franceză valeur < latină valor, valoris.
Substantiv
Declinarea substantivului valoare |
f. |
Singular |
Plural |
Nominativ-Acuzativ |
valoare |
valori |
Articulat |
valoarea |
valorile |
Genitiv-Dativ |
valorii |
valorilor |
Vocativ |
valoare |
valorilor |
- însușire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; importanță, însemnătate, preț, merit.
- (concr.) ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.).
- (concr.) persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite.
- eficacitate, putere.
- Valoare nutritivă.
- (ec.pol.) muncă socială necesară pentru producerea unei mărfi și materializată în marfă.
- (concr.) marfă.
- (comerț, fin.) exprimare în bani a costului unei mărfi sau a unei acțiuni, a unui cec etc.
- înscris (cec, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură.
- rentabilitate, productivitate.
- (mat., fiz.) mărime matematică asociată unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii cu altele de aceeași natură.
- rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc.
- (muz.) durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze.
- efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton.
- sens, nuanță de sens a unui cuvânt.
Expresii
- A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia