Etimologie
Din franceză énergie < latină energia.
Substantiv
Declinarea substantivului
energie |
| f. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
energie |
energii |
| Articulat |
energia |
energiile |
| Genitiv-Dativ |
energiei |
energiilor |
| Vocativ |
energio |
energiilor |
- capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr-o stare în altă stare dată.
- Am pierdut energia.
- forță, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acționa.
- Dă dovadă de o energie inepuizabilă.
- fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiuni.
Sinonime
- 1: dinamism, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potență, (pop.) vânjoșenie, vânjoșie, vârtoșie, voinicie, (reg.) mau, vânj, vlastă, (Munt., Olt. și Ban.) snagă, (înv.) sforță, tărime, vârtute, vlavie, (fig.) sevă
- 2: bărbăție