plictisi

Din neogreacă éplixa (aor. lui plissó).

Conjugarea verbului (se) plictisi
Infinitiv	a (se) plictisi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) plictisesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) plictisească
Participiu	plictisit
Conjugare	IV

(v.refl.) a suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi.
S-a plictisit de moarte să stea în casă.
a se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere.
(v.tranz.) a supăra, a enerva, a irita, a agasa.

1: se sătura, i se urî, (rar) se anosti, (Mold. și Bucov.) se lehămeti, (înv. și fam.) se sastisi, (înv.) se stenahorisi, se supăra, (fig.) i se acri
2: enerva
3: cicăli

a cădea într-o ușoară depresiune sufletească

Din plictisi.

română