obișnui

română

Variante

• (înv.) obicinui

Etimologie

Din obicină (înv. „obicei” < de origine bulgară).

Pronunție

• AFI: /o.biʃ.nuˈi/

Verb

Conjugarea verbului (se) obișnui
Infinitiv	a (se) obișnui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) obișnuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) obișnuiască
Participiu	obișnuit
Conjugare	IV

1. (v.refl. și tranz.) a câștiga sau a face să câștige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni.
2. (v.tranz.) a practica un anumit obicei, a avea o anumită deprindere.

   Obișnuiește plimbări la aer liber.

   Obișnuiește să studieze la bibliotecă.

3. (v.tranz. și refl.) a (se) folosi (des), a (se) întrebuința.

Sinonime

• 1: (se) deprinde, (se) familiariza, (se) învăța
• 2: aclimatiza
• 3: (înv.) metahirisi

Antonime

• a (se) obișnui: (se) dezbăra, (se) dezobișnui
• a se obișnui: se debarasa, se dezvăța

Cuvinte derivate

• obișnuință
• obișnuire
• obișnuit

Cuvinte apropiate

• obicei

Traduceri

a se deprinde

catalană: acostumar-se (català) engleză: get used to (English), familiarize with (English), habituate (English), become accustomed with (English), acclimatize (English) esperanto: kutimiĝi (Esperanto) finlandeză: tutustua (suomi) franceză: s'habituer (français), s'accoutumer (français) germană: gewöhnen (Deutsch), angewöhnen (Deutsch) greacă: συνηθίζω (Ελληνικά) (synithízo) italiană: familiarizzarsi (italiano), abituarsi (italiano)

japoneză: 慣れる (日本語) (なれる, nareru) maghiară: hozzászokik (magyar), megszokik (magyar) neerlandeză: wennen (Nederlands), aanwennen (Nederlands) poloneză: przyzwyczajać (polski) (się), przyzwyczaić (polski) (się) portugheză: acostumar-se (português) spaniolă: acostumbrarse (español), familiarizarse (español) suedeză: vänja (svenska) (sig) turcă: geçmişte yapıyor olmak (Türkçe)

Etimologie

Din obișnui.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru obișnui.

Referințe

• DEX online