inerție
From Wiktionary, the free dictionary
Etimologie
Din franceză inertie < latină inertia.
Pronunție
- AFI: /i.ner'ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului inerție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | inerție | inerții |
| Articulat | inerția | inerțiile |
| Genitiv-Dativ | inerției | inerțiilor |
| Vocativ | inerție | inerțiilor |
- (fiz.) proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
- proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
- (fig.) tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus, în inactivitate; lipsă de energie, indolență, apatie.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
