Etimologie
Din neogreacă σιγχυροσ (síghuros).
Adjectiv
Declinarea adjectivului sigur |
|
Singular |
Plural |
Masculin |
sigur |
siguri |
Feminin |
sigură |
sigure |
Neutru |
sigur |
sigure |
- de a cărui realitate sau realizare nu se poate îndoi nimeni; neîndoielnic.
- convins, încredințat.
- care este demn de încredere, pe care te poți bizui.
- care nu prezintă pericol, fără primejdie.
- Drum sigur.
- care nu dă greș; precis; fără defect.
- Judecată sigură.
- hotărât, ferm. neșovăielnic.
- care produce efectul dorit; eficace.
- Medicament sigur.
Expresii
- A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplină încredere (în ceva sau în cineva), a se baza (pe cineva sau ceva)
- A fi sigur de sine (sau de el) = a se comporta și a acționa în mod neșovăielnic, a fi conștient de valoarea și de puterile proprii
- (fam.) A lua (pe cineva) la sigur = a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente și cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea să se eschiveze
- A merge (sau a se duce) la sigur = a merge drept la țintă, fără risc; a nu da greș
- A pune (ceva sau pe cineva) la loc sigur = a pune (ceva sau pe cineva) într-un loc ferit de orice pericol; a ascunde
Adverb
- da.
- în mod precis, negreșit.
Expresii
- (fam.) Mai mult ca (sau decât) sigur = fără nici un fel de îndoială