adevărat
From Wiktionary, the free dictionary
Etimologie
Din adevăr.
Pronunție
- AFI: /a.de.və.ˈɾat/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului adevărat | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | adevărat | adevărați |
| Feminin | adevărată | adevărate |
| Neutru | adevărat | adevărate |
- (adesea adverbial) conform cu adevărul.
- de care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real.
- Știre adevărată.
- (în opoziție cu fals) veritabil, autentic.
- (adesea adverbial; în opoziție cu greșit) drept, just, corect.
- sincer, neprefăcut.
Sinonime
- 1: aievea, autentic, cert, incontestabil, neîndoielnic, neîndoios, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil
Antonime
- eronat, fals, falsificat, închipuit, născocit, neadevărat
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- Cu adevărat = într-adevăr
Traduceri
care este în concordanță cu adevărul și cu realitatea
|
|
Referințe
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
